VIDEO Băieţii care cântă „altfel”. Trei trupe care vor schimba muzica românească
0
Trupele Jukebox, The Amsterdams şi Trooper cântă genuri diferite de muzică, însă au multe în comun: piesele lor nu sunt difuzate masiv la radio, au ocolit, de voie-de nevoie, marile case de discuri, au fani în toată ţara şi vor să ajungă mari.
Citiţi şi:
E trecut de cinci, iar angajaţii de la zecile de firme care ocupă fosta clădire a fabricii Electromagnetica din Rahova au început să plece. La subsol, în schimb, abia acum începe activitatea. Membrii trupei Jukebox se pregătesc de repetiţie. Încă nici n-au venit fetele de la backing vocals că s-a şi umplut camera de lucru, traversată de cabluri în toate direcţiile şi plină de cutii de instrumente, procesoare, difuzoare şi, pe ici, pe colo, sticle goale de apă minerală.
Chitaristul Viorel Dodoc, unul dintre fondatorii trupei, stă în dreapta, sub un calendar pe 2009 cu Jukebox. Lângă el, între un afiş cu o fată îmbrăcată în culorile steagului britanic care ţine o chitară şi un calendar scris de mână cu cântările din iunie şi iulie, stă Sergiu Moldovan, cel mai proaspăt membru al trupei, şi seturile lui de clape.
Se uită împreună cu mult mai tânărul clăpar Alexandru Matei peste nişte partituri. „Aici stringsurile astea sunt mi-re?” „Da”, răspunde Sergiu, „mi-re”. Sintetizatoarele lui Alexandru sunt vizavi, flancate de o mobilă veche de bucătărie, adusă de Sergiu spre păstrare, de un frigider maro şi de chitaristul Andrei Apostol.
Puşti cu bile
De încălzire, băieţii au ales să repete o piesă în română. Vocalul Alex Vasilache cântă vesel, ca pe scenă, iar basistul Alin Neagoe, care face backing vocals, îngână şi el versurile. Toată lumea e cu zâmbetul pe buze, mai puţin bateristul Adi Tetrade, care domină partea din spate a încăperii şi se menţine serios.
Diferenţa dintre cel mai tânăr şi cel mai experimentat membru al trupei e de fix 20 de ani, dar asta nu pare să conteze prea mult. În pauzele de la repetiţii îşi scot aproape toţi armele airsoft cu bile şi trag în ţinte agăţate de ţevile de pe hol. Femeia de serviciu se plânge că mereu găseşte bile de plastic pe jos, iar peretele din spatele camerei poartă urmele unui asalt.
Şcoala de muzică
Piesa cântată e de pe primul lor album de creaţie, care va fi lansat în toamna aceasta. Chiar dacă interpretează de circa nouă ani aproape numai coveruri după piese în engleză, viitorul album va fi 70-80% în română.
„Piesele au stiluri oarecum diferite, reprezintă ideea de tonomat, de varietate. Ideile pieselor pornesc de la membri diferiţi. E o «unitate în diversitate»”, lansează vocalistul şi pufneşte în râs. „Nu se conturează un stil propriu Jukebox, suntem în căutarea lui.”
Preferinţele muzicale ale membrilor trupei sunt la fel de diferite ca şi piesele: Sergiu şi Adrian sunt „mai jazz”, Viorel, Alex şi Andrei, „mai rock”, iar „ăştia mici (Alin şi Alex Matei – n.r.) sunt cu Madonna...” Alin protestează, iar Sergiu nuanţează: „Eh, jazz. Am cântat şi la nunţi, cântăm şi ungureşte...”
Fondatorii trupei, Viorel Dodoc, Alex Vasilache şi Andrei Apostol, sunt prieteni din copilărie. „Ne plăcea să cântăm”, povesteşte Vasilache. „Părinţii au susţinut în mod constant efortul nostru de a cânta: «Lasă prostiile, pune mâna pe carte, învaţă matematică, fizică şi chimie». Spre deosebire de ceilalţi colegi, pe care părinţii i-au trimis la şcoala de muzică.”
„Mult prea devreme...”, adaugă Sergiu cu un suspin, iar Alin dă din cap aprobator. „Recent ne-am simţit singuri şi am făcut un casting şi am ales două colege” (Jo Sihota şi Laura Roşca, printre altele, finaliste Megastar) pentru backing vocals, spune Viorel.
Toţi membrii trupei au renunţat într-un moment sau altul la alte joburi şi trăiesc din muzică. „Eu, spre încântarea familiei, am renunţat la medicină”, spune Alex. „Eu am renunţat la Conservator şi m-am apucat de muzică”, glumeşte Alin, iar Alexandru Matei adaugă că şi el a renunţat. „Momentan. Sunt în vacanţă.” „Intenţionăm să ieşim la pensie de aici, din muzică”, adaugă Vasilache.
Formaţia se numeşte Jukebox din 2000, când a început să cânte în clubul bucureştean cu acelaşi nume de pe strada Şepcari, deţinut la vremea aceea de un american.
„Am ajuns întâmplător la club. Toboşarul şi basistul au aruncat o privire înăutru şi au întrebat dacă sunt interesaţi să mergem să cântăm. După primul concert ni s-a propus o colaborare pe termen lung.”
Aşa a devenit Jukebox trupă de rezidenţă. În jumătate de an, clubul s-a umplut şi nu se mai putea intra după începerea concertelor. Recordul a fost de 170 de plătitori de bilet, deşi capacitatea clubului era de 100. În 2002, formaţia s-a mutat odată cu patronul în Coyote Cafe, unde e încă trupă rezidentă, deşi ajunge tot mai rar.
1.000 de concerte
Tot întâmplător, membrii Jukebox s-au întâlnit şi cu echipa „Cronicii Cârcotaşilor”, la un eveniment în Deltă, unde au dat un mic concert improvizat pe nava care-i ducea la Sfântu Gheorghe. În primăvara lui 2006, trupa a primit propunerea să facă parte din echipă, după două apariţii punctuale.
„Nu ne-am gândit foarte mult” şi am acceptat, spune Viorel. Astfel, dintr-un fenomen local, Jukebox a devenit „o chestie naţională”. „Au început să afle despre noi şi oameni din ţară, care n-au cum să perceapă trupa exact aşa cum e ea”, spune chitaristul. „Uneori mergem la diverse cântări şi lumea ne zice: «Măi, voi cântaţi chiar foarte bine!» «Serios?» «Păi la Cârcotaşi cam slăbuţ...»”, povesteşte şi Adi, adăugând că nu ai cum să arăţi performanţe în câteva zeci de secunde de emisie.
Cei care vor să afle se interesează, iar una dintre surse e chiar site-ul trupei.
În timp, concertele din ţară s-au înmulţit, iar Jukebox a depăşit de mult 1.000 de concerte. În ultima vreme, majoritatea au avut loc la petreceri private, nunţi sau botezuri. „Petreceri de copii la McDonald's, instalări-dezinstalări de Windows”, comentează Alin dintr-un colţ. „Noi suntem lideri de piaţă la tot ce însemnă party, de firmă sau ce o fi”, explică Adi. „Suntem consideraţi cei mai buni. Decembrie e cea mai ocupată lună, anul trecut am avut 26 de concerte în 22 de zile.”
Team-building de creaţie
Cu noul album, lucrurile s-ar putea schimba pe viitor. „O să continuăm să îmbinăm ambele personalităţi ale trupei, coveruri şi creaţie, o să lucrăm în paralel”, spune Viorel. Albumul nou, ca şi cele anterioare de coveruri – „Feel Like Makin’ Love” şi „Christmas Songs” – va fi scos de Jukebox Music Production, propria casă de discuri a trupei, şi înregistrat în propriul studio, aflat alături de sala de repetiţie. O bună parte din material s-a născut în urma unei „tabere de creaţie” organizate în februarie la Sibiel.
„Am închiriat o cabană izolată de lume, ne-am dus cu două camioane de scule, am descărcat, am montat, a venit ploaia, am demontat şi am montat la loc. Am lucrat cam trei săptămâni la piese proprii”, spune Viorel Dodoc. „Am petrecut mai mult timp împreună şi am putut fi relaxaţi.
A fost tabără de creaţie şi team-building”, completează şi Alex. „Şi n-am fost nici măcar vizitaţi de fete”, asigură Adi, ridicând degetul arătător de la mâna dreaptă. Aşa s-a făcut că membrii trupei şi-au descoperit „latura romantică” şi cam jumătate dintre piesele compuse, ce se vor regăsi pe viitorul album, s-au dovedit a fi balade. „De unde multă lume ne-a zis că se aştepta de la noi la ceva extraordinar de vesel...”
The Amsterdams
Trooper
Se încarcă comentariile...
