Conf. dr. Monica Dragomir: „Cele mai multe tumori cerebrale debutează cu durere de cap şi vărsături“

CANCER Conf.dr. Monica Dragomir, medic primar oncologie medicală şi pediatrie, şeful Secţiei de Oncologie pediatrică de la Institutul Oncologic „Prof.dr. Al. Trestioreanu“ din Bucureşti, a explicat cum sunt diagnosticate corect tumorile cerebrale la copii .

Cu o experienţă de aproape trei decenii în diagnosticarea şi tratarea cancerelor la copii, conf. dr. Monica Dragomir a vorbit despre simptomatologia tumorilor cerebrale la copii, precum şi despre rata de vindecare a micuţilor pacienţi diagnosticaţi cu aceste boli grave.

Adevărul: Cum recunoaştem tumorile cerebrale?

Conf. dr. Monica Dragomir: Debutul unei tumori cerebrale poate fi prin schimbări de comportament ale copilului şi schimbări de atitudine fizică: pareză la nivelul feţei - asimetrie a feţei, pareză a mâinii, piciorului: copilul nu-şi mai foloseşte la fel de bine unul dintre membre, un copil mic care mergea, se împiedică şi cade repetat, un şcolar poate scrie şi desena mai prost.  Dar, în multe cazuri, tumorile cerebrale debutează doar cu durere de cap şi vărsături.

Simptomatologie care este specifică şi altor afecţiuni.

Evident. Durerea de cap este un simptom rar la copil, dar vărsăturile pot însotţi frecvent o infecţie intercurentă. Persistenţa acestei simptomatologii şi după vindecarea unui posibil episod infecţios, şi/sau agravarea lor într-un interval de 1-2 săptămâni, în loc să dispară sub tratament, trebuie să ridice suspiciunea de tumoră cerebrală, cea mai frecventă tumoră la copii. Sugarii şi copiii mici exprimă durerea de cap prin agitaţie extremă şi plâns inconsolabil: nu poate fi liniştit cu nimic, nici cu mâncare, nici cu alint sau leganat. La aceasta, se adaugă vărsăturile fără o cauză medicală evidentă.

Cum se pune corect diagnosticul?

Diagnosticul de tumoră cerebrală se stabileşte printr-un examen imagistic de tip computer tomograf sau rezonanţă magnetică computerizată, urmate de o intervenţie chirurgicală cu examen histopatologic. Diagnosticul de certitudine în cancere, în orice tumoră malignă cu orice localizare, se stabileşte exclusiv prin examen histopatologic.

Ce înseamnă asta?

Asta înseamnă că, un fragment din tumoră, indiferent unde este localizată, trebuie examinat la microscop. Fără diagnostic de certitudine histopatologic un medic nu poate formula diagnosticul de cancer. Orice fel de tratament oncologic este permis doar dacă pacientul are diagnostic de cancer stabilit prin examen histopatologic. Examenul histopatologic implică mai multe teste. În primul rând, examenul la microscopul optic, în urma căruia anatomopatologul stabileşte că este vorba despre un cancer. Stabilirea tipului de cancer implică, de cele mai multe ori, teste de imunohistochimie care permit diagnosticul diferenţial între tipuri de tumori care par la fel la microscop. În prezent, examenele genetice şi de genetică moleculară fac parte din diagnosticul patologic al multor cancere. În unele cancere ale copilului, reprezintă factori de prognostic ce influenţează decizia terapeutică, în unele cancere ale adultului pot reprezenta justificarea pentru o terapie modernă, personalizată, terapie genică. Din păcate, terapii ţintite pentru anomalii genetice nu sunt utilizate şi la copii. Una din marile probleme ale oncologiei pediatrice este că nu foloseşte decât 30% din toate doctoriile inventate până acum pentru cancer. Copiii sunt vitregiţi de a beneficia de aceste terapii moderne.

De ce?

Orice medicament pentru a fi utilizat în practica curentă, parcurge obligatoriu anumite etape de studii clinice pentru a fi inclus în protocoalele terapeutice şi înregistrat de Agenţia Europeană pentru Medicamente sau echivalentul acesteia din alte părţi ale lumii. Firmele producătoare nu sunt interesate material de înregistrarea acestor medicamente şi pentru copii deoarece procedura este extrem de costisitoare şi dificilă, iar beneficiul potenţial din vânzări este mic prin numărul mic de pacienţi. Este adevarat şi faptul că studiile clinice la pacienţii oncologici copii sunt extrem de restrictive şi implică respectarea unor principii de etică obligatorii şi dificil de îndeplinit.

Ce rată de vindecare au tumorile cerebrale?

Depinde de subtipul histologic. Global, nu se depăşeşte 60%. În funcţie de subtipul histologic, unele au evoluţie mai lentă şi sub tratament se poate obţine vindecarea, în condiţiile în care neuro chirurgul poate realiza excizia completă a tumorii (ex. astrocitoamele). Radioterapia şi chimioterapia au un rol important în tratamentul complex al tumorilor cerebrale. Unele tumori cerebrale, frecvente la copil, meduloblastoamele pot disemina pe calea lichidului cefalorahidian  la nivelul măduvei spinării, situaţii în care şansa de supravieţuire pe termen lung este mai mică.

Unde se dezvoltă majoritatea tumorilor cerebrale la copii?

La copii, localizarea mai frecventă este la nivelul cerebelului. În aceste cazuri, semnele neurologice de tip pareze, paralizii pot lipsi, simptomatologia de debut fiind doar cefalee şi vărsături. Intervenţiile chirurgicale pot frecvent să îndepărteze tumora în totalitate, ceea ce este premiza evoluţiei favorabile a bolii. Avem neurochirurgi pediatri extraordinari, astfel încât după operaţie pacienţii au, rareori, sechele neurologice ireversibile.

Ideal este să scoată tot.

Da, însă neurochirurgul nu poate face rabat, de la calitatea vieţii după operaţie. Teoretic, se poate exciza aproape întotdeauna toată tumora, dar, după operaţie pacientul va avea afectare neurologică gravă, inacceptabilă. Neurochirurgul excizează cât se poate de mult din tumoră, astfel încât, starea neurologică postoperator să nu fie grav afectată. Restul tumoral, când există, este tratat cu radio şi chimioterapie. Radioterapia poate controla boala dacă tumorile sunt mici. Chimioterapia ajută şi ea, dar e mai puţin eficientă decât în alte cancere ale copilului.

Există medicamente pentru aceşti pacienţi?

Avem tot ce ne trebuie şi am avut în ultimii ani. Boala, prin localizarea ei, este cea care ridică probleme deosebite, în special prin dificultăţile legate de tratamentul chirurgical.

Cât timp sunt monitorizaţi pacienţii după operaţie şi tratament?

Toată viaţa.