12 ani de ceata deliberata in legislatia ONG-urilor

Republica sub "atributiile Majestatii Sale" O lege veche din 1924 (L.21/24) a guvernat pana acum doi ani sectorul ONG-urilor. Desi de 50 de ani traim intr-o republica, actul cu pricina facea inca

Republica sub "atributiile Majestatii Sale" O lege veche din 1924 (L.21/24) a guvernat pana acum doi ani sectorul ONG-urilor. Desi de 50 de ani traim intr-o republica, actul cu pricina facea inca referire la atributiile Majestatii sale, Regele sau ale altor institutii inexistente in zilele noastre. Chiar si asa, daca toate articolele ramase actuale ar fi fost respectate, haosul din lumea ONG-urilor n-ar fi existat. Infiintarea unui "Registru al Asociatiunilor si Fundatiilor" - document public care, conform Legii 21/24, trebuia constituit din "grija statului" - a fost insa "uitata" de toti guvernantii. 11 ani evidenta ONG-urilor s-a tinut la nivelul fiecarei judecatorii sau tribunal, dupa cum s-a nimerit. Unele inregistrari cuprind doar numele membrilor fondatori, altele insira si adresa sediului, scopul infiintarii etc. Cum nu a interesat pe nimeni o evidenta centralizata, se intalnesc si cazuri in care numarul din registrul Judecatoriei nu corespunde numarului de dosar ... Abia in 2000 este publicat in Monitorul oficial OG 26 - act normativ care reglementeaza infiintarea si functionarea ONG-urilor conform Constitutiei in vigoare. Ordonanta introduce obligativitatea infiintarii unui Registru al ONG-urilor in administrarea Ministerului Justitiei. Inregistrarile ar fi trebuit sa cuprinda date privind numele ONG-ului, scopul infiintarii, afilierea, adresa sediului central si a filialelor, patrimoniul etc. Atat ordonanta, cat si ordinele emise ulterior de ministrul Justitiei garanteaza accesul public la aceste inregistrari. Efectiv, Registrul intra in functiune la finele anului trecut si in prezent pune mari probleme in privinta transparentei datelor. Bani contra indulgente politice Legislatia romaneasca nu ofera sponsorilor inlesniri fiscale in aceeasi masura ca legislatia SUA sau cea a tarilor din UE. In aceasta situatie, apare o intrebare fireasca: ce determina o firma sa sponsorizeze un ONG in conditiile in care majoritatea patronilor se plang ca au profituri mici, ca productia nu merge, piata este slaba, iar impozitele sunt aberant de mari? Conform unui studiu - singurul efectuat pe aceasta tema - in 1995, totalul sponsorizarilor si al donatiilor facute de societatile comerciale romanesti a fost echivalent cu 1,1 la suta din Produsul Intern Brut al Romaniei. In 1996, suma s-a ridicat la 2.000 de miliarde de lei (circa 200 de milioane USD). La aceste cifre se adauga si finantarile facute de banci. Spre exemplu, suma sponsorizarilor aprobate de Banca Nationala a Romaniei, Banca Comerciala Romana si Bancorex s-a ridicat la 10,8 milioane USD in 1995 si la 12,6 milioane USD in 1996. La intrebarea "ce v-a determinat sa acordati sponsorizari?", majoritatea patronilor au raspuns: "caritatea" (!) In schimb, patronii care nu au alocat nici un ban au exprimat alta opinie: "Am fi aprobat sponsorizari, daca am fi beneficiat de inlesniri fiscale"... Gestiunea ONG-urilor - o nuca in care statul isi rupe dintii Oficial, nimeni nu stie cati bani se deruleaza anual prin conturile organizatiilor neguvernamentale. Scopul declarat al majoritatii ONG-urilor este binele public - ajutorarea copiilor, batranilor, persoanelor cu handicap, rezolvarea problemelor de mediu, promovarea culturii, artei etc. Din acest motiv, escrocarea naivilor prin mecanisme tip Caritas sau FNI este mai putin ticaloasa decat furtul din banii primiti pentru ajutorarea unor amarati. In totalitate, corecta gestiune a ONG-urilor poate fi controlata doar de membrii proprii. Iar OG 26/2000 stipuleaza ca un ONG poate fi infiintat de o persoana - in cazul fundatiilor - sau de trei persoane - in cazul asociatiilor.... In prezent, un ONG poate avea cinci categorii de surse de venituri: cotizatii, sponsorizari sau donatii, fonduri provenite din bugetele institutiilor de stat, activitati lucrative si finantari externe. In cazul cotizatiilor, modul in care sunt cheltuiti banii poate fi controlat doar de organul intern al ONG-ului - comisia de cenzori. Daca sesizeaza vreo neregula, comisia raporteaza adunarii generale - forul suprem de decizie al unui ONG -, iar adunarea hotareste ce masura va fi luata. Garda Financiara poate controla modul in care sunt cheltuiti banii proveniti din sponsorizari sau donatii doar la sesizarea uneia din partile contractuale. O terta persoana - fizica sau juridica - poate semnala o frauda doar printr-o plagere penala adresata Procuraturii. In cazul in care nu dispune de suficiente date pentru a-si sustine sesizarea, reclamantul poate fi acuzat de denunt calomnios. Fondurile provenite din bugetele institutiilor de stat pot fi controlate de Curtea de Conturi. Activitatile lucrative, fie ca sunt desfasurate direct de ONG-uri, fie prin intermediul unor societati comerciale infiintate de ONG-uri beneficiaza, teoretic, de regimul impozitarii si controlului aplicat societatilor comerciale. Gestiunea banilor proveniti din programe internationale este monitorizata doar de institutiile finantatoare. Din lipsa unor reglementari clare in domeniu, organele de control ale statului roman nu intervin decat la sesizarea institutiei finantatoare. Mentionam ca ONG-urile depun anual bilanturi la directiile financiare de care apartin. Functionarii acestor directii au obligatia sa verifice aceste bilanturi, dar numai din punct de vedere contabil. Daca un bun a fost achizitionat de un ONG la un pret de trei ori mai mare decat pretul pietei, spre exemplu, problema nu tine de competenta directiilor financiare. Organizatiile recunoscute pe plan international incearca sa se apere de rechinii "non-profit" Reprezentantii a peste 150 de organizatii neguvernamentale recunoscute pe plan international pentru derularea unor programe venite in ajutorul statului roman se intalnesc la Bucuresti incepand din 17 ianuarie. Unul din modulele Forului va avea ca tema chiar deficientele existente in legislatia romaneasca. "Nu putem separa noi organizatiile bune de cele rele. Despre furturi, spalari de bani si altele auzim din presa ca orice alt cetatean. Cei care infiinteaza un ONG pentru astfel de afaceri sigur nu-si vor face publicitate din proprie initiativa si nici nu vor cere, pe cai oficiale, transparente, bani publici - fie din surse interne, fie din programe internationale. Asa ca nu intra in contact cu organizatiile noastre, nu-i cunoastem", ne-a declarat unul din organizatorii Forului.