Schema de vaccinuri obligatorii şi vaccinuri opţionale

În fiecare ţară există o grilă recomandată de vaccinuri pentru nou-născuţi şi pentru copiii de până la 14 ani, cunoscută sub numele de Schemă Naţională de Imunizare. În România, aceasta cuprinde şase vaccinuri importante, care se efectuează gratuit. Care este schema de vaccinuri obligatorii şi vaccinuri opţionale.

Pentru că vaccinarea înseamnă protecţie faţă de boli serioase sau care pot fi urmate de complicaţii severe, fiecare ţară elaborează o Schemă Naţională de Imunizare. În România, aceasta include şase vaccinuri importante, recomandate, care se fac gratuit de la naştere şi până la 14 ani, conform unui program. Schema de vaccinare nu este obligatorie din punct de vedere legal, părinţii având mai degrabă o datorie morală de a-şi proteja copiii de bolile infecţioase, dar şi de a contribui la binele comun al societăţii. Cei care nu o respectă nu pot fi sancţionaţi sau constrânşi să o facă, astfel că termenul „obligatoriu“ este folosit oarecum forţat.

Vaccinurile recomandate şi gratuite

• Vaccinul antihepatită B se administrează chiar din prima zi de viaţă. Protejează împotriva infecţiei cu virusul hepatitic de tip B şi indirect împotriva infecţiei cu virusul hepatitic D, care necesită prezenţa obligatorie a virusului hepatitic B. Pentru a fi eficient este nevoie de înca 2 doze: la vârsta de 2 luni şi 6 luni.
• Vaccinul BCG sau vaccinul antituberculos se administrează în maternitate la toţi nou-născuţii cu greutatea la naştere mai mare de 2500g. În cazul în care la naştere bebeluşul are o greutate mai mică, se amâna vaccinarea. Vaccinarea lasă o cicatrice violacee, care se măsoară de către medicul pediatru sau medicul de familie. Pentru a fi protejat, cicatricea trebuie să aibă un diametru mai mare de 3 mm. În cazul în care cicatricea este mai mică sau nu se observă, cere sfatul medicului pediatru.
• Vaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis) protejează împotriva difteriei (o afecţiune a tractului respirator urmată de complicaţii grave), a tetanusului (boală care apare prin contaminarea plăgilor, cu afectarea sistemului nervos) şi a tusei convulsive (se manifestă prin dificultăţi în respiraţie şi accese de tuse sufocantă. În această formulă, vaccinul se administrează la vârsta de 2, 4, 6, 12 luni, iar apoi la 4 ani şi la 14 ani.
• Vaccinul VPI (poliomielitic inactivat) asigură protecţie împotriva poliomielitei, boală care debutează sub forma unei infecţii digestive şi care este urmata de paralizii. Se administrează la vârsta de 2, 4, 6, 12 luni şi în clasa a III-a.
• Vaccinul Hib este cel mai nou vaccin introdus în Schema Naţională de Vaccinare. Protejează împotriva infecţiilor cu bacteria Hemophillus influenzae de tip B care provoacă otită, epiglotită, pneumonie şi meningită. Vaccinarea se face la 2, 4, 6 şi 12 luni.
• Vaccinul antirujeolic-antirubeolic-antioreion (ROR) protejează împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului, trei boli virale ce pot fi urmate de complicaţii de temut. Vaccinrea se face la 12 luni, iar rapelul - la 7 ani, în calsa I.

Mai multă precauţie
Pe lângă vaccinurile obligatorii, mai sunt câteva vaccinuri suplimentare recomandate, care se fac contra cost, numai la cererea părinţilor. Este ideal ca părinţii să fie corect informaţi despre toate aceste vaccinuri înainte de vârsta de 2 luni a copilului. Informaţiile necesare pot fi aflate odată cu primele consulturi la medicul pediatru, stabilindu-se şi schema şi calendarul personalizat al vaccinărilor.

Vaccinuri opţionale

• Vaccinul antirotavirus protejează împotriva infecţiei cu rotavirus. Este o boala digestivă care se manifestă prin febra, vărsături, diaree, refuzul alimentaţiei, extrem de contagioasă. Până la vârsta de 5 ani, aceste infecţii pot evolua sever, ducând la deshidaratare cu necesitatea spitalizarii. Schema de vaccinare cuprinde două doze care trebuie administrate (oral) pâna la vârsta de 6 luni.
• Vaccinul antipneumococic protejează împotriva otitelor, pneumoniilor, meningitelor şi septicemiei cu bacteria Streptococcus pneumoniae. Sunt cele mai frecvente afecţiuni ale sugarului şi copilului mic, putând fi urmate de complicaţii şi chiar deces. Schema de aministrare diferă în funcţie de vârsta la care se începe vaccinarea (poate să cuprindă 4, 3, 2 sau o adminstrare).
• Vaccinul antivaricelă asigură protecţie împotriva virusului varicelo-zosterian ce provoacă vărsatul de vânt. Se administrează în două doze începand cu vârsta de 9 luni.
• Vaccinul antimeningococic protejează împotriva meningitei cu Neisseria meningitis, o boală gravă urmată de sechele neurologice sau chiar deces.
• Vaccinul antihepatita A protejează împotriva infecţiei cu virusul hepatitic A, o boală cu potenţial sever, ce afectează ficatul. Se administrează în două doze începând cu vârsta de 1 an.
• Vaccinul antigripal se administrează în perioada de toamnă – iarnă, având o formulă ce se schimbă în fiecare an.

Cum se administrează vaccinurile?

Cele mai multe prin injecţie în muşchi, şi anume: până la vârsta de 1 an la nivelul coapsei, după această vârstă - în umăr.

Care sunt reacţiile adverse ale vaccinurilor?

Orice tip de vaccin, oricât de sigur ar fi, poate avea reacţii adverse. Este foarte important să te informezi şi să ştii la ce să te aştepţi, ce măsuri să iei în cazul apariţiei acestora şi când să te îngrijorezi. De regulă, de cele mai multe ori vaccinurile sunt bine tolerate.

În plină evoluţie

În prezent, există 26 de boli infecţioase care pot fi prevenite prin vaccinare. Acest număr este însă în creştere, având în vedere sutele de proiecte de cercetare aflate în desfăşurare pentru dezvoltarea de noi vaccinuri.