"Afacerea Petromin" - bolovanul legat de gatul lui Basescu

Incarcerarea, la inceputul acestei saptamani, a "Shogunului" Calin Marinescu - fostul ministru si fost director general al CNM Petromin, alaturi de eliberarea mandatelor de executare a pedepsei pentru

Incarcerarea, la inceputul acestei saptamani, a "Shogunului" Calin Marinescu - fostul ministru si fost director general al CNM Petromin, alaturi de eliberarea mandatelor de executare a pedepsei pentru alti patru din complicii sai imping dosarul vanzarii pe nimic a flotei pe o noua pista. Ceea ce mira in aceste arestari este intarzierea cu care autoritatile s-au miscat: "lotul Petromin" a fost condamnat prin sentinta definitiva in urma cu patru ani, iar in urma cu doi ani Tribunalul Constanta respingea cererile inculpatilor de a se revizui sentintele. De data aceasta, punerea in aplicare a mandatelor de executare a pedepsei ar putea largi dosarul: "Afacerea Petromin" ramane bolovanul legat de gatul marinarului Basescu - pe atunci secretar de stat in Ministerul Transporturilor si autorul, cel putin moral, al afacerii - inainte de a se arunca in valurile politicii. Asa se explica poate de ce ministrul Miron Mitrea a avut nevoie de doi ani de mandat pentru a se intreba cum au dat socoteala cei care au spulberat flota, iar Adrian Nastase a avut nevoie de sapte ani - de cand a primit pentru prima oara un raport amanuntit al jefuirii Petromin - pentru a pune piciorul in prag. Trecem astazi in revista cum s-au petrecut lucrurile, la inceputul anilor '90, cu flota comerciala a Romaniei, asa cum rezulta chiar din Raportul Curtii de Conturi pe care actualul premier - pe atunci presedinte al Camerei Deputatilor - l-a primit in august 1995. Totul a inceput in mai 1991, cu "intentia nobila" a Ministerului Transporturilor de a "rentabiliza" societatea Petromin SA printr-un parteneriat cu grupul norvegian Torvald Klaveness. Cele doua societati au infiintat o firma mixta, cu sediul in Bahamas, cu numele Petroklav Inc., menita sa faca operatiuni comerciale "pentru beneficiul economic mutual al partilor". A fost momentul in care Petromin a inceput sa piarda flota si in care norvegienii sa ia caimacul afacerii. Pasii au urmat o schema foarte complicata, dar eficace. Primul a constat in acapararea managementului de catre norvegieni. Desi firma mixta Petroklav Inc Bahamas chiar management trebuia sa faca, ea a "subcontractat" contractele incheiate cu Petromin catre o alta firma norvegiana, Torvald Klaveness & CO, prejudiciind astfel Petromin de partea sa din onorariile de management. Noul "manager" a fost si cel care a gestionat creditele care au dus in cele din urma la vanzarea navelor. Un an mai tarziu, in mai 1992, partenerul norvegian din firma mixta Petroklav Inc Bahamas propunea Consiliului de Administratie al Petromin - iar acesta aproba fara sa cracneasca - obtinerea unui credit din banca norvegiana Cristiania Bank in valoare de 45 de milioane de dolari pentru reparatiile si retehnologizarea unor nave. Schema liberiana Pentru obtinerea creditului s-a pus la cale o schema eficace de "repartizare" a navelor Petromin catre o structura de societati infiintate in Liberia. Au fost infiintate astfel 15 societati "proprietare de unica nava" si o a 16-a, compania Holding Petromin Overseas Inc. Celor 15 societati, Petromin le-a "transferat" cate o nava. Cinci nave romanesti si-au schimbat astfel pavilionul cu cel liberian, dupa care au fost gajate in schimbul creditului de la banca norvegiana. Demna de mentionat ar mai fi aparitia a inca unei societati de management, tot cu numele Petroklav Inc, dar inregistrata in Liberia, care a preluat cele 15 contracte de management ale Petromin pentru societatile inregistrate in Liberia. Odata schema pusa in functiune, creditele puteau veni. Vanzarea navelor Imediat dupa acordarea creditului de catre banca Cristiania, partenerii norvegieni ai Petromin au inceput sa se planga de "deprimarea pietei", solicitand romanilor decizia de a vinde unele nave ca sa poata returna creditul. Ceea ce conducerea Petromin a si decis. Asa ca, in 1993, sub managementul firmei norvegiene Torvald Klavenes, Petromin s-a indreptat spre dezastru. Ea a fost nevoita sa vanda 8 din cele mai bune nave ale sale pentru a plati ratele scadente la banca norvegiana. In privinta prejudiciilor, zecile de volume ale dosarului, rapoartele feluritelor institutii ale statului si comisiilor parlamentare nascute parca pentru a incalci si mai tare povestea sunt impartite: unii vorbesc de 85 de milioane de dolari prejudicii, altii de 100 de milioane, altii chiar de 150. Trebuie mentionat ca cele mai multe din deciziile care au stat la baza devalizarii societatii romanesti au purtat girul Consiliului Imputernicitilor Statului - forma primitiva a ceea ce mai tarziu avea sa evolueze si sa se numeasca FPS si apoi APAPS - care aveau cel mai greu cuvant de spus in Consiliul de Administratie. Responsabilitati Calin Marinescu, ex-directorul general al CNM Petromin, in perioada '91-'93, precum si Virgil Toanchina, Nicolae Romanuel Posedaru, Constantin Bobes si Mihai Constantinescu, fosti directori in cadrul aceleiasi companii, au fost condamnati la pedepse cuprinse intre 8 si 15 ani de inchisoare. Tirul pare sa se indrepte insa si spre Traian Basescu, fost secretar de stat in Ministerul Transporturilor in acea perioada si chiar presedinte de onoare al firmei mixte romano-norvegiene. Amestecul sau in povestea Petromin face chiar obiectul unui dosar penal inregistrat la Parchetul General inca de acum 3 ani. Ramane de vazut in ce masura vechea afacere, folosita ca un par politic in toti acesti ani, va fi descalcita acum, odata cu aruncarea dupa gratii a celor care ani la rand s-au plimbat liberi, desi erau condamnati.