Video 75% dintre români vor reconversie profesională. Specialist HR: Nu e niciodată prea târziu
0Criza obligă angajații la schimbare. Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant cu peste 30 de ani de experiență în HR, explică de ce reconversia profesională e cheia unui viitor sigur pe piața muncii.
Cel mai recent sondaj eJobs arată că 75% dintre românii angajați sunt gata de reconversie profesională pentru a trece mai ușor printr-o perioadă economică dificilă. Într-o nouă ediție a Interviurilor Adevărul, Antoaneta Banu discută cu Mihaela Feodorof, Executive Coach & Business Consultant cu peste 30 de ani de experiență în HR, despre cum criza obligă angajații la schimbare
De ce tot mai mulți români aleg reconversia profesională
Antoaneta Banu: Cel mai recent sondaj eJobs arată că 75% dintre românii angajați sunt gata de reconversie profesională pentru a trece mai ușor printr-o perioadă economică dificilă. Suntem în cel mai complicat moment din piața forței de muncă din România?
Mihaela Feodorof: Poate fi încadrat la cel mai complicat. Dar, uitându-mă în urmă, prin prisma experienței mele pot spune că este cel mai complicat moment nu ne-am învățat lecțiile, de toate crizele prin care am trecut până acum. Fiecare proces dificil pe care îl traversăm, ar fi sănătos pentru noi, ca indivizi, să rămână cu niște învățăminte.
Această temă a reconversiei profesionale a devenit fierbinte încă din 2020, cu pandemia. Foarte multe persoane care se uită cum își fac muncă și cum își aduc în continuare plus valoarea, au luat în considerare acest aspect: reconversia profesională.
Pandemia a fost și pentru noi un prilej, din punct de vedere echipă de consultanță să punem pe masă un produs care exact asta vizează, reconversia profesională. Cum ajută el? Ne arată dacă am ratat în prima sau a 2-a încercare o profesie vocațională.
Ei bine, au trecut 5 ani de la pandemie, ne-am întors foarte repede la obiceiurile mai puțin sănătoase și acuma ne lovește, economic, realitatea.
Antoaneta Banu: Putem discuta despre crize suprapuse? E specific românesc ceea ce se petrece?
Mihaela Feodorof: Din experiența pe care am cu clienți din afara țării, subiectele sunt aceleași, temele sunt aceleași, neliniștile, sunt aceleași. Reducerile de efective, eficientizarea, toate aceste procese care oricum sunt necesare și în vremuri sănătoase, când economia funcționează, cu cu atât mai mult acum sunt peste tot. Însă, cee ace se întâmplă la noi se mapează pe cultura noastră, cu această abordare mai relaxată, ” lasă că ne descurcăm noi, am trecut noi prin astea și ne descurcăm”
Cred că de data asta vor fi în avantaj cei care și-au făcut planurile în avans, încă de acum doi-3 ani de zile, pentru că sunt industrii care deja sunt afectate sau au fost afectate și au fost nevoite să ia niște măsuri.
Dacă mă uit în jurul meu, la colegii, omologi din din zona de HR, ritmul angajărilor s-a încetinit încă de acum 2 ani. Ori, acesta era un semnal foarte clar că eficientizarea deja făcea primii pași.
Dacă erai atent la ceea ce se întâmplă, puteai să faci ceva , încă de acum 2 ani, puteai să mergi în paralel, puteai să lucrezi pe o piață care încă mai avea disponibilități. Puteai să te repoziționezi, să faci această reconversie. Nu ai făcut asta, acum ești forțat de împrejurări, trebuie să fii mult mai vigilent, pentru că nu mai ai încotro.
Reconversie sau recalificare: unde apare confuzia
Antoaneta Banu:Ce înseamnă și cum trebuie să înțelegem reconversia profesional?
Mihaela Feodorof: Reconversia este un proces mai complex, mai mult decât a acoperi o nevoie. În primul rând, ca eu să fac reconversie, trebuie să mă raportez la singurul element care rămâne în picioare în momentul acesta: ce știu și ce pot eu să fac.
Dacă pot să adaug aici și ce-mi place, atunci da, voi face diferența și voi putea, dintr-o populație căutătoare de alte oportunități, să fiu cel ales.
Reconversia ține în primul rând de vocație, apoi de capabilitățile mele, de trăsăturile mele de personalitate. De exemplu, dacă eu cred că în domeniul medical asistentul medical este o persoană foarte căutată la momentul acesta, eu trebuie să-mi pun întrebarea: dacă, după ce învăț niște proceduri, sunt capabil să fac aceste manevre, am manualitate, îmi face plăcere să ajut oamenii?
Eu trebuie să calibrez capabilități, cunoștințele și practica lor, adică competențe și vocație. Să îmi facă plăcere, să fiu interest de domeniu în care doresc să lucrez.
Antoaneta Banu: Acest procent de 75% vede această reconversie profesională ca pe soluție la stare de criză din care trebuie să iasă repede. Este util acest comportament reactive?
Mihaela Feodorof: Noi am învǎțat doar să stingem incendii. Când ni se întâmplă ceva, repede punem plasture, să reparăm, să traversăm perioada. Cu un astfel de comportament nu ieșim mai buni și mai învățați, ci suntem epuizați, nefericiți. Îngrijorarea se vede în modul în care tu îți faci meseria și obții rezultate. Noi, prin testele vocaționale, aflăm când tu îți alegi un loc de muncă, o meserie de care ești preocupat cu drag. Rezultatele tale sunt mai bune decât ale unei persoane cu un IQ poate mai ridicat decât al tău.
IQ-ul a trecut în plan secundar, dar vocația vine și mă propulsează, într-un în domeniu, pentru că mă simt ca peștele în apă. Sunt deschis să învăț, sunt dispus să fac efort suplimentar. Și pot să fac diferența, fiind asigurat că n-o să fiu eu pe lista concedierilor.
Vârsta nu e o barieră pentru schimbarea carierei
Antoaneta Banu: Până la ce vârstă se poate face reconversia profesională?
Mihaela Feodorof: Oricând, cu condiția să fii deschis și să-ți dorești lucrul ăsta, fără ca o situație de nevoie să te împingă, că ai rămas fără job. Dacă te-ai decis la reconversie progfesională, fă-o ca lumea, cap-coadă. Poți să faci ceea ce n-ai putut, sau nu ai avut răgazul, înțelegerea la 20 sau la 30 de ani. Dar poți să o afci la 40-50 de ani.
Antoaneta Banu: Mai este valabil, că primii pe lista de concedieri sunt cei trecuți de o anumită vârstă?
Mihaela Feodorof: Nu vârsta sau experiența au legătură cu bugetul. Dacă experiența mea are un corespondent financiar care atârnă destul de mult și plus valoarea mea nu depășește cheltuiala, investiția angajatorului, atunci da, ajung în această extremă.
Dacă am 30 de ani de experiență, evident că nu voi avea salariul unui entry-level, dar se presupune ca și plus valoarea mea, indicatorii mei de performanță să justifice investiția pe care o face angajatorul.
Pentru că noi nu vorbim de tanda pe manda de la o lună pe lună, vorbim de exerciții de buget, de exercițiu financiar anual și așa mai departe. Și dacă dezinteresul sau o mulțime de factori își pun amprenta în zona asta de vârstă, atunci se poate să fii pe lista neagră.
Antoaneta Banu: Oamenii sunt în captive într-un clișeul: reconversia profesională este același lucru cu recalificarea?
Mihaela Feodorof: E o confuzie, cu siguranță. A mai fost și o experiență care a marcat cumva societatea. Când IT-ul a fost cea mai dorită industrie, foarte mulți, mai ales tinerii s-au reprofilat foarte ușor. Aveam clienți, companii unde scriau cod absolvenți de sociologie, de medicină. Doar cine nu-și dorea nu scria cod.
Tinerii au înțeles că de acolo, pe termen scurt, vor veni venituri substanțial. Nevoia era foarte mare și urmau cursuri de recalificare.
Recalificarea cu reconversia au un teren comun, dar reconversia este în primul rând despre mine și maparea mea cu nevoia pieții și viața mea profesională.Acolo este important să ne uităm.
Eu mă uit doar la nevoia pieții și nu mă uit la mine. Întâlnirea cu noi a dispărut de foarte mult timp. Noi cu instrumentele noastre de evaluare vocațională, încercăm să-I ajutăm pe tineri ce domeniu să aleagă, înainte să se ducă către mediul academic sau professional.
Cum îți găsești locul potrivit pe piața muncii
Antoaneta Banu: Revenim la această nevoie acută de a rezolva situația. Oamenii vor spune că nu au timp de teste. Cum fac?
Mihaela Feodorof: Să nu intre în panică, să își aloce câteva zile doar să se gândească foarte bine ce știu să facă. Sunt o mulțime de aspecte ale societății care se identifică ca nevoi și pe care noi nu le vedem.
Da, situația este complicată, dar eu cred că această complicație ne solicită claritatea, nu să umblăm bezmetici și să aruncăm CV-urile peste tot, să umplem baze de date de care nu trecem, pentru că filtrele sunt foarte bine puse acolo de către specialiști și se acumulează doar frustrare că eu am sute de CV-uri trimise și nu mă caută nimeni.
Dacă tu trimiți CV în aceeași formă în toate industriile și pentru toate joburile, poate doar o întâmplare ar găsi elementele care să te scoată din din mulțime.
În primul rând, să-ți găsești un job este un job în sine. Îți ia timp, luni de zile în care trebuie să fii și limpede la cap, să ai și coerență, și consecvență. Tot timpul ne întoarcem la: ce îmi place, ce știu să fac, ce pot să fac, care sunt trăsăturile mele de personalitate, care sunt capabilitățile mele.
Urmărește integral ediția și află toate detaliile care te pot ajuta în reconversia profesională.
Se încarcă comentariile...
