Bolile de inimă pot fi tratate ocolind chirurgia clasică. Când este indicată cardiologia intervenţională

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ateroscleroza şi alte afecţiuni cardiovasculare constituie prima cauză a mortalităţii la nivel mondial. Vestea bună este că unele afecţiuni ale inimii pot fi tratate prin intervenţii minim invazive.

Ateroscleroza şi alte afecţiuni cardiovasculare constituie prima cauză a mortalităţii la nivel mondial. Vestea bună este că unele afecţiuni ale inimii pot fi tratate prin intervenţii minim invazive. Prof. dr. Martin Schillinger, specialist în medicina internă, angiologie şi cardiologie, la WPK, (foto jos) explică în ce constă cardiologia intervenţională şi ce afecţiuni ale inimii pot fi tratate în acest fel.

„Cardiologia intervenţională este o tehnică de tratare minim-invazivă a bolilor de inimă. Există trei probleme cardiologice la care se recomandă cardiologia intervenţională minim-invazivă şi anume: boala coronariană – tratarea arterelor blocate cu ajutorul stenturilor; aritmia cardiacă – tratarea tulburărilor de ritm prin tehnici de radiofrecvenţă sau crioablaţie; boala valvulară cardiacă - repararea sau înlocuirea valvelor deteriorate“, detaliază universitarul.

Principala caracteristică a cardiologiei intervenţionale este aceea că afecţiunile inimii pot fi tratate fără a fi nevoie de intervenţie chirurgicală clasică, adică înlocuieşte operaţia pe cord deschis, adaugă acesta. „Intervenţia se efectuează printr-o mică incizie la nivelul mâinii sau în zona inghinală, pe unde se introduce în arteră o canulă  - sondă - până la locul în care se crede că ar fi problema. Astfel, se pot poziţiona stenturi sau pot fi înlocuite valve ale inimii“.

Una dintre bolile coronariene care poate fi tratată prin cardiologie intervenţională este ateroscleroza, afecţiune care provoacă blocarea arterelor şi care duce la atacul de cord. La nivel mondial, ateroscleroza este principala cauză a mortalităţii. Prin tratamentul minim invaziv al acestei afecţiuni un fir foarte subţire, asemănător firului de păr este introdus cu atenţie prin blocaj, după care artera este dilatată cu un balon, iar stentul – endoproteza vasculară – are rolul de a menţine artera deschisă.

Aritmiile cardiace pot fi şi ele tratate prin cardiologie intervenţională. „Se folosesc catetere pentru detectarea activităţii electrice a inimii. După localizarea problemei, se poate face o ablaţie pentru arderea sau criogenarea zonei afectate, astfel încât aritmia să fie oprită“.

„Cardiologia intervenţională este utilă şi în tratarea bolii cardiace valvulare: calcificarea şi îngustarea valvei aortice este cea mai frecventă boală cardiacă valvulară la vârstnici. Dar, această supapă  - valva aortică - poate fi înlocuită prin artera inghinală (=TAVI). Totodată, la anumiţi pacienţi diagnosticaţi cu boală mitrală, această valvă poate fi reparată şi printr-o procedură minim-invazivă (=Mitraclip)“.

dr. martin schillinger

Avantajele cardiologiei intervenţionale

„Principalul avantaj al acestor opţiuni minim invazive de tratament este acela că pacientul nu trebuie să sufere o intervenţie chirurgicală pe cord deschis – ceea ce înseamnă că nu există o tăiere a pieptului pacientului. „În majoritatea cazurilor, pacientul poate părăsi spitalul în ziua următoare. Mai mult, nu există nicio durere de la o rană chirurgicală, nu există niciun risc major de infecţii. Pacientul se poate întoarce la activităţile sale după una sau două zile“.

Pentru majoritatea procedurilor, durabilitatea procedurii este comparabilă cu cea de după intervenţia chirurgicală tradiţională. „Stenturile coronariene au, de exemplu, o rată de succes pe termen lung de 98%, în mod similar, ablaţia tahicardiei atriale are rata de succes de 95%, iar înlocuirea minimă a valvei aortice invazive are o durabilitate mai mare de 10 ani, comparabil cu valvele biologice înlocuite de medicii cardiologi. Cele mai multe proceduri rezolvă problema pentru o lungă perioadă de timp, dar, desigur, mulţi pacienţi cu boli de inimă se întorc pentru tratamente minim-invazive, însă pentru alte afecţiuni cardiovasculare“.

Ce investigaţii medicale arată prezenţa bolilor cardiace congenitale

În România, mulţi dintre nou-născuţi vin pe lume cu suflu sistolic/diastolic sau cu malformaţii congenitale care, pentru a fi depistate este nevoie de ecografie cardiacă. „Procedura standard pentru detectarea bolilor cardiace congenitale este ecocardiografia. Aceasta este singura metodă imagistică care poate detecta şi diagnostica boala congenitală a inimii, iar ea trebuie făcută tuturor copiilor care au probleme cu funcţia sistolică şi cea diastolică  - sunete nefireşti ale inimii. Electrocardiograma nu este suficientă în detectarea acestei afecţiuni cardiovasculare“.

Univesitarul adaugă că suflul sistolic sau distolic – adică un sunet neobişnuit al inimii detectat de stetoscop - este frecvent în multe forme de boală cardiacă. „Prin urmare toţi pacienţii, inclusiv copiii care au sunete mai puţin frecvente ale inimii prin stetoscop, trebuie supuşi unei ecocardiografii  - investigarea cu ultrasunete a inimii. Aceasta este o metodă noninvazivă pentru detectarea tuturor tipurilor de afecţiuni cardiace congenitale. Foarte rar, imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) sau tomografia computerizată (CT) sunt necesare pentru diagnosticarea bolilor cardiace congenitale“.

Cât priveşte situl de viaţă pe care ar trebui să-l aibă o persoană care a suferit o intervenţie chirurgicală pe inimă, în general se recomandă o dietă mediteraneană, antrenament fizic regulat  - de 4-6 ori pe săptămână, menţinerea sub control a greutăţii corporale şi renunţarea la fumat.

Ziua Mondială a Inimii este marcată pe 29 septembrie

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite