Numărul cazurilor de infecție cu virusul West Nile, în continuă creștere. Vârful transmiterii, în august-septembrie
0Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) a anunțat că numărul cazurilor de infecție cu virusul West Nile în Europa, înregistrate în 2025 până la 6 august, este puțin peste media din ultimul deceniu. Șase țări europene au raportat 202 cazuri dobândite local, printre acestea și România.
În ultimul rezumat epidemiologic al ECDC se menționează că șase țări din Europa au raportat 202 cazuri de infecție cu virusul West Nile dobândite local la oameni, cu loc de infecție cunoscut. Primul caz a fost semnalat în 2 iunie.
Italia este țara cu cele mai multe cazuri dobândite local – 168, urmată de Grecia – 26, Franța – trei (un caz cu loc de infecție necunoscut), România – trei, Bulgaria – un caz, Ungaria – un caz. Au fost raportate în Europa și 10 decese.
„Numărul de cazuri raportate până acum în acest an este puțin peste media din ultimul deceniu din aceeași perioadă (163). Cu toate acestea, aceste cifre rămân mai mici decât cele observate în 2024 și 2018 - ani în care circulația virusului a fost deosebit de intensă, cu 382 și, respectiv, 385 de cazuri raportate până în acest moment al anului”, arată ECDC. Până la data de 6 august, 40 de regiuni din cele șase țări europene menționate au raportat cazuri dobândite local, comparativ cu 10 regiuni (din 11 țări) în aceeași perioadă din 2024 și cu 68 de regiuni (din șapte țări) în 2018, aceștia fiind anii cu o puternică circulație a virusului și cu infecții numeroase raportate.
În Italia se înregistrează situația cea mai îngrijorătoare, fiind 168 infecții umane confirmate, inclusiv 10 decese. Două regiuni din Italia, Latina și Frosinone, au raportat pentru prima dată cazuri umane confirmate. În mod similar, România a raportat primele cazuri în județul Sălaj, menționează ECDC.
Toate cazurile au necesitat spitalizare
„Așa cum s-a observat în anii precedenți, majoritatea cazurilor au fost în rândul bărbaților cu vârsta de 65 de ani și peste. Rata de spitalizare a fost ridicată în comparație cu anii precedenți, 100% dintre cazuri fiind spitalizate în acest an, comparativ cu 93% în ultimul deceniu. Faptul că majoritatea cazurilor sunt spitalizate se datorează cel mai probabil naturii supravegherii virusului West Nile, care tinde să surprindă predominant cazurile cele mai grave. Rata mortalității până în prezent în acest an este de 7%, comparabilă cu 11% observată în deceniul precedent”, se menționează în raportul Centrului European pentru Supraveghere a Bolilor.
Manifestările neurologice au fost raportate în 56% din cazuri în 2025, comparativ cu 66% în deceniul precedent. În general, este de așteptat o predominanță a cazurilor neurologice, deoarece cazurile cu simptome mai severe sunt mai susceptibile de a fi diagnosticate, mai arată specialiștii ECDC.
Zeci de focare la ecvidee și păsări
În acest an, în Europa au fost raportate de asemenea 16 focare de infecție cu West Nile la ecvidee (cai, cai sălbatici, catâri, măgari etc.) și 20 de focare la păsări. Focarele veterinare au debutat în 15 ianuarie 2025 în Germania și în 16 februarie în Italia. Focare la ecvidee au fost raportate de Italia (11), Grecia (2), Germania (1), Ungaria (1) și Spania (1). Focare la păsări (coțofana comună – 4, vânturelul comun – 4, cioara neagră – 3, pescărușul auriu – 3, cioara grivă – 3, găinușa de baltă – 1, porumbelul de stâncă – 1, columbidae neidentificată - 1) au fost raportate de Italia (19) și Austria (1).
În iunie și iulie 2025, numărul lunar de focare la ecvidee a depășit ușor media pe 10 ani (2015–2024) din iunie și iulie, în timp ce numărul lunar de focare la păsări din martie până în iulie 2025 a scăzut sub media lunară istorică, cu o scădere semnificativă în iulie 2025. Până la data de 6 august 2025, au fost raportate focare la păsări și/sau ecvidee în 23 de regiuni din șase țări, comparativ cu 47 de regiuni (opt țări) în aceeași perioadă din 2024 și 16 regiuni (trei țări) în 2018. Toate cele șase țări care au raportat focare la păsări și ecvidee în acest an au raportat cazuri și în anii precedenți, reflectând activitatea endemică a virusului West Nile în aceste teritorii. În trei provincii din Italia au fost raportate în 2025 pentru prima dată focare: Foggia, L’Aquila și Lecco. În plus, focare de ecvidee au fost raportate pentru prima dată de Grecia în Etolia-Acarnania și Kavala, iar de Spania în Almería, se mai menționează pe site-ul EDCD.
„Rapoartele privind focarele de virus West Nile în timpul iernii, când activitatea țânțarilor este minimă, ar trebui evaluate cu atenție, deoarece ridică întrebări cu privire la momentul apariției infecției. Două astfel de rapoarte - un focar la ecvidee raportat de Germania în ianuarie și unul la păsări raportat de Italia în februarie - justifică o interpretare prudentă, deoarece pot reflecta detectarea reziduală (de exemplu, anticorpi persistenți sau ARN viral din infecțiile dobândite în anul precedent), mai degrabă decât o transmitere activă în 2025. Trei țări - Italia, Grecia și Ungaria - au raportat atât cazuri umane de virus West Nile, cât și focare la ecvidee și păsări. La 6 august 2025, Italia a reprezentat 83% din toate cazurile umane raportate și toate focarele raportate la ecvidee și păsări, subliniind activitatea semnificativă a virusului West Nile din țară. Acest lucru se datorează probabil condițiilor climatice favorabile și punctelor ecologice fierbinți (de exemplu, zone umede, zone agricole) care susțin transmiterea virusului prin influențarea populațiilor de vectori țânțari și a dinamicii gazdei”, arată ECDC.
Faptul că în Italia se supraveghează intensiv circulația virusului Supravegherea intensivă în Italia poate contribui la rate ridicate de detectare a cazurilor umane și a focarelor la păsări și ecvidee, mai subliniază ECDC. Pe de altă parte, identificarea cazurilor de infectare la oameni și animale în zone anterior neafectate subliniază expansiunea geografică continuă a virusului, care se datorează cel mai probabil schimbărilor de mediu, climatice și ecologice. În plus, o supraveghere sau o sensibilitate sporită a monitorizării și o conștientizare sporită în aceste zone ar putea juca un rol în detectarea cazurilor, mai arată instituția europeană.
Numărul real de cazuri este, cel mai probabil, mult mai mare, apreciază ECDC, însă majoritatea infecțiilor cu West Nile sunt asimptomatice sau subclinice. Numărul mic raportat se explică și prin faptul că supravegherea sezonieră la om se concentrează în principal pe identificarea cazurilor confirmate în laborator, ceea ce contribuie la întârzierea diagnosticării, mai notează specialiștii.
„Având în vedere condițiile meteorologice favorabile transmiterii WNV în Europa, ne așteptăm ca numărul de cazuri la om și focare la ecvidee și păsări să continue să crească în următoarele săptămâni. În anii precedenți, vârful transmiterii a fost observat în august-septembrie. Atât ECDC, cât și EFSA vor urmări îndeaproape situația din Europa, în special în ceea ce privește indicatorii de severitate”, conchide ECDC.
Cum se transmite virusul West Nile (WNV)
Virusul West Nile se transmite în principal prin înțepătura țânțarilor infectați și mai rar chiar și pe alte căi. Țânțarii se infectează când se hrănesc cu sângele păsărilor purtătoare de virus și ulterior când înțeapă oamenii sau alte manifere pot transmite virusul.
Oamenii și caii sunt considerate gazde terminale, pentru că virusul nu se mai transmite de la ei în mod obișnuit.
Deși mai rare, există și alte căi de transmitere. Transfuziile de sânge pot fi o astfel de cale, motiv pentru care în perioadele cu transmitere activă se fac teste de screening la donatori și se transmit zonele din care nu pot fi acceptați donatori (zone cu cazuri confirmate de infectare). O altă cale rară de transmitere este cea de la mamă la copil, transplacentar, în timpul nașterii și extrem de rar prin alăptare. Virusul nu se transmite în schimb prin contact obișnuit între oameni și nici prin consum de apă sau alimente.
Care sunt simptomele de infectare cu WNV
Cele mai multe dintre persoanele infectate cu West Nile (80%) nu prezintă simptome. Forma ușoară poate să apară la 20% dintre persoanele infectate, simptomele – febră, dureri de cap, dureri musculare și articulare, oboseală marcată, erupție cutanată (în special pe trunchi și membre) - manifestându-se la 2-14 zile după înțepătura țânțarului infectat. De obicei evoluția este favorabilă și simptomele dispar în câteva zile sau săptămâni. La mai puțin de 1% dintre infectați, adică foarte de rar, apar forme severe de boală (mai frecvent la vârstnici și la persoanele cu imunitate scăzută). Boala poate lua forma meningitei, a encefalitei sau a mielitei și necesită internare imediată, putând fi letală.
Această formă severă se manifestă cu febră mare, dureri de gât intense, gât înțepenit, confuzie, dezorientare, tulburări de vorbire sau de vedere, convulsii, paralizii sau slăbiciune musculară.
Se încarcă comentariile...
