50 de ani de la raportul secret al lui Hruşciov la Congresul XX al PCUS

Februarie 1956: cotitură în istoria URSS şi a blocului sovietic

Până la raportul secret prezentat de N.S. Hruşciov la Congresul al XX-lea al PCUS, Stalin fusese considerat - după formula repetată până la saţietate - drept "Lenin al zilelor noastre". Deodată, după audierea raportului secret, delegaţii la congres şi, după ei, membrii de partid din URSS şi din "ţările de democraţie populară" (dar şi ceilalţi cetăţeni, căci consemnul de confidenţialitate nu a fost respectat) au aflat - ca în basmul lui Andersen - că împăratul era gol, că idolul venerat ca "părinte al popoarelor" comisese crime îngrozitoare, cărora le căzuseră victimă membri devotaţi ai partidului, a căror fidelitate faţă de Stalin rămăsese - în unele cazuri - neclintită până ca glonţul în ceafă să le curme existenţa. În lumina documentelor din fostele arhive sovietice, raportul lui Hruşciov apare ca un prim pas în tentativa de reformare a modelului sovietic de socialism astfel cum fusese plămădit de Stalin.
Raportul lui Hruşciov a demascat crimele lui Stalin, dar numai după Congresul al XVII-lea al partidului (1934) şi numai pe cele care loviseră în activiştii de partid şi de stat, devotaţi lui Stalin. Alegând anul 1934 ca limită între perioada "bună" şi "rea" în activitatea lui Stalin, Hruşciov valida nu numai politica de industrializare şi cea de colectivizare, promovate de Stalin, dar şi lichidarea opoziţiei "de stânga", cât şi a celei de "dreapta", atribuind toate crimele şi abuzurile din anii '30-'50 lui Stalin. Comentând acest raport, secretarul general al Partidului Comunist Italian, Palmiro Togliatti, a atras atenţia că, în fapt, criticând "cultul personalităţii" raportul rămânea prizonierul "cultului personalităţii". Era imposibil ca un singur om să poată decide cursul de evoluţie a societăţii sovietice. Pentru Palmiro Togliatti, stalinismul apărea ca un fenomen de degenerare a sistemului sovietic.
Conducerea de la Moscova a reacţionat imediat. La 30 iunie 1956, Comitetul Central al PCUS a adoptat o rezoluţie care critica afirmaţiile secretarului general al PCI şi făcea un pas înapoi faţă de raportul lui Hruşciov.
În lumina evoluţiei ulterioare a societăţii sovietice, Congresul al XX-lea al PCUS apare ca o reacţie a nomenclaturii de partid faţă de primatul aparatului represiv, mai exact al Securităţii. În februarie 1956, nomenclatura de partid a primit, prin raportul secret al lui Hruşciov, garanţia că metodele teroriste ale lui Stalin nu vor mai fi folosite niciodată.
La 50 de ani, raportul secret al lui Hruşciov apare ca un moment hotărâtor în evoluţia URSS, a ţărilor satelite şi a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Revenirea la putere a lui W. Gomulka în Polonia, revoluţia ungară din octombrie-noiembrie 1956 nu ar fi fost posibile fără Congresul al XX-lea al PCUS. Istoricul rus Roy Medvedev are dreptate: după revoluţia din octombrie şi războiul din 1941-1945, Congresul al XX-lea este cel mai important eveniment din istoria URSS.
În România, Gheorghiu-Dej a avut abilitatea de a se prezenta ca un luptător împotriva cultului personalităţii, încă înainte de moartea lui Stalin. Adversarii săi, Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu, au fost prezentaţi ca exponenţi ai cultului personalităţii şi promotori ai politicii represive. Încercarea lui Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi de a-l înlătura pe Gheorghiu-Dej, folosind noul curent de destalinizare inaugurat de N.S. Hruşciov, a eşuat. În România, modelul stalinist, eliberat de formele sale aberante, a rămas în fiinţă până în 1989.

Ruşii tânjesc după o "mână forte"
Un sondaj recent efectuat de Centrul rus de studiere a opiniei publice (VţION) a evidenţiat că majoritatea populaţiei (57 la sută) consideră că ţara are nevoie de un conducător puternic şi autoritar. Opinia este împărtăşită de majoritatea celor intervievaţi, aparţinând tuturor categoriilor de vârstă.

Destalinizarea, în dezbaterea istoricilor români
Cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la Congresul al XX-lea al PCUS, istoricul Florin Constantiniu, membru corespondent al Academiei Române, a prezentat în cadrul Laboratorului de Studii Ruse şi Sovietice de pe lângă Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" comunicarea "Congresul al XX-lea al PCUS şi începutul destalinizării în URSS". Au participat istorici, politologi, cadre didactice, ziarişti, studenţi, precum şi membri ai Ambasadei Ruse la Bucureşti şi corespondenţi de presă ruşi acreditaţi în România.