Fumătorii nu primesc organe pentru transplant

Dr. Beatrice Ioanioanbml@yahoo.comDr. Vasile Astărăstoaecolegium@iasi.mednet.ro

La un spital din SUA a apărut un donator de cord, compatibil pentru doi dintre candidaţii de pe lista de aşteptare: X şi Y. Pacientul X a fost înscris pe lista de aşteptare de aproape un an, riscul de deces fiind foarte mare. Pacientul Y este recent introdus pe listă şi ar putea fi susţinut cu tratament medicamentos încă o perioadă de timp, până când un alt cord ar fi disponibil. Pentru decidenţi, alocarea către X a părut soluţia evidentă. Nu însă toţi membrii comisiei de etică au ajuns la acelaşi acord.
Pacientul X, în vârstă de 64 ani, avusese două angioplastii şi două operaţii by-pass coronarian pentru a corecta o obstrucţie a vaselor inimii. Problema ridicată de membrii comisiei este că pacientul X a continuat să fumeze, să consume grăsimi şi să se menţină supraponderal. După fiecare din procedurile menţionate, doctorii i-au recomandat schimbarea stilului de viaţă. Totuşi, pacientul nu a renunţat la fumat şi nici nu şi-a modificat dieta. A considerat că este prea greu. În timp ce "inima salvatoare" este transportată de urgenţă cu avionul spre spitalul în cauză, comisia de etică trebuie să decidă repede cine este candidatul de elecţie în acest caz.

Cum se împarte dreptul la viaţă
Noua lege românească privind transplantul de organe şi ţesuturi a apărut recent în "Monitorul Oficial". În România, o ţară în care discrepanţa între cererea de organe şi ofertă este mult mai mare decât în alte ţări, nu trebuie să se facă abstracţie de aspectul etic al selecţiei primitorilor. În acest sens, este obligatoriu să ne raportăm la experienţa ţărilor cu tradiţie.
Modalitatea de alocare de organe nu este un procedeu reglementat prin lege în nicio ţară. Pe lângă criteriile medicale stabilite de către medici, intervin mulţi factori meniţi să ierarhizeze pe toţi cei consideraţi eligibili pentru transplant. Care ar fi aceste criterii?
Vârsta? Să le oferim celor tineri o şansă în plus pentru faptul că au viaţa înaintea lor? Dar atunci nu am discrimina bătrânii şi nu am "eugeniza" societatea, prin eliminarea vârstelor cu morbiditate crescută? Nu am fi nevoiţi să introducem sau să acceptăm o nouă datorie, "datoria de a muri"? Sexul? În prezent se militează pentru egalitatea în drepturi între sexe. Feministele consideră că sexul feminin este, prin amprenta genetică, socială şi culturală, ataşat riscului de opresiune şi exploatare şi, ca atare, un privilegiu medical (de tipul acordării unui transplant) ar contrabalansa dezavantajul natural. Meritul social? Am putea accepta criteriul utilităţii unui om în societate, astfel încât rolul său comunitar să constitue un atu? De exemplu, persoana care a donat fonduri pentru o şcoală, un azil de bătrâni, chirurgul care a salvat nenumărate vieţi. Dar nu suntem cu toţii predestinaţi a deveni lideri, nu suntem cu toţii talentaţi. Statutul economic? Capacitatea financiară de a rambursa costurile unui transplant din surse proprii ar discrimina clar pe cei care nu îşi permit un astfel de lux.

Comitetul de etică şi afaceri juridice al Asociaţiei medicale americane a elaborat un set de criterii pentru alocarea resurselor în transplant: beneficiu potenţial pentru pacient, importanţa tratamentului în îmbunătăţirea calităţii vieţii, durata beneficiului, urgenţa tratamentului şi cantitatea de resurse necesare. Se consideră inacceptabile următoarele criterii: capacitatea de plată, contribuţia pacientului în viaţa socială, contribuţia pacientului la evoluţia bolii (ex: abuz de droguri, alcoolism), folosirea anterioară a resurselor medicale.În aprilie 1997 s-a deschis un proces împotriva unei unităţi de transplant care a refuzat acordarea unui transplant la o fată de 15 ani, Michelle, pentru că "nu merita investiţia", după declaraţiile bunicii. Michelle a murit ulterior de insuficienţă hepatică ca urmare a consumului de droguri interzise. Spitalul a motivat refuzul intervenţiei din considerente morale, legate de faptul că fata a consumat canabis, contrar avertizărilor medicului. Bunica acuză discriminarea în realizarea actului medical din cauza abuzului de droguri. Pe de altă parte, în aceeaşi săptămână, unui faimos jucător de fotbal cu istoric de alcoolism i s-a realizat un al doilea transplant de ficat, în acelaşi spital.