Personalitatea, dictată de structura creierului

Unii dintre noi sunt veseli, în cea mai mare parte a timpului, alţii, dimpotrivă, au o fire mai melancolică şi zâmbesc rareori. Trăsăturile de personalitate sunt legate de dimensiunea unor zone din creier, arată cercetările recente.

Un lucru ştiut în prezent este că atât bărbaţii, cât şi femeile care au înclinaţie spre artă, care au viziune şi intuiţie şi care au o imaginaţie bogată prezintă o activitate mai intensă în emisfera dreaptă a creierului. Pe când persoanele în cazul cărora predomină activitatea emisferei stângi sunt mai ordonate, mai organizate şi mai logice.

Sociabili sau introvertiţi?

În prezent, această teorie nu mai este suficientă. Un nou studiu, realizat la Universitatea din Minnesota, a arătat că dimensiunile unor zone cerebrale ne pot determina personalitatea. Specialiştii au supus investigaţiei prin rezonanţă magnetică 116 adulţi, după ce aceştia au fost încadraţi în urma unor teste psihologice în unul dintre cele cinci tipuri de personalitate.

Cinci tipologii umane

Potrivit modelului celor cinci mari tipuri de personalitate, oamenii sunt împărţiţi astfel: 1) cei cu deschidere la nou şi accesibili, 2) cei conştiincioşi şi scrupuloşi, 3) extrovertiţi şi sociabili, 4) cei empatici şi distractivi şi 5) cei instabili din punct de vedere emoţional. În cazul subiecţilor cu o personalitate scrupuloasă, disciplinaţi şi conştiincioşi, IRM-urile au scos la iveală o dimensiune peste medie a cortexului prefrontal lateral. Această zonă a creierului le permite conştiincioşilor să facă planuri bine puse la punct pentru realizarea unor proiecte, să analizeze obiectiv toate laturile unei probleme şi să ia decizii informate.

Cei înclinaţi spre instabilitate emoţională, spre stări negative de spirit şi spre anxietate prezintă o activitate mai redusă în zona cortexului prefrontal median, care are şi dimensiuni mai mici în cazul lor. Această zonă este implicată în echilibrul emoţional. De asemenea, nevroticii au mai bine dezvoltată zona cortexului cingulat median, regiune a creierului responsabilă cu detectarea greşelilor şi cu reacţia la emoţii şi la durerea fizică.
Persoanele empa­tice şi distractive au şi ele anumite zone ale creierului mai bine dezvoltate, şi anume cortexul parietal şi premotor, care le permite acestora să înţeleagă intenţiile celor din jur, şi cortexul prefrontal median, care este responsabil cu interpretarea emoţiilor şi gesturilor. În cazul extrovertiţilor, care au trăsături de caracter cum sunt sociabilitatea şi exteriorizarea emoţiilor, zona cea mai dezvoltată a creierului este cortexul orbitofrontal median. Această regiune este implicată şi în competitivitate şi în dorinţa de a obţine recompense. Singurul tip de personalitate care nu se remarcă prin diferenţe clare ale activităţii sau dimensiunilor unor zone ale creierului este personalitatea deschisă către nou.

Bărbaţii, de stânga, femeile, de dreapta

Până nu demult, singura ipoteză cât de cât fundamentată privind legătura dintre creier şi personalitate se referea la faptul că femeile îşi folosesc mai mult emisfera dreaptă a creierului, iar bărbaţii, pe cea stângă. Realitatea este, de fapt, că fiecare dintre cele două emisfere ale creierului imprimă un set de calităţi care ne dau înclinaţii care ţin fie de sfera artistică şi emoţională, fie de cea logică şi obiectivă.

Persoanele altruiste au foarte bine dezvoltat cortexul cingulat posterior, zonă implicată în empatia cu stările negative ale celorlalţi.

Schimbare: Experienţele pot modifica structura creierului şi, implicit, personalitatea.

Specialistul nostru

Dr. Radu Braga cercetător în neuroştiinţe Universitatea de Medicină „Carol Davila", Bucureşti

Frenologia a fost o ştiinţă la modă în perioada 1810-1840, când se încerca găsirea unei corespondenţe între dimensiunea regiunilor cerebrale şi performanţa anumitor funcţii corticale. În prezent, accentul se pune mai ales pe cantitatea şi calitatea conexiunilor dintre neuroni. Comportamentul uman poate fi modificat, în anumite limite, care variază de la un individ la altul, în funcţie de flexibilitatea şi de disponibilitatea pe care le avem în acest sens. Din punct de vedere al proceselor neuronale, învăţarea este o rearanjare a modului în care stocăm informaţia şi care se realizează prin modificarea numărului şi felului în care conexiunile dintre neuroni se formează.