Medicul Emilian Popovici: „Transmisibilitatea scăzută a subvariantei Pirola este o excepție care întărește regula din pandemie“ | INTERVIU
0Pirola, una dintre cele mai noi subvariante ale COVID-19, are o marjă de transmitere de la o persoană la alta foarte scăzută; cu toate acestea, odată cu finalul sezonului de concedii, numărul celor infectați a crescut.
Aproape 15.000 de noi infectări cu COVID-19 s-au înregistrat în România, potrivit celui mai recent bilanț comunicat de Ministerul Sănătății pe 26 septembrie, cu peste 3.600 mai multe decât la raportarea precedentă. Cu asemenea cifre, România se află pe primul loc în Europa privind numărul de infectări și pe locul al treilea în lume. „Weekend Adevărul“ a discutat cu prof. univ. dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog și profesor universitar doctor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, pentru a afla cum trebuie să ne protejăm sănătatea în această toamnă, dar și despre cum distrugerea naturii de către om poate duce la amenințări grave pentru specia umană.
„Weekend Adevărul“: Domnule profesor, ar trebui să ne îngrijoreze creșterea numărului de îmbolnăviri? Credeți că ne-am putea întoarce la perioada de pandemie prin care am trecut?
Prof. univ. dr. Emilian Popovici: Nu există niciun semnal în această direcție potrivit datelor pe care le avem la dispoziție. Nu ne uităm la ele neapărat cu îngrijorare, ci cu atenție. Privim cu atenție evoluția pentru a putea face ceea ce va fi de făcut la un moment dat în funcție de situația epidemiologică. Vreau să subliniez că ceea ce se remarcă acum la noi, dar și la nivel global, nu se datorează în mod deosebit subvariantelor circulante ale COVID-19, indiferent că vorbim de subvarianta Omicron EG.5 (denumită Eris) sau de BA.2.86 (denumită Pirola).
Care credeți că este cauza revenirii în forță a virusului?
Situația se datorează comportamentului uman. Anul trecut, valul a fost în luna iulie, iar acum a apărut puțin mai târziu, respectiv la sfârșitul unii august - începutul lunii septembrie, vorbim despre un număr de cazuri semnificativ mai crescut față de perioada anterioară. Observăm că până în a doua săptămână din luna iulie, cazurile au fost în scădere, iar din a treia săptămână, cazurile au început să crească constant, nu cu foarte mult. De ce? Pentru că oamenii au plecat în concedii, ceea ce este normal pentru perioada de vară, deci au circulat în număr foarte mare. Această circulație deosebit de crescută a dus la un număr foarte mare de contacte și în mod automat la creșterea numărului de infecții, ceea ce am observat în mod constant în toate evenimentele trecute din cadrul acestei pandemii. La sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie s-au încheiat concediile, oamenii au venit acasă, deci a avut loc o nouă circulație masivă a virusului odată cu oamenii, iar la mijlocul lunii septembrie se anticipa încă o creștere probabil nu foarte semnificativă datorată începutului anului școlar care, de asemenea, de fiecare dată ne-a arătat că acest lucru se întâmplă. Nu ne puteam aștepta la altceva când contextul și virusul circulant sunt aceleași, chiar dacă cel din urmă cu niște caracteristici mai aparte. Deci după începerea școlii se anticipa o creștere.
Simptomele infectării
Simptomele sunt cele obișnuite în cazul unei viroze: dureri în gât, strănut, stare de oboseală? Sau ați observat alte simptome în plus sau în minus?
Ultima subvariantă apărută, Pirola, are peste 30 de mutații. Numărul de cazuri este foarte mic, ținând cont de contextul pandemic. Noi întotdeauna ne-am temut de variantele sau subvariantele cu mutații pentru că evită imunitatea postinfecțioasă sau postvaccinare. Și aceasta, prin numărul foarte mare de mutații, ar trebui să facă același lucru, și culmea, de fapt se remarcă printr-o transmisibilitate scăzută, cel puțin până în prezent. Este atât de scăzută încât se consideră că cu toate mutațiile pe care le prezintă s-ar putea să nu devină dominantă. Deci, iată o excepție care întărește regula pe care am întâlnit-o până acum în pandemie. Desigur, toate aceste estimări sunt de laborator și evoluția naturală s-ar putea să le contrazică, însă sperăm să nu o facă. În ceea ce privește simptomatologia, nu discutăm de forme grave precum cele anterioare, pentru că vorbim tot de niște subvariante Omicron și acest lucru ne oferă garanția unei simptomatologii mai ușoare. Însă, subliniez, una este simptomatologia majoritară – care se manifestă la majoritatea oamenilor sănătoși – în care evoluția este bună, fără probleme deosebite, însă rămân formele grave de boală care apar la persoanele vârstnice, în special la cei cu comorbidități, precum și sindromul long-Covid care nu fac parte din caracterizarea formelor ușoare și medii. În cazul acestora, intervin particularitățile fiecărui individ, unele favorizând apariția sindromului long-Covid, iar la alții, bolile asociate favorizează formele severe. În aceste cazuri, nu putem discuta de forme ușoare sau medii. Însă, în general, nicio subvariantă, în special Eris, nu a generat în mod deosebit forme grave.
Recomandați ca la orice simptom care ar putea indica o viroză sau o răceală să se facă un RT-PCR sau teste din farmacii?
Este foarte utilă testarea acasă. Se fac testele la domiciliu și este bine să se comunice medicului de familie în momentul în care testul este pozitiv. Dacă simptomatologia tinde să meargă într-o direcție nedorită, agravată, atunci se ia legătura cu spitalul. Am înțeles că sunt destul de multe cazuri care solicită spitalizarea, deși ar putea să fie tratate la domiciliu. Atât timp cât există posibilități de spitalizare, nu este necesar să se facă o triere a cazurilor după gravitate. Dacă numărul de cazuri se va înmulți și capacitatea de spitalizare va fi limitată, atunci sigur că se va face o triere. Mai întâi, tratament la domiciliu, păstrând legătura cu medicul de familie, iar în momentul în care simptomele se agravează sau dacă se observă ceva alarmant, atunci este recomandat să se facă apel la spital.
„Oamenii se comportă ca și când ar avea o planetă de rezervă“
Multe materiale din publicația „Nature“, bazate pe studii făcute de cercetătorii americani, fac o legătură între schimbările climatice și bolile infecțioase care se pot dezvolta în viitor. Din punctul dumneavoastră de vedere, aceste schimbări climatice pot provoca, pot determina apariția unor virusuri despre care nu știm nimic și care pot induce noi pandemii sau endemii?
Din păcate, da. Omul și-o face cu mâna lui. Vorbim despre o combinație a modificărilor climatice cu agresarea și distrugerea mediului, cu scoaterea diverselor specii din habitatul lor natural. Această combinație este arma pe care omul și-o pregătește lui însuși. La această armă sinistră se adaugă ca muniție tot felul de agenți patogeni care sunt generatori de boli, dar și alții care pot avea acest potențial. Este un mecanism foarte simplu prin care omul contribuie la toate aceste aspecte, pe lângă poluare și dioxidul de carbon, despre care s-a discutat foarte mult. Vorbim despre intervenția directă a omului, inclusiv poluarea – consecința directă a intervenției omului asupra mediului. De exemplu, omul distruge pădurea amazoniană, iar distrugând-o, pune animalele domestice în contact cu cele sălbatice, primele preluând patologii de la cele sălbatice, care altfel ar fi rămas în pădure. Deci omul intră în mediul natural, distruge natura, face contactul dintre animalul domestic și cel sălbatic, făcându-se transfer de patogenii sau omul preia patologia direct de la animalul sălbatic. Odată ce agentul patogen se lipește de specia umană, tinde să se adapteze. Un virus supraviețuiește infectând, iar în momentul în care își găsește un nou teren de supraviețuire – o nouă specie (umană) – caută să se adapteze la el pentru că nu mai este restrâns la animalul respectiv la care era obligat să facă apel pentru supraviețuire. Omul generează această situație într-o goană nebună după resurse și bani, fără a ține cont de consecințe. Oamenii se comportă față de Pământ ca și când ar avea o planetă de rezervă foarte aproape, pe care s-ar putea muta după ce o distrug pe aceasta pe care au primit-o în dar de la Dumnezeu. Însă, de fapt, nu au această planetă de rezervă, și pentru a menține Pământul într-o stare rezonabilă, trebuie să își schimbe comportamentul. Vreau să subliniez că nu este vorba doar de virusuri. Mai nou, se discută de fungi și despre posibilitatea ca aceștia – deosebit de adaptabili – să facă o trecere din ce în ce mai semnificativă spre specia umană, tot printr-un mecanism facilitat de om. Prin poluare, distrugerea mediului, încălzirea globală și creșterea temperaturii în mediu se apropie temperatura mediului de temperatura corpului uman și aceste ciuperci, adaptându-se la temperatura mediului, vor putea să facă mai ușor translarea spre specia umană.
Ne-ați putea da un exemplu?
Să fie clar să aceste fenomene nu sunt produse de nimeni în niciun laborator. Natura este cel mai mare și cel mai redutabil bioterorist, în contextul în care omul intervine și produce dezechilibrele. Dumnezeu a lăsat și binele și răul în natură, dar într-un echilibru. În momentul în care omul intervine și distruge acest echilibru – ceea ce deja face – partea negativă începe să se manifeste. Orice intervenție în echilibrul natural duce la necaz, dramă, tragedie. Spre exemplu, un fung absolut comun – candida (albicans sau auris) – coexistă cu noi, se găsește pe tegumente, mucoase, flora vaginală, deci coexistă cu noi. Ea nu ridică niciun fel de problemă atât timp cât sistemul imun și starea de sănătate a omului sunt bune. În momentul în care candida, printr-o intervenție, printr-o plagă chirurgicală, pătrunde în sistem (organism), deci îi facilităm o schimbare de situație, poate deveni letală – dă o afectare multiorgan care, în frecvente cazuri, este letală. Deci iată cum o schimbare de situație duce la o modificare dramatică: de la ceva care nu face niciun rău la ceva care devine un fel de ucigaș profesionist. Acest lucru se întâmplă la nivel micro. La nivel macro, lucrurile se petrec cam după același mecanism, însă consecințele sunt mult mai dramatice. Tot prin încălzirea climatică – creșterea temperaturii mediului –, apar modificări climatice, majoritatea neprevizibile, care duc la inundații și la prezența mucegaiurilor din ce în ce mai aproape și constant aproape de om. După cum ați observat, nu doar virusurile fac trecerea pe un alt mediu de supraviețuire. Putem discuta mult mai mult de virusuri, de boli emergente și reemergente, pentru că intervenția omului în mediu a dus la înrăutățirea evoluției a aproximativ 200 de boli.
La ce boli anume vă referiți?
La cele care există în prezent, care au avut o evoluție, iar unele dintre ele aflându-se în curs de remisiune, iar din cauza intervenției omului au început să aibă o evoluție negativă. Ce va apărea în viitor, nu avem cum să știm, însă pentru toate există o explicație. Este bine că vorbim despre aceste situații care duc la necazurile pe care le creează omul prin destabilizarea mediului și prin destabilizarea tuturor celor care au fost în echilibru până la un moment dat. Se vorbește despre o sărăcire recunoscută a populației pe număr mare de persoane. De exemplu, Ebola – ce mecanism simplu la o boală cu o mortalitate enormă, de 70-80%. Sigur că ea a fost întâlnită în zonele respective din Africa, cu mult timp înainte, însă nu s-a vorbit de ea pentru că nu a fost afectată rasa caucaziană și puțini știau că un sat undeva din Africa avea de suferit de pe urma acestei groaznice infecții. Însă nu s-a vorbit despre ea pentru că numărul de cazuri era mult mai redus. După intervenția unora în Africa, populația de acolo a sărăcit complet, atât de mult încât nu a mai avut acces la resursele lor alimentare normale pe care le aveau de ani și ani și au recurs la a mânca liliac de fruct (mamifer) și tot felul amibieni, care sunt purtători ai virusului Ebola. Deci iată cum se face translarea virusului la om. În prezent, virusul Ebola este în curs de adaptare la specia umană, deci epidemiile pe care le-a dat până acum au fost făcute de un virus încă neadaptat la specia umană. Adaptarea se produce acum.
Se încarcă comentariile...
