Medic: „Parodontita netratată crește riscul de infarct, AVC și chiar Alzheimer“| INTERVIU
0De la sângerări gingivale la complicații sistemice, parodontita poate trece neobservată în fazele incipiente, mai ales dacă pacienții nu merg regulat la dentist.
Peste două treimi dintre români suferă de cel puțin o afecțiune orală, potrivit unui amplu studiu realizat de Colegiul Medicilor Stomatologi din România în perioada februarie-mai 2024, la care au participat 172 de stomatologi și 1.544 de pacienți de toate vârstele, din mediile urban și rural. Rezultatele sunt îngrijorătoare: 66% dintre copii și 64% dintre adulți au carii dentare, 35% dintre copii și 57% dintre adulți prezintă inflamație gingivală, iar parodontita afectează 38% dintre adulți. La nivel global, estimările Organizației Mondiale a Sănătății indică peste un miliard de cazuri de parodontită, ceea ce reprezintă 19% din populația adultă.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă parodontita, care sunt cauzele acestei afecțiuni și cum influențează sănătatea generală a organismului, „Weekend Adevărul“ a discutat cu dr. Mariana Cărămidă, medic primar parodontologie. De asemenea, medicul specialist a explicat impactul major pe care îl are parodontita în organism, legătura dintre această boală și afecțiunile reumatologice, cardiovasculare şi Alzheimer, dar și care sunt opțiunile de tratament, atât non-chirurgicale, cât și chirurgicale.
„Weekend Adevărul“: Mulți dintre noi avem impresia că putem trata parodontita cu pastă de dinți, apă de gură sau cu un tratament rapid la cabinetul stomatologic. Este chiar atât de simplu?
Dr. Mariana Cărămidă: Din păcate, nu este atât de simplu. Boala parodontală, cunoscută sub numele de parodontită, poate fi tratată cu succes doar dacă este depistată timpuriu și tratamentul este urmat continuu. Nu vorbim despre o afecțiune pe care o tratăm o dată și apoi uităm de ea pentru tot restul vieții. Parodontita are un potențial foarte mare de recidivă, chiar dacă a fost tratată corespunzător. Din acest motiv, relația dintre pacient și medicul parodontolog trebuie să fie pe termen lung.
Ce este, mai exact, parodontita?
Este o inflamație care afectează țesuturile de susținere a dinților: gingia și osul din profunzime care înconjoară rădăcinile dentare. Această afecțiune pornește de la nivelul gingiei și, inițial, pacienții o pot recunoaște printr-o simplă sângerare gingivală. De cele mai multe ori, nu este însoțită de simptome supărătoare, așa că pacienții tind să o ignore. Dacă inflamația rămâne la nivelul gingiei, vorbim de gingivită, o afecțiune superficială și complet reversibilă, care poate fi tratată cu succes în proporție de 100%. Problemele apar atunci când această inflamație se extinde către osul din profunzime, iar din acel moment, parodontita nu mai este reversibilă. Țesutul osos pierdut nu mai poate fi recuperat decât, în unele cazuri, prin intervenții chirurgicale complexe și costisitoare.
Ce anume determină apariția acestei afecțiuni?
Parodontita apare din cauza unui dezechilibru între bacteriile responsabile de boala parodontală, pe care toți le avem în cavitatea orală, și sistemul imunitar al pacientului, atât la nivel gingival, cât și la nivelul întregului organism. Acest dezechilibru se produce de obicei atunci când bacteriile găsesc condiții favorabile pentru a se înmulți peste un anumit prag. Flora microbiană orală este compusă din aceleași microorganisme la toți oamenii, dar, în mod normal, ele coexistă într-un echilibru. Bacteriile responsabile de boala parodontală sunt oportuniste, adică, în momentul în care găsesc condiții favorabile, cele mai agresive dintre ele se înmulțesc și se luptă cu sistemul imun. Condițiile favorabile sunt, în principal, depunerile de pe suprafața dinților – resturi alimentare care nu sunt îndepărtate corect sau la timp, fie că nu le vedem, fie pentru că nu folosim produsele potrivite. Resturile alimentare care stagnează săptămâni întregi se transformă în tartru, iar acesta, odată format, nu mai poate fi îndepărtat acasă, ci doar printr-un detartraj profesional. Mai grav este că tartrul se poate acumula și sub nivelul gingiei, în zone unde nu este vizibil cu ochiul liber și unde periajul zilnic nu poate ajunge. În aceste locuri, bacteriile pot provoca inflamații severe, afectând structura de susținere a dinților.
Există pacienți care respectă regulile de igienă orală – se spală pe dinți de două ori pe zi, folosesc ață dentară și apă de gură –, dar totuși dezvoltă parodontită?
Da, există și astfel de cazuri. Chiar dacă avem o igienă orală riguroasă, aceasta nu este suficientă. Este imposibil să realizăm o curățare 100% acasă. Din acest motiv, este esențial ca pacienții să apeleze periodic la un medic stomatolog pentru curățări profesionale. Ceea ce popular numim „detartraj“ este, de fapt, o procedură mult mai complexă, care implică mai multe etape și îndepărtează biofilmul bacterian din zonele greu accesibile. Pe de altă parte, așa cum am menționat, boala parodontală este influențată și de imunitatea organismului. Persoanele care fumează sunt, de exemplu, mult mai vulnerabile. Spre deosebire de alte afecțiuni, unde consumul unui pachet de țigări pe zi este considerat nociv, pentru boala parodontală este suficient să fumăm 10 țigări pe zi ca riscul să crească semnificativ. La fumători, boala evoluează mai rapid și răspunde mai greu la tratament. Un alt factor de risc este diabetul sau predispoziția la diabet, iar pacienții care au fie o hiperglicemie nediagnosticată, fie una prost controlată sunt mai vulnerabili la dezvoltarea bolii parodontale. De aceea, recomandăm persoanelor cu diabet sau cu antecedente familiale de diabet să efectueze controale parodontale mai frecvente. De asemenea, și un stil de viață nesănătos, bazat pe o dietă bogată în carbohidrați și grăsimi – inclusiv dulciuri – și săracă în antioxidanți, omega-3 sau vitaminele A și E, poate favoriza inflamația sistemică, inclusiv la nivel gingival.
Controale parodontale, din adolescență
Există o anumită categorie de vârstă care are un risc crescut de a dezvolta această afecțiune?
Boala parodontală clasică, de tip cronic, evoluează și se manifestă în general după vârsta de 40 de ani. Totuși, este greșit să considerăm că persoanele mai tinere sunt ferite. Există acest mit conform căruia parodontita este o boală a vârstei înaintate. De cele mai multe ori, la persoanele tinere, sub 40 de ani, boala poate evolua în mod silențios, fără simptome evidente sau supărătoare. De exemplu, gingia poate părea sănătoasă la suprafață, dar o radiografie sau investigații specifice pot scoate la iveală distrucții osoase semnificative. De aceea, recomandăm efectuarea controalelor parodontale încă din adolescență pentru a depista eventualele probleme din timp.
Exceptând sângerările gingivale, ce alte simptome sunt specifice acestei afecțiuni?
În fazele incipiente, parodontita este dificil de detectat pentru că nu este însoțită de durere, așa cum se întâmplă în cazul cariilor dentare. Cel mai frecvent simptom remarcat de pacienți este sângerarea gingivală, însă mulți consideră acest lucru normal sau încearcă să-l gestioneze acasă. Simptomele avansate includ retracția gingivală – dinții par mai lungi –, instabilitatea dinților, mișcarea sau deplasarea lor în poziții anormale. De exemplu, pacienții pot observa că dinții lor, care erau odată drepți, în decursul a câteva luni sau în câțiva ani încep să se distanțeze sau să formeze spații, iar mușcătura nu mai este una normală. Rareori pot apărea și abcese, însă de obicei, parodontita nu se manifestă prin abcese, ceea ce poate părea surprinzător având în vedere că aceasta are la bază niște bacterii. Bacteriile responsabile de parodontită tind să se înmulțească în spațiile subgingivale, dar acestea nu sunt complet închise, ceea ce permite evacuarea bacteriilor și a produselor lor. Din această cauză, pacienții nu dezvoltă abcese dureroase sau vizibile. Pe de altă parte, lipsa simptomelor evidente, cum ar fi durerile sau abcesele, îi determină pe pacienți să amâne vizita la medicul stomatolog. Boala evoluează în tăcere, iar pacienții ajung de multe ori la cabinet abia când problema este într-un stadiu avansat.
Un cerc vicios
Ce alte senzații sau simptome pot apărea pe parcursul bolii?
Hipersensibilitatea este frecventă la pacienții cu parodontită, în special la dinții expuși din cauza retracției gingivale. Această sensibilitate apare de obicei la alimente reci, acre sau atunci când dinții sunt atinși cu periuța. Retracția gingivală lasă rădăcina dinților descoperită, iar aceasta, nefiind acoperită de smalț, este mai vulnerabilă la eroziune. Din păcate, mulți pacienți intră într-un cerc vicios: din cauza disconfortului, tind să curețe din ce în ce mai superficial, ceea ce permite acumularea excesivă de bacterii și agravarea problemei. Prevenția începe cu controale periodice la medicul stomatolog, încă din adolescență, și continuă cu o igienă orală riguroasă, combinată cu detartraj profesional regulat. Este important să conștientizăm că sângerarea gingivală nu este normală și că ignorarea acesteia poate duce la complicații care necesită tratamente complexe și costisitoare.
Există cazuri în care parodontita nu este însoțită de sângerări gingivale?
Da, există. La pacienții tineri putem întâlni o formă agresivă, care evoluează silențios. De multe ori, sângerarea gingivală există, dar nu este remarcată de pacienți acasă la periaj sau în timpul consumului de alimente. Aceasta poate fi identificată de noi, specialiștii, în timpul examinării. Folosim instrumente specifice pentru a evalua spațiul dintre rădăcina dintelui și gingie, în șanțurile din jurul dinților, acolo unde gingia este inflamată. Atunci când atingem acest strat profund de țesut inflamat, gingia sângerează.
Cât de des ar trebui să facem un control pentru depistarea parodontitei?
Este important să realizăm un control parodontal fie la șase luni, în cazul persoanelor cu vulnerabilități, fie o dată pe an. În cadrul acestui control, examinăm câțiva parametri esențiali. În primul rând, verificăm în ce măsură gingia sângerează în aceste zone profunde, atunci când este atinsă cu instrumentele specifice. Apoi, evaluăm adâncimea șanțurilor dintre dinte și gingie. Cu cât aceste șanțuri sunt mai adânci, cu atât acolo există o acumulare mai mare de bacterii, iar inflamația este mai severă. Adâncirea acestor șanțuri indică ruperea ligamentelor care mențin gingia atașată de rădăcină, ceea ce face curățarea adecvată la domiciliu aproape imposibilă. Pe lângă acești parametri, verificăm și mobilitatea dinților, gradul de retracție a gingiei, eventualele secreții din spațiul dintre rădăcină și gingie sau expunerea spațiului dintre rădăcinile dinților. Pentru un diagnostic complet, avem nevoie de imagistică: radiografii dentare sau tomografii dentare. Acestea ne ajută să evaluăm nivelul osului și să identificăm eventualele cratere osoase formate din cauza bacteriilor. Astfel de defecte nu sunt vizibile la suprafață.
Tratamentul chirurgical, doar în stadiul avansat al bolii
Care sunt stadiile acestei boli?
Cea mai simplă formă este gingivita, o inflamație superficială a gingiei. În acest caz, este suficient să se efectueze o igienizare profesională, care include îndepărtarea tartrului deasupra și sub gingie. Ulterior, pacientul trebuie să mențină o igienă riguroasă acasă. Această inflamație dispare în decurs de două-trei săptămâni, dar este important de înțeles că vindecarea nu se produce peste noapte. Al doilea stadiu este parodontita în care inflamația s-a extins de la nivelul gingiei către os. În acest punct, osul este inflamat, dar distrucția osoasă nu este una semnificativă, astfel încât să fie nevoie de intervenții chirurgicale. Dacă nu ne aflăm în faza de gingivită, dar nici într-un stadiu avansat care să implice intervenții chirurgicale, aplicăm un tratament parodontal specific numit detartraj subgingival. Acest tratament este mult mai profund decât detartrajul obișnuit, recomandat la fiecare șase luni. Pentru acest tip de tratament folosim o combinație de instrumente: ultrasunete similare celor folosite la detartrajul obișnuit, dar echipate cu vârfuri mai subțiri, și instrumente manuale care permit curățarea minuțioasă a rădăcinii dintelui. Scopul este să îndepărtăm depunerile de tartru, resturile alimentare și biofilmul bacterian, lăsând suprafața rădăcinii curată. După curățarea profundă, gingia începe să-și reformeze ligamentele care o atașează de rădăcină, iar adâncimea șanțurilor dintre dinte și gingie se reduce treptat în decurs de două-trei luni. Acesta este un tratament non-chirurgical, minim invaziv, care ajută la reducerea inflamației și la stabilizarea dinților.
Iar în stadiile avansate?
În aceste cazuri în care distrucția osoasă este masivă, tratamentul include două faze. Mai întâi, curățarea subgingivală pentru a elimina cauza problemei: bacteriile și depunerile. Apoi urmează intervenția chirurgicală în care urmărim mai multe scopuri. În unele cazuri, putem realiza reconstrucția osoasă. Inflamația cronică provocată de bacterii poate lăsa defecte la nivelul osului, asemănătoare unor cratere, care pot fi umplute cu materiale speciale. Acestea se integrează treptat în osul natural al pacientului, refăcând structura și oferind dinților un suport stabil pe termen lung. Reconstrucția osoasă nu doar restabilește stabilitatea dinților, ci previne și reapariția bacteriilor în zonele greu accesibile, care pot funcționa ca nișe. În alte cazuri, unde reconstrucția osoasă nu este posibilă, intervențiile chirurgicale se concentrează pe îndepărtarea țesutului bolnav din jurul osului, care nu a răspuns corespunzător la tratamentele inițiale. Dacă acest țesut nu este eliminat, inflamația persistă, ducând la o distrucție continuă a osului. În primul rând, în fazele incipiente, cum este gingivita, este suficientă o igienizare profesională și o igienă riguroasă acasă. Pentru cazurile intermediare, aplicăm tratamentul non-chirurgical de curățare profundă care include detartrajul subgingival și curățarea rădăcinilor. În cazurile avansate, recurgem la tratamente chirurgicale, dar niciodată nu sărim peste etapele inițiale. Dacă pacientul prezintă defecte osoase semnificative, nu putem interveni direct cu chirurgie. Mai întâi, trebuie să eliminăm cauza problemei prin curățarea profesională și reducerea inflamației, abia apoi corectăm defectele osoase sau eliminăm țesuturile bolnave prin intervenții chirurgicale. Tratamentul chirurgical este ultima etapă, una corectivă, menită să finalizeze procesul de recuperare a sănătății parodontale.
„Parodontita poate apărea și la persoane tinere”
„Weekend Adevărul“: Există o legătură între parodontită și alte boli grave, precum bolile cardiovasculare sau afecțiunile reumatologice?
Dr. Mariana Cărămidă: Din păcate, nu este doar un mit, ci o realitate. Boala parodontală este o inflamație cronică, iar produșii rezultați din această luptă dintre bacterii și sistemul imunitar se eliberează în circulația sanguină, afectând întregul organism. Chiar dacă problema pare localizată la nivelul cavității bucale, efectele sunt resimțite la distanță. Acești produși inflamatori și bacteriile implicate pot ajunge prin vasele de sânge în alte părți ale corpului, influențând în mod negativ sănătatea generală. Boala parodontală netratată sau tratată incorect poate menține glicemia crescută, adică o hiperglicemie. În cazul pacienților cu diabet, dacă nu tratează boala parodontală, nici măcar o dietă corectă şi tratamentul medicamentos nu le poate regla glicemia în mod eficient. Pe de altă parte, diabetul poate accelera evoluția bolii parodontale. Practic, cele două afecțiuni se întrețin una pe cealaltă. De aceea, le recomandăm pacienților cu diabet să facă controale parodontale regulate, chiar dacă aparent nu au probleme gingivale. Este important să știe că riscul de a dezvolta boala parodontală este semnificativ mai mare în cazul lor. În ceea ce privește bolile cardiovasculare, efectele inflamației locale de la nivelul gingiilor se propagă prin intermediul circulației sanguine. Produșii inflamatori favorizează formarea și acumularea plăcilor de aterom – acele depozite pe vasele de sânge care îngustează arterele. Acest proces crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral (AVC). De asemenea, bucăți din plăcile de aterom se pot desprinde și bloca vasele de sânge mai înguste, atât la nivel cardiac, cât și cerebral, ducând la complicații grave. Este o degradare sistemică care pleacă de la o afecțiune aparent superficială, dar care ne poate pune viața în pericol. Parodontita, fiind o inflamație cronică, poate agrava bolile reumatologice, afectând calitatea și structura articulațiilor. În cazul bolilor reumatice, inflamația cronică de la nivelul gingiilor contribuie la degradarea progresivă a țesuturilor. Legătura cu Alzheimer este similară, efectele resimțindu-se fie prin migrarea bacteriilor implicate în boala parodontală, fie prin produșii inflamatori care circulă în organism. Acest proces contribuie la deteriorarea țesutului cerebral, amplificând efectele bolii. Practic, boala parodontală poate avea un impact direct sau indirect asupra sănătății creierului. Este important ca pacienții să înțeleagă că o problemă aparent minoră, localizată la nivelul gingiilor, poate avea efecte majore asupra sănătății generale. De aceea, prevenția și tratamentul precoce sunt esențiale. Screeningul periodic și tratamentul corespunzător nu doar că opresc progresia bolii parodontale, dar pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta alte boli sistemice grave.
Sănătatea orală, „victimă colaterală“ a sarcinii
Parodontita este de multe ori percepută ca o problemă a vârstei a treia...
Această percepție este, în general, greșită. Boala parodontală este mai frecvent diagnosticată la vârste înaintate, dar acest lucru se întâmplă de multe ori din cauza faptului că boala rămâne nedepistată mult timp. De multe ori, pacienții își pierd dinții în mod aparent inexplicabil, iar boala este descoperită într-un stadiu avansat. Poate tocmai de aceea parodontita este asociată cu bătrânețea. În realitate, parodontita poate apărea și la persoane tinere, iar forma agresivă a bolii poate evolua silențios.
Cum afectează parodontita evoluția unei sarcini?
O inflamație gingivală netratată poate duce la complicații precum naștere prematură, greutate scăzută la naștere și chiar diabet gestațional. Modificările hormonale din timpul sarcinii afectează sănătatea gingiilor, făcându-le mai sensibile și mai predispuse la inflamație. De aceea, femeile care plănuiesc să rămână însărcinate sau care sunt deja însărcinate ar trebui să efectueze controale parodontale mai frecvent decât în mod obișnuit. Este esențial ca inflamația gingivală să fie tratată la timp, deoarece impactul ei poate influența sănătatea mamei și a copilului. Tratamentele pentru reducerea inflamației – așa-numitele tratamente cauzale – sunt sigure și recomandate în timpul sarcinii. Singura excepție este tratamentul chirurgical, care poate fi amânat până după naștere, deoarece este mai puțin urgent.
Efectul de domino
Ce pot face pacienții pentru a evita această afecțiune?
Parodontita este considerată o boală comportamentală, ceea ce înseamnă că prevenția depinde în mare măsură de stilul de viață al fiecărei persoane. Mesajul optimist este că această boală poate fi prevenită. Primul pas este o igienă dentară riguroasă, care include periajul corect, utilizarea aței dentare și a apei de gură. Controalele stomatologice periodice și igienizarea profesională sunt, de asemenea, esențiale. Alți factori de risc, precum fumatul, trebuie evitați. Fumatul are un impact semnificativ asupra sănătății gingiilor și contribuie la progresia bolii parodontale. De asemenea, o dietă echilibrată, bogată în vitamine și antioxidanți, poate susține sănătatea gingiilor și a întregului organism. Pacienții trebuie să înțeleagă că prevenția este mai simplă și mai eficientă decât tratamentul bolii. Printr-un efort constant, parodontita poate fi evitată, iar riscurile pentru sănătatea generală pot fi reduse semnificativ. Dieta poate influența inflamația din organism, inclusiv cea de la nivel gingival. Alimentele bogate în omega-3, cum ar fi peștele gras, avocado, nucile, caju şi măslinele, sunt excelente pentru reducerea tendinței de inflamație. Aceste alimente susțin sănătatea generală și combat inflamația cronică, inclusiv la nivel gingival. De asemenea, este esențial să acordăm atenție și altor aspecte ale stilului de viață, cum ar fi controalele parodontale regulate, mai ales dacă există factori de risc, precum antecedente familiale de diabet, Alzheimer, boli cardiovasculare sau dacă pacienții intenționează să devină părinți.
Ați observat diferențe în sănătatea gingiilor la pacienții care își schimbă stilul de viață?
Da, am avut pacienți cu obezitate care, în urma schimbării stilului de viață și dietei, au înregistrat îmbunătățiri semnificative la nivel gingival, fără să facă alte modificări în rutina de igienă orală. Inflamația gingivală s-a redus vizibil între controale. La persoanele obeze, imunitatea este afectată, ceea ce face mai dificilă lupta împotriva bacteriilor responsabile de boala parodontală. Chiar dacă încercăm să controlăm bacteriile, inflamația va persista dacă imunitatea pacientului este compromisă.
Suplimentele alimentare pot ajuta în prevenirea parodontitei?
Suplimentele alimentare nu sunt un substitut pentru o dietă echilibrată. Este întotdeauna mai bine ca pacienții să își ia vitaminele și nutrienții din alimente naturale. Suplimentele sunt utile doar în cazurile în care există deficiențe.
Se încarcă comentariile...
