Lavanda ne revigorează complet

Are proprietăţi sedative, antispastice, antiseptice, hipotensoare, carminative, diuretice şi sudorifice. De asemenea, lavanda reduce inflamaţiile şi grăbeşte procesul de cicatrizare a rănilor. O cană de infuzie preparată dintr-un amestec de plante: flori de lavandă, de tei, de sulfină şi de captalan (câte o linguriţă din fiecare) este recomandată de două ori pe zi, persoanelor depresive. 

Lavanda este folosită ca plantă medicinală din vremuri îndepărtate, dar proprietăţile terapeu­tice ale uleiului eteric extras din această plantă au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea. Mii de tone de lavandă se folosesc pentru extragerea uleiului eteric prin distilare sau se usucă în camere bine aerisite. În compoziţia plantei au fost identificate peste 40 de componente care nu pot fi obţinute pe cale de sinteză în laborator. În compoziţia plantei se regăsesc alcoolul olifalic, acidul acetic, taninul şi principiile amare, care atribuie lavandei virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 70 de boli.    

Tratează afecţiunile sistemului nervos

Terapiile cu preparate din lavandă au proprietăţi calmante şi sunt indicate în stări de neurastenie şi de isterie, în afecţiuni cau­zate de situaţii tensionate, dar şi de stres, de melancolie sau de anxietate. În astfel de cazuri, lavanda se foloseşte sub formă de pulbere uscată, prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea. Praful obţinut se păstrează într-un borcan închis ermetic. Se administrează câte o linguriţă de trei-patru ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă, după care se bea puţin ceai, iar cura durează 21 de zile.

Induce un somn odihnitor

În terapia care combate agitaţia nervoasă şi stările de insomnie, se recomandă infuzii, preparate din două linguriţe de flori uscate de lavandă care se lasă zece minute în 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic câte două-trei ceaiuri îndulcite cu puţină miere.  În cazul emoţiilor puternice, însoţite de o încordare musculară, de rigiditatea umerilor şi a gâtului, urmate de insomnii, este indicată o baie caldă, în care se adaugă o infuzie concentrată de lavandă. Ceaiul se prepară din patru linguri de plantă şi din 500 ml de apă, care se fierb cinci minute. Se bea zilnic câte o cană cu ceai, îndulcit cu o linguriţă de miere, după fiecare masă principală, iar leacul are efecte relaxante puternice. De asemenea, tinctura de lavandă este apreciată în tratarea insomniei cronice. Leacul se poate prepara şi în casă, din 100 g de flori uscate care se macerează în 500 ml de alcool de secară, vreme de 14 zile. Apoi se toarnă în sticluţe care se închid ermetic şi se depozitează într-un loc întunecos. Se administrează câte 4 linguriţe pe zi (o linguriţă se diluează în 100 ml de apă fiartă şi răcită) sau se foloseşte sub formă de comprese aplicate pe tâmple, în cazul persoanelor deprimate sau stresate.  
 
Reglează funcţiile ficatului

În decursul timpului, compresele cu ulei de lavandă diluat cu alcool şi-au dovedit o eficienţă remarcabilă în îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a vezicii biliare. Pentru comprese, se prepară un amestec din două părţi de ulei de lavandă şi o parte de alcool, cu care se stropeşte o pânză şi se aplică pe ficat un interval de 20 de zile pe lună. În acelaşi timp, aceste comprese sunt eficiente şi pentru calmarea colicilor abdominale şi a balonărilor.    

Calmant uşor în afecţiunile cardiace

Datorită proprietăţilor sedative, uleiul volatil de lavandă se foloseşte pentru masajul toracelui şi braţului stâng, pe toată lungimea acestuia. În acest caz, manevrele trebuie efectuate de persoane competente, care să acţioneze cu blândeţe. Tratamentul normalizează funcţiile inimii şi nivelul tensiunii arteriale şi trebuie urmat 12 zile pe lună.   

Specialistul nostru

Dr. Ruxandra Constantina medic de familie competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

Lavanda are proprietăţi tera-peu­tice valoroase: anticolitice,  coleretic-colagoge, antiseptice, diuretice, relaxante şi anxiolitice. Preparatele din lavandă (infuzia şi tinctura) sunt de mare ajutor în caz de dischinezii biliare, de balonări sau de migrene; tinctura şi uleiul volatil sunt indicate în nevroză şi în suprasolicitarea psihică. La fel de eficientă este terapia internă cu infuzii, cu ulei volatil şi cu miere în afecţiunile respiratorii (gripă, bronşită sau tuse convulsivă) care se asociază cu tratamentul extern: se fac inhalaţii cu ulei de lavandă în amestec cu apă caldă. În afecţiunile aparatului urinar (colică, cistite) sunt indicate tinctura şi uleiul volatil, asociate cu băile calde de şezut.