Dr. Rodica Niculescu, medic primar cu competenţă în cardiologie: „Pacientul nu simte că noi ne plimbăm prin arterele lui“ INTERVIU

0
0
Dr. Rodica Niculescu; Sursa: Sanador
Dr. Rodica Niculescu; Sursa: Sanador

Medicul Rodica Niculescu vorbeşte despre beneficiile arteriografiei, o tehnică prin care sunt depistate afecţiunile de la nivelul vaselor de sânge, şi spune că pacienţii nu trebuie să se teamă de această intervenţie, care durează puţin şi nu este dureroasă.

Boala obstructivă a arterelor afectează, în România, una din trei persoane de peste 70 de ani, dar poate să apară chiar şi la vârste mai tinere. Este, aşadar, o afecţiune care nu discriminează în funcţie de sex, statut sau istoric personal. În depistarea şi, ulterior, tratarea tuturor bolilor care afectează vasele de sânge este necesară arteriografia, explică dr. Rodica Niculescu, medic primar cu competenţă în cardiologie invazivă şi intervenţională, în cadrul Spitalului Clinic Sanador. Specialista spune că acest examen radiologic nu este dureros, necesită o perioadă scurtă de internare, iar recuperarea se face rapid.


„Weekend Adevărul“: Ce boli cardiovasculare au majoritatea pacienţilor care vin la cabinetul dumneavoastră în această perioadă?

Dr. Rodica Niculescu: Din păcate, boala cardiovasculară este foarte prezentă, fiind prima cauză de morbiditate şi mortalitate. Pacienţii noştri se prezintă pentru boala cardiacă ischemică, o suferinţă cu o paletă largă de manifestare, de la angina pectorală până la infarctul miocardic acut. De asemenea, vin şi pacienţi valvulari, cu defecte ale valvelor aortice, mitrale, la nivelul cordului, şi care necesită fie intervenţii de chirurgie cardiovasculară clasică, fie gesturi intervenţionale, cum sunt montarea de valve la nivelul aortei sau la nivel mitral, transcutanat. Următorii pe listă, raportat la frecvenţă, sunt pacienţii cu boală ocluzivă periferică, respectiv ceea ce noi numeam arteriopatie periferică. Sunt acei pacienţi care au o suferinţă a arterelor periferice şi, din nefericire, unii ajung la amputaţie. Sigur, arterele se găsesc în întregul sistem – sunt arterele carotide, arterele cerebrale, arterele membrelor superioare, arterele digestive şi, nu în ultimul rând, cele renale. Ele intră toate în atribuţia medicului cardiolog şi chirurg cardiovascular. Deşi aparent nu ar ţine de cardiologie, ele fac parte din cunoaşterea şi din tratarea efectuată de cardiolog sau de chirurgul cardiovascular sau vascular.

Ce analize periodice sunt recomandate în cazul bolilor cardiovasculare?

Primul control este la medicul de familie. Este firesc să fie aşa, pentru că el cunoaşte cel mai bine istoricul pacientului şi poate să indice perioadele de control şi analizele de bază, ca să ştim dacă pacientul a căpătat boala res-pectivă sau dacă a evoluat faţă de ceea ce se ştia că a avut cândva. Legat de boala cardiacă ischemică, ar trebui ca medicul de familie să îndrume pacientul către medicul cardiolog. Acesta trebuie să-i solicite pacientului un rând de analize de laborator, o ecografie de cord, eventual, pentru pacienţii cu arteriopatie sau pentru arterele carotide, un EcoDoppler vascular. În contextul acestei evaluări, am putea avea un diagnostic iniţial sau un diagnostic de etapă. Pacienţii deja cunoscuţi cu astfel de afecţiuni, probabil că minimum o dată pe an e bine să ajungă la medicul specialist. El ar putea să-i îndrume către o atitudine de continuare sau de schimbare a medicaţiei, în funcţie de etapa de evoluţie, şi să-i îndrume către cardiologia intervenţională sau, în anumite momente ale evoluţiei bolii, către chirurgia cardiovasculară sau chirurgia vasculară.

Vindecare prin arteriografie

Ce este arteriografia şi când este necesară?

Cauza suferinţelor la nivelul întregului sistem circulator este, de fapt, o depunere de colesterol între stratul 1 şi 2 al arterelor. Odată cu această depunere se creează o îngustare, ce determină o trecere în cantitate mai mică a sângelui către organul res-pectiv. Asta se numeşte ischemie, adică o suferinţă prin lipsa de sânge. Atunci organul respectiv începe să-şi modifice structura şi, mai ales, funcţiile. Aşa este şi la inimă, aşa este şi la muşchii membrelor inferioare, aşa este la nivelul creierului atunci când avem îngustări ale arterelor carotide până la ocluzie. La toate aceste niveluri putem efectua arteriografie, adică injectare de substanţă de contrast, care pune în evidenţă îngustările, fie de la nivelul carotidelor, fie de la nivelul coronarelor, fie la nivelul membrelor inferioare sau al vaselor abdominale. Odată pus acest diagnostic, există diferite tehnici de rezolvare a problemei. În general, se recurge la angioplastii, adică o reeducare a vaselor, să-i spunem aşa, la locul stenozei. Aceasta se poate întâmpla fie simplu, cu un balon, fie cu ajutorul unor stenturi. Stenturile sunt, de fapt, ca o încărcătură, o structură metalică. Atunci când noi punem un balon într-o arteră şi umflăm balonul din exterior la o anumită presiune, în mod normal, se produce o ruptură la nivelul vasului, a foiţei interioare a vasului şi pentru a stabiliza zona este bine să punem această formaţiune metalică. Ea este ca mina de la un pix. Ca să ajungă la nivelul vaselor coronare, al membrelor inferioare sau carotidelor, formaţiunile metalice sunt prinse pe un balon, balonul este vidat şi el poate fi plimbat, cu un anumit ghid, până la locul stenozei. Odată umflat balonul din afară, lasă pe pereţi structura metalică şi astfel permite trecerea sângelui în cantitate normală, adică ajută la vindecarea organului respectiv. Am povestit puţin mai mult pentru că e important să înţelegem că, dincolo de arteriografie în sensul evaluării sau punerii unui diagnostic, există şi o fază de tratament, o terapie prin această tehnică.

Pacientul se internează dimineaţa, iar în cursul dimineţii sau imediat după prânz i se efectuează arteriografia. A doua zi dimineaţă, pleacă din spital şi poate să revină, în a treia zi, la activitatea lui obişnuită.

Pacienţii nu trebuie să se teamă

Cum trebuie să se pregătească pacientul înainte de intervenţie?

În general, pacienţii trebuie să aibă o evaluare din punct de vedere biologic: să ştim că analizele de sânge sunt bune, că nu au o infecţie, că nu iau tratament anticoagulant care ar conduce la accidente de tipul sângerărilor importante. Această evaluare biologică ne spune şi cum este funcţia renală, pentru că, folosind substanţă de contrast, aceasta are influenţă asupra funcţiei renale şi, dacă pacientul are deja un grad de suferinţă renală, o putem agrava. Dincolo de această evaluare, pacienţii coronarieni au nevoie de o ecografie, astfel încât să ştim că funcţia cardiacă este bună sau, din contră, nu este bună şi să ştim cam care este zona de afectare a muşchiului inimii. Pentru cei cu boală arterială periferică, trebuie un EcoDoppler vascular, tocmai ca să ne orientăm asupra zonelor mai afectate şi să ştim dacă am putea avea şi atitudinea terapeutică în aceeaşi şedinţă sau nu. Dincolo de aceste evaluări, pacientul este consultat de un cardiolog: să nu fie hipertensiv, să nu aibă boli asociate, aşa cum vorbeam de suferinţa renală sau hepatică. Contează foarte mult statusul pacientului în a şti ce medicaţie îi acordăm, ce medicaţie asociată ar putea să-i facă rău prin combinaţia cu substanţa de contrast sau cu medicamentele pe care le utilizăm în timpul angiografiei sau terapiei. Odată evaluat, el poate ajunge în laboratorul de cateterism.

Necesită internare această intervenţie?

Da. E o intervenţie care se face numai internat, pentru că pacientul traversează un gest invaziv. El se desfăşoară cam aşa: are loc o anestezie la locul unei artere unde se face puncţia. Această arteră poate fi la plica inghinală, la nivelul arterei radiale, la plica mâinii sau la braţ. Cel mai frecvent, în ultimul timp, se foloseşte abordul radial. Acesta este favorizant pentru că nu lasă pacientul să piardă mult sânge şi preferăm să fie cât mai puţin invaziv şi agresiv gestul nostru. Odată făcută o mică anestezie, cu aceeaşi soluţie ca la stomatologie – practic, anestezia se adresează numai tegumentelor, pentru că vasele nu dor. Intervenţia nu este una dureroasă, de aceea pacientul poate resimţi mişcarea, dar nu simte durere. Motiv pentru care, cel mult atunci când noi injectăm substanţa de contrast, ar putea simţi un fel de căldură în zona în care efectuăm intervenţia. Sigur, sunt şi pacienţi care pot dezvolta o stare de rău vagal, fără riscuri din punctul de vedere al efectuării arteriografiei. Într-un procentaj foarte mic, pot exista incidente legate de o tromboză locală, prin spasm arterial prelungit. Dar asta se întâmplă atunci când pacientul este foarte temător, de aceea încercăm să le explicăm tuturor dinainte şi atunci ei sunt mai cooperanţi şi mai liniştiţi.

Care sunt întrebările pacienţilor înainte de intervenţie?

De fiecare dată ne întreabă: „Cât de dureroasă este intervenţia?“. De aceea am şi accentuat că nu este dureroasă; pacientul nu simte că noi ne plimbăm prin arterele lui. O altă întrebare este dacă se poate rezolva imediat, dacă poate să se ridice imediat şi dacă el poate să-şi reînceapă activitatea. Ceea ce este foarte important de ştiut e că recuperarea este foarte rapidă. Pacientul se internează dimineaţa, iar în cursul dimineţii sau imediat după prânz i se efectuează arteriografia. A doua zi dimineaţă, pleacă din spital şi poate să revină, în a treia zi, la activitatea lui obişnuită. Este o recuperare foarte rapidă a pacientului prin această tehnică, de aceea se numeşte minim invazivă. Se realizează printr-o puncţie la nivelul arterelor şi nu printr-o incizie, cum se întâmplă la chirurgie. Este o tehnică între cardiologie şi chirurgia cardiovasculară.

Intervenţia de implantare de stent se poate repeta

dr rodica niculescu

Cum apar arteriopatiile periferice şi care sunt factorii lor de risc?

Mă bucur că m-aţi întrebat asta, pentru că sunt foarte mulţi pacienţi cu această suferinţă şi mulţi sunt trataţi medical, dar nu într-un număr suficient de mare ajung să fie investigaţi prin această tehnică. E foarte important, pentru că, odată ce arteriografia a fost efectuată, noi ştim dacă suferinţa pacientului se referă la vasele mari sau la cele mici, sub genunchi, afecţiune care se întâlneşte mai frecvent la pacienţii diabetici. Este o amprentă pentru pacienţii diabetici. Pentru zona aceasta se folosesc, ca la coronare, baloane speciale, ba chiar baloane cu o anumită substanţă farmacologică activă, astfel încât cicatricea peretelui arterial, care rezultă în urma utilizării baloanelor, să fie minimă şi astfel cantitatea de sânge care merge prin aceste artere de calibru mai mic să fie cât mai mare. În acest fel, vindecarea pacientului este mai rapidă. Există şi intervenţii hibride: pe vasele mari putem pune stenturi, iar pacienţii sunt trataţi în continuare printr-un bypass femuro-femural sau femuro-popliteu. Asociem tehnica intervenţională cu cea clasică, chirurgicală, a chirurgilor vasculari. E important de ştiut că pacienţii pot beneficia periodic de evaluarea iniţială, de tratamentul intervenţional sau hibrid, în funcţie de status şi de etapa de evoluţie. Cu alte cuvinte, pot beneficia de o a doua intervenţie. Există deschiderea de a interveni de câte ori e nevoie, ceea ce e un mare beneficiu pentru pacienţi. Ei sunt în general pacienţi care au o evoluţie relativ rapidă dacă nu beneficiază de niciun tratament, iar forma finală de tratament este amputaţia şi de aceea le sugerăm să se prezinte cât mai repede la medic atunci când au durere în gambă când merg.

Din ce cauze apare arteriopatia periferică

Care sunt principalele trei simptome care ar trebui să ne trimită de urgenţă la medic?

Dacă ne referim la membrele inferioare, se instalează durerea în gambă. Iniţial, e ca o oboseală musculară, pe care o au mai ales pacienţii fumători. Fumatul e unul dintre factorii de risc cei mai importanţi pentru boala ocluzivă periferică, alături de diabet. Când avem deja oboseală musculară sau dureri în gambă, e un semn foarte serios că trebuie să ne lăsăm de fumat. La pacienţii diabetici, din păcate, chiar şi la efectuarea pedichiurii, se instalează repede o rană care se vindecă greu şi care e un semn foarte important că trebuie să meargă la medic.

Mersul pe jos, prin folosirea unui număr foarte mare de muşchi, e cea mai simplă metodă de a ne întreţine fizic. O recomand şi pacienţilor cu suferinţă cardiacă, şi celor cu suferinţă vasculară periferică. Este raportul dintre cerere şi ofertă: folosim o cantitate de muşchi mai mare, iar ei solicită o cantitate de sânge mai mare.

În afară de diabet şi fumat, ce alte cauze mai sunt?

Hipertensiunea arterială e una dintre bolile care afectează vasele în general. Atunci când spunem că cineva are hipertensiune arterială, ne gândim la diabet sau la AVC, dar afectează toate vasele. În acel control anual, medicul de familie sau medicul specialist ar putea descoperi că suferim de hipertensiune arterială. Complianţa pacientului la tratamentul medical este o problemă. Câteodată aud la pacienţii mei: „Sunt prea tânăr ca să încep să iau tratament“. Nu vârsta e importantă, ci faptul că, luând tratament în anumite etape de suferinţă, poţi să anulezi sau să depăşeşti suferinţa respectivă şi să ajungi la o perioadă în care nu mai trebuie să iei medicamente. Dar atunci când refuzăm să luăm medicamente, bolile noastre se agravează – de aceea e foarte importantă complianţa pacientului la tratament.

Boala poate fi moştenită genetic?

Există o bună componentă de moştenire genetică; sunt multe gene implicate în determinarea sau în susţinerea dezvoltării bolilor arteriale. Unele gene ţin de structura vasculară, faţă de care n-avem cum să luptăm, pentru că este un dat, dar faţă de ceilalţi factori de risc putem. Încă nu am ajuns la stadiul în care să existe de fapt o hartă genetică reală pentru fiecare pacient, astfel încât să ştim dinainte cam cu ce boală ne confruntăm, dar dacă avem în familie diabetici, hipertensivi, persoane care au traversat un infarct miocardic, un AVC, e bine să fim mai atenţi şi să mergem la controlul anual.

Mersul pe jos, salvator

Care sunt tehnicile şi metodele avansate de tratament?

E o mare deschidere în cardiologia intervenţională să abordăm şi dincolo de artere: de exemplu, valvele de la nivelul cordului sau afectări ale aortei – o disecţie a acesteia e considerată o cauză de moarte subită, iar un anevrism de aortă care devine disecant tot la moarte subită conduce. Putem ajuta pacienţii cu endoproteze, astfel încât ei să nu mai ajungă la chirurgia clasică, cu riscuri foarte mari de recuperare şi de tratament. Referitor la valve, există o tehnică de montare a valvelor la nivelul aortei, să spunem, transcateter. Asta presupune, în cazul unei stenoze aortice, de regulă degenerative, la pacienţii în a treia grupă de vârstă, montarea unei valve care este ca un stent pe care sunt cusute trei cuspe din pericard bovin sau porcin. Acest dispozitiv este urcat, cu ajutorul unui alt dispozitiv, până la nivelul cordului şi implantat, la fel cum punem stenturile. Referitor la cealaltă tehnică, aceea de eliminare a anevrismelor la nivelul aortelor, tot vârstnicii fac o dilatare a aortei, sub arterele renale către cele două ramuri arteriale care merg cu vasele către membrele inferioare, şi un astfel de dispozitiv montat tot prin orificiul de la plica inghinală sigilează acest anevrism, nu-l lasă să se mai dezvolte ca el să ajungă să se rupă şi să conducă la deces. Sunt două tehnici folosite şi la noi în ţară frecvent, aproape de rutină, ceea ce salvează un mare număr de pacienţi. Sunt afecţiuni rezolvate atât chirurgical, cât şi intervenţional, dar alegerea fiecărui tratament ţine de patologia pacientului şi de aceea e foarte importantă echipa alcătuită din cardiolog, chirurg şi cardiolog intervenţionist.

Cei care se confruntă cu această boală cum ar trebui să-şi schimbe stilul de viaţă?

În primul rând, să nu fumeze şi să mănânce aşa cum ar trebui, în sensul unui regim echilibrat. Mulţi menţionează regimul mediteraneean, care include alimente mai light. În general, trebuie să avem mare grijă cu mâncarea grasă – dar nu trebuie să evităm numai carnea grasă, ci şi untul, caşcavalul, brânza. Pe lângă alimentaţie, trebuie să avem grijă la mişcare: orice pacient static va avea o suferinţă mai accentuată. Mişcarea e un lucru deosebit de important, e menţionat chiar un factor de 20 de minute de mers pe jos în fiecare zi, care e o tehnică foarte bună de întreţinere pentru fiecare dintre noi. Mersul pe jos, prin folosirea unui număr foarte mare de muşchi, e cea mai simplă metodă de a ne întreţine fizic. O recomand şi pacienţilor cu suferinţă cardiacă, şi celor cu suferinţă vasculară periferică. Este raportul dintre cerere şi ofertă: folosim o cantitate de muşchi mai mare, iar ei solicită o cantitate de sânge mai mare. Sunt anumite mecanisme fizio-patologice de compensare care dezvoltă ramuri colaterale, chiar acolo unde vasele s-au închis. Aşa îşi întreţin membrul inferior respectiv.

Mai multe - Sănătate

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite