Am dat si eu "dreptul" la medic

- recunoaste ministrul Sanatatii, dr. Daniela Bartos

Dr. Daniela Bartos este medic primar de medicina interna, specialitatea cardiologie, sef de sectie la Spitalul de Urgenta din Bucuresti, cadru didactic la Universitatea Carol Davila si ministru al Sanatatii. Are doi copii: o fata care a absolvit ASE-ul si un baiat la Facultatea de Chimie. - Tineti post? - N-am mai tinut de foarte multi ani din cauza programului, care nu-mi permite. Ca nu reusesc sa tin postul e una, dar nu reusesc nici sa respect recomandarile pe care le fac pacientilor. Masa mea principala e masa de seara, total contraindicat. - Pentru ce pacate ar trebui sa postiti? - Aa, multe. Nu exista medic sa nu aiba ceva sa-si reproseze, sa nu pastreze intr-un colt al constiintei lui ideea ca odata a gresit intr-un caz sau altul. Cei care lucreaza cu mine stiu ca eu am un medicament pe care ma feresc sa-l prescriu. Il dau cu multe precautii si cu mare atentie tocmai fiindca, la inceputurile carierei, l-am prescris unui pacient si-mi reprosez ca s-ar fi putut sa moara din cauza asta. Este vorba de chinidina. Cand eram foarte tanara i-am prescris unui om cu afectiune valvulara severa o tableta, fara sa-mi imaginez ca la prima pastila va face si prima sincopa la chinidina. - Spitalele se plang ca le omorati cu zile... - Cand gestionezi saracia, categoric ca vor fi mai multi cei nemultumiti decat aceia multumiti. Ar fi un pacat insa daca l-ai nedreptati pe unul care face treaba. Pana acum, spitalul era finantat dupa orice criteriu, dar nu dupa performanta. Cand s-a inceput sa se dea mai mult celor ce fac mai mult pentru banii respectivi, aceia care primeau pe degeaba au inceput sa se planga. - Iesiti la greva cu colegii din sectie? - N-am considerat ca un medic are dreptul sa faca greva nici atunci cand nu lucram in administratie. Medicina nu e o profesie ca oricare alta. Juramantul pe care il depui iti impune sa ajuti un om in suferinta. Nu poti refuza un pacient pe motiv ca esti in greva. - A trebuit sa dati "dreptul" in spitale? - Eu, da. Am obisnuit, multi ani, sa nu spun ca sunt doctor atunci cand aveam nevoie de o consultatie. Si ma duceam ca oricare om, stand la coada, dupa programari s.a.m.d. A trebuit deci sa fac si eu acest lucru. - Primeste pentru ca salariul e mic, ori salariul poate fi lasat mic pentru ca primeste? - Personal, consider ca puterea exemplului poate influenta foarte mult. Si atunci, zecilor de generatii pe care le-am format am incercat sa le transmit, prin exemplul personal, ideea sa nu conditioneze niciodata actul medical. Ma intrebati insa daca ar trebui inceput cu marirea salariilor sau a pedepselor? Cred ca ar trebui plecat de la salarii mai mari. Desi eu sunt convinsa ca exista oameni care, oricat de mari ar avea salariile, tot ar conditiona, pentru ca asta e structura lor si asa s-au invatat. - Cat ar trebui sa ia un medic ca sa fie multumit? - Probabil ca, la preturile de azi, cu un salariu mediu de 500 de dolari medicii ar fi multumiti. Apoi, dupa gradele profesionale si calificari, ar lua mai mult. - Dar un chirurg? - Nu stiu ce venituri obtin chirurgii ca sa va raspund. - De ce e asa de greu sa se ajunga la 15 milioane pentru un medic? - Imposibil nu este. Am incercat sa promovam modificari legislative, astfel incat sa se modifice nivelurile de salarizare, atat la conducatorii unitatilor sanitare, cat si la medici. In principiu, cei de la Finante au acceptat. Ramane ca Legea Spitalelor sa treaca prin Parlament. E nevoie si de aceasta lege, dar si de alte schimbari pentru a se face diferenta intre munca medicilor. E anormal sa dai acelasi salariu si unuia care face o operatie de by-pass si altuia care opereaza o apendicita. Abia dupa ce se face diferentierea veniturilor in functie de activitate are sens sa corectezi salariile. - De ce e asa de greu sa treaca aceasta lege? - E nevoie de mai multe legi si de un proces complicat de evaluare a muncii efectuate de medic. Si in Germania sau Elvetia au mari probleme cu evaluarea actelor medicale: cu cat e mai complicat by-pass-ul fata de o apendicectomie? Iar totul se bazeaza pe raportarile medicilor: am facut asta si asta. De aceea, trebuie si un organism de control. Cum sa controleze unul, platit cu 5-7 milioane, pe altul, platit cu 15-20 si sa fim siguri de corectitudinea lui? Se lucreaza la toate aceste norme si sper sa le terminam cat mai repede. In masura in care nu voi reusi, sunt vinovata. Dar nu pot lua asupra mea "pacatele" din atatia ani in care nu s-a facut nimic. - E rau ca se opereaza demnitarii romani in Occident? - Dintr-un anumit punct de vedere, e rau ca se opereaza in tara. Pacientii ajung sub diverse influente, la diverse niveluri. Cu cat creste nivelul de competenta, avem medici mai in varsta si, in consecinta, cu o oarecare rezistenta la reforma. Demnitarii merg la acesti specialisti si sunt influentati de opiniile lor, care pot fi conservatoare. S-a spus ca principala dificultate in sistemul sanitar e schimbarea mentalitatii corpului medical, in special a profesorilor. E greu, cand ai o anumita varsta, sa vrei sa te implici si sa doresti schimbarea. E greu sa iesi dintr-o rutina. Dupa ce te-ai obisnuit cu "sa mi se dea, sa mi se faca", dupa ce 50 de ani nu te-ai gandit de unde vin banii, e greu sa te gandesti cum sa castigi proiecte de finantare, cum sa economisesti fonduri. Acesti oameni, care nu vor reforma, trateaza pe cate un demnitar si apoi incep sa i se planga. - Daca medicii romani sunt asa de buni, de ce e mortalitatea atat de mare? - Nu pentru ca n-ar fi bine ingrijiti, ci pentru ca nu se face o profilaxie corecta. Medicii romani sunt bine pregatiti, sistemul de preventie e insa mult mai slab. Se stie ca tutunul, sarea si obezitatea sunt factori de risc pentru bolile de inima, dar nu am reusit sa convingem publicul sa actioneze pentru propria sanatate. Altfel... in Romania examenul clinic se face mult mai atent si mai subtil decat in alte parti, unde din cauza accesului la mijloace de inalta tehnicitate medicii au cam uitat sa examineze bolnavul. Nevoia l-a facut pe medicul roman un bun clinician. - De unde stie pacientul diferenta? - Pacientii sunt cei mai severi judecatori ai actelor medicale, observand fiecare gest, fiecare detaliu. Am avut un pacient care mi-a spus: "La dumneavoastra e mai bine ca in alt spital in care am fost internat". De ce?, l-am intrebat. "Acolo nu desfacea seringa in fata mea, venea cu ea gata umpluta. Eu vreau sa vad ce medicament imi da si sa ma asigur ca seringa e sterila!" - Unde ati servit cea mai buna masa in spital? - Pana acum vreo 20 de ani, mancam la spital, cand eram de garda, fara nici o problema. Apoi, am gasit viermi in ciorba de spital si n-am mai consumat nimic de la cantina, chit ca trebuia sa trec garda cu un sandvis adus de acasa cu o zi inainte. Din '92 in '94, am raspuns de bucataria spitalului si, vazand cate eforturi s-au facut pentru dotare, pentru igienizare, am reinceput sa mananc la spital, cand eram de garda. Sigur ca visam la situatia din Vest, unde pacientul isi alege meniul. Dar, pentru asta plateste in plus, Asigurarile decontandu-i doar valva cardiaca, nu si mancarea, pe care si-o plateste din buzunar. In prezent, sunt multi pacienti care se bucura de mancarea de spital. Fie ea cat de rea, tot e mai mult decat are acasa. - Fiica dumneavoastra, economista, ar fi mai buna ca dr. Bartos la conducerea unui spital? - Bineinteles! A aparut, de curand, o sectie pentru managementul de spital la una din facultatile de economie. Nu cred ca directorul de spital trebuie sa fie neaparat medic. Uneori e chiar mai putin partinitor daca vine din afara. Eu am observat ca, dintre medici, cei mai buni manageri sunt chirurgii. Chirurgul e invatat sa-si faca managementul salii de operatii: sa-si aseze optim instrumentele, sa stie ce are nevoie, sa prevada necesarul, sa dirijeze fluxurile. Chirurgilor le-a fost mai usor sa acumuleze cunostintele necesare pentru a conduce spitale. Urgenta e condusa de un chirurg, la fel Universitarul, Sf. Pantelimon, Eliasul, Sf. Maria, Colentina... - Printre ministri n-a fost decat un chirurg? - Functia asta presupune sa renunti la partea profesionala, iar un chirurg isi lasa mai greu meseria pentru o activitate administrativa. - Unde e boala spitalului romanesc? - E boala grea, o boala cronica. Cred ca la cap.