Mitul lui Mitea

Dosarul Mitea, deconspirarea unui mit de presăA venit vremea ca serialul "Adevărul deschide dosarele Scânteia" să vorbească şi despre celebrul Mitea. Constantin Mitea, în prezent decedat. O

Dosarul Mitea, deconspirarea unui mit de presă
A venit vremea ca serialul "Adevărul deschide dosarele Scânteia" să vorbească şi despre celebrul Mitea. Constantin Mitea, în prezent decedat. O legendă a anilor "70 în presă. Un adevărat mit în Comitetul Central unde, deşi era şef cu propaganda şi consilier personal la Cabinetul 1, mânca la cantina partidului. Mitea îi scria discursurile Tovarăşului. Mitea era vocea din umbră a dictatorului.

Legenda unui fost bos de presă: de la scriitor de vagoane la cogeamite demnitar roşu şi consilier al lui Ceauşescu
Nu există niciun dosar Mitea (dosar de cadre propriu-zis) în arhiva Scânteia. Există însă mai multe documente care atestă că dosarul lui Mitea (ca şi dosarele altor ziarişti care au avansat în carieră) a ajuns/a fost transferat, în anii "80, la Serviciul de cadre al CC al PCR. Era şi normal dacă fostul ziarist (multă vreme redactor-şef adjunct şi redactor-şef) a ajuns, în anii "70, consilier personal al lui Ceauşescu şi, în anii "80, secretar responsabil cu propaganda şi presa în CC al PCR. Cu toate acestea, ca şi în cazul altor ziarişti "fără dosar", noi am reuşit să refacem "dosarul Mitea" din zecile, poate sutele de documente disparate, găsite în diverse "dosare de problemă", din arhiva cadrelor Scânteia. Unul dintre aceste "dosare-problemă" este cel al BOB al PCR/PMR al Scânteia. Acolo am găsit un adevărat CV roşu al lui Mitea. Fiu de "muncitor CFR-ist", el însuşi "cheferist destoinic" în anii "40: "acar CFR, apoi scriitor de vagoane CFR"(conform rubricii "originea socială", din fişa de cadre de la BOB Scânteia), absolvent al şcolii de ziaristică a CC al PCR (1947), al celebrei şcoli "AA Jdanov"(1949) şi cursant al şcolii de Partid "ştefan Gheorghiu"! Conform unei fişe/recomandare, din 1961, provenind din BOB Scânteia, întrucât "tov. Mitea C. îndeplineşte de mai mulţi ani funcţia de şef de secţie Industrie-Transporturi" şi "este membru al Colegiului de redacţie", organizaţia a propus "ca în anul şcolar 1961/1962 - pe când era la St. Gheorghiu - să fie propagandist la cercul
Probleme ale economiei socialiste
". Din aproape în aproape, Mitea a evoluat atât în zona strict profesională, ajungând redactor-şef adjunct şi redactor-şef, cât şi în cea politică. Astfel, în timp ce era redactor-şef adjunct la Scânteia, el a fost ales de Ceauşescu să-i fie consilier personal, iar spre sfârşitul anilor "80, Mitea a plecat din funcţia de redactor-şef al Scânteia în cea de Secretar al CC al PCR şi şef al secţiei Propagandă şi Presă. Mitea era omul care-i scria sau "rafistola" discursurile lui Ceauşescu. Interesant este că mulţi dintre cei care l-au cunoscut vorbesc despre Mitea ca un om "pâinea lui Dumnezeu" faţă de oamenii la care ţinea, şi de o modestie exemplară - mânca la cantina CC, cu oamenii de rând. A sfârşit trist, abandonat de toţi.

Acarul Mitea, patru ani fără identitate, 13 ani "vot de blam" PCR
Un al doilea grupaj de documente face referire la ridicarea unei sancţiuni aspre ("vot de blam"), după o serie de peripeţii demne de o "Kakanie roşie", a la Robert Musil. Documentele ni-l prezintă pe un Mitea fără identitate (pentru că, timp de patru ani, nu a avut buletin) şi un Mitea pus la indexul roşu al PCR: 13 ani cu sabia votului de blam deasupra capului. Referatul de ridicare a votului de blam din 1965 îl prezintă pe Mitea ca un "bun comunist", care dă dovadă de "abnegaţie în muncă şi de ataşament faţă de partid". Conform documentelor găsite de noi, "blamul" lui Mitea a fost ridicat de BOB Scânteia în august 1965.

"Protocolul" cu Securitatea. "Moştenirea lui Mitea" şi misterele "dosarului albastru"
Întotdeauna funcţia obligă. Nu este aceasta o noutate, nici pentru prezent, nici pentru trecut. Cu atât mai mult obliga atunci când era vorba de funcţia de redactor-şef al Scânteia. Erau obligaţii faţă de cadre (subordonaţii, dar şi politica de cadre), faţă de partid. Dar, nu în ultimul rând, şi o obligaţie majoră faţă de Securitate.
Conform unor documente cu totul speciale, cele mai multe cu caracter "strict secret" găsite în nişte dosare (de diverse culori) grupate sub coperţile unui alt dosar de culoare albastră. Noi l-am numit şi-l vom numi în continuare "dosarul albastru". Din aceste documente care datează din anii "70-'80 (perioada 1974-1984), reiese că redactorul-şef al ziarului Scânteia, oricare a fost el în acea perioadă, avea obligaţia de partid să colaboreze intens cu Securitatea, în sensul de a-şi fi dat concursul la respectarea şi păstrarea secretului de stat. Astfel, un plan de măsuri privind aplicarea Legii23/71 (Legea secretului de stat), impunea mai multe măsuri printre care: desemnarea unei persoane anume care să se ocupe de "protocolul" cu Securitatea, desemnarea altor persoane (listă de persoane) care au acces la informaţii şi documente "top secret"(secrete de stat şi secrete de serviciu) şi care semnează un angajament în acest sens. O a treia listă cerută de Securitate se referea la persoanele care, în baza unui angajament semnat, au dreptul să manipuleze documente (corespondenţa etc.) cu caracter secret. În corespondenţa secretă dintre conducerea Scânteia şi Securitate, toate aceste liste/documente erau avizate de redactorul- şef, în cazul nostru Constantin Mitea. Acest "Protocol" cu Securitatea nu a fost inventat de Mitea sau pe vremea lui Mitea. El l-a moştenit de la ceilalţi redactori-şefi care l-au precedat (şi ei semnatari ai unor documente "top secret" destinate DSS). Aşa cum, după ce a plecat la CC, Mitea a lăsat moştenire Protocolul (cu Securitatea) redactorului-şef care i-a luat locul.

Lista lui Mitea. "Dosarul alb" al destinelor, "trecute la index"
Am tot vorbit, în câteva rânduri, şi probabil că vom mai vorbi, despre "lista" şi "listele lui Mitea". Despre ce este, de fapt, vorba? Într-un dosar cu coperţi albe pe care scria în dreapta sus, cu cerneală neagră, "PROBLEME" şi la mijloc, cu creionul, "Tovarăşului Mitea", s-au găsit două liste. Una, intitulată "Notă", cu 21 nume, redactată la maşina de scris, şi alta, intitulată "Din 1970 până în prezent", cu 14 nume, scrise cu două feluri de cerneală albastră. Probabil că albele liste adresate lui Mitea proveneau, fie de la serviciul Cadre, fie de la Securitate. Prima se referea la redactorii care aveau probleme la dosar datorită excluderii din partid (a lor sau a rudelor), datorită colaborării cu vechiul regim şi cu diverse organizaţii interzise (legionari etc.) sau datorită rudelor din străinătate. Cea de-a doua listă se refera la foşti redactori care au defectat (au plecat/rămas) dincolo de bariera roşie, în ţări capitaliste din Vest sau din Est.

Bucătăria dosarului de cadre: referinţe şi consecinţe. Cazul "legionarului" Andriţă
Capitolul "Referinţe" era şi el destul de important în economia dosarului de cadre. Referinţele, bune sau proaste, erau date fie de persoanele indicate de cadrul vizat (mai ales referinţele bune), fie de persoanele descoperite de cadrişti pe teren (mai ales referinţele proaste). Un astfel de capitol, cel al referinţelor, nu putea fi ilustrat mai bine decât de un dosar descoperit de noi ca fiind exemplar pentru poliţia politică de cadre. Este vorba de dosarul Andriţă. Aşa-zisul şofer "legionar" Andriţă. Este vorba de şoferul celebrului Sorin Toma, redactorul-şef din "epoca de aur" a politicii şi poliţie de cadre de la Scânteia, din anii "50. Dosarul Andriţă nu este unul obişnuit, pentru că nu abundă în fişe de cadre şi alte elemente tipice dosarului de cadre. În schimb, el abundă în referinţe, verificări ale referinţelor, referinţe despre cei care dau referinţe şi aşa mai departe. Ca un element aparte, dosarul Andriţă conţine şi o intensă corespondenţă între Securitate şi Scânteia şi, mai ales, între doi rivali celebri: şeful Scânteia, Sorin Toma (primul soţ al fostei secretare a Anei Pauker), şi şeful Securităţii, generalul Pintilie Gheorghe, alias Pantiuşa (al doilea soţ al aceleiaşi "femei fatale" a anilor "40-'60). De ce această dispută pentru un simplu şofer, fie el şi şoferul redactorului-şef de la Scânteia? Pentru că un alt şofer (catalogat de verificările cadriştilor drep "dubios"), fost conducător auto la Siguranţă şi Serviciul Secret al lui Cristescu, susţinea că "Andriţă a venit într-o zi cu o cămaşă verde şi centură în mână". Un alt şofer susţinea şi el că "Andriţă a luat parte la adunările legionare la sediul condus de şeful de cuib legionar Mitic Cocoş, încins cu centură şi bluză verde (...) şi cântau cântece legionare". Conform verificărilor făcute de Securitate şi comunicate celor de la cadre Scânteia, nu a rezultat "că Andriţă Constantin să fi făcut parte din organizaţia legionară". Poliţia politică însă şi-a făcut datoria, pe ambele planuri: atât la Securitate, cât şi la Serviciul de cadre al Scânteia.

Erată: În pagina Dosar/A 7, din numărul 5031 al ziarului Adevărul (Sâmbătă 9 septembrie 2006), numele corect al instituţiei comuniste conduse de Gogu Rădulescu era "Curtea Supremă/Superioară de Control Financiar al activităţii economice şi social-administrative", pe scurt, CURTEA SUPREMA/SUPERIOARA DE CONTROL FINANCIAR.

Nu rataţi!
Seria "greilor" de la Scânteia continuă cu un alt "bos roşu"-surpriză. Cât priveşte bucătăria dosarului de cadre, vă vom dezvălui câteva referinţe "de bine" şi "de rău", din dosarele unor personaje celebre.