Analiză Asigurat doar pe hârtie. Cum s-a blocat accesul la serviciile medicale gratuite în România
0Deși Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a raportat peste 110 milioane de lei necheltuiți anul trecut pentru servicii medicale, mii de români sunt nevoiți să plătească din buzunar pentru investigații care ar trebui să fie gratuite.
Motivul? Un sistem de programări fragmentat, lipsa unei platforme informatice unitare și o proastă gestionare a fondurilor, acuză pacienții și medicii.
Fonduri necheltuite, analize inaccesibile
Președintele CNAS, Horațiu Moldovan, a admis că sistemul actual este disfuncțional:
„Dacă vă puteţi imagina, la sfârşitul anului trecut am avut peste 110 milioane de lei necheltuiţi pe laborator, pe analize medicale şi imagistică, tocmai din aceste considerente, pentru că fiecare furnizor are propriul sistem de programări şi nu există un sistem centralizat la nivel naţional.”
Moldovan a promis o platformă națională unică de programări, care ar urma să fie funcțională „cel târziu la începutul anului viitor”, cu un prim modul lansat în trimestrul patru din 2025. Noua platformă ar urma să acopere inclusiv programările la laboratoare, imagistică, medici de familie și ambulatorii.
Pacientul, între liste de așteptare și plăți directe
Pentru mulți români, povestea începe cu o trimitere medicală și se termină cu o plată în regim privat, din cauza lipsei locurilor disponibile în sistemul public.
„Pacienții nu pot face foarte multe lucruri, că nu au cum să știe”, a spus Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, în exclusivitate pentru Adevărul.
„Practic, acum se schimbă ca decontarea la Casa de Asigurări să se facă pe rezultat. Să avem cost-rezultat sau cost-eficiență. Dacă analiza medicală nu are eficiență în stabilirea diagnosticului, atunci să nu fie decontată, ci imputată furnizorului. Înainte, la un pacient i se făceau, să spunem, șapte, opt, zece analize medicale pentru precizarea diagnosticului. Acum am găsit și 24 de pagini. Înainte se făceau un CT și, cel mult, un RMN. Acum se fac trei și trei și se decontează”, susține el.
Situația e cu atât mai problematică în cazul investigațiilor de înaltă performanță, care sunt greu accesibile, dar esențiale pentru diagnosticul precoce al bolilor grave:
„În funcție de patologie, foarte greu de obținut sunt analizele de înaltă performanță. Rămâne de văzut ce facem cu ele, pentru că sunt analize de înaltă performanță care sunt singurele ce pot preciza diagnosticul. Sunt analize care precizează diagnosticul în timp util, pentru că boala netratată la timp se poate complica. Sunt analize esențiale care trebuiesc făcute pentru o anumită patologie și le găsim în protocoalele medicale. Trebuie să vedem protocolul medical, deontologia profesională, lista de analize, diagnosticul și tratamentul. Acum discutăm și vedem cum facem să stabilim un management al cazului, al pacientului, ca el să nu mai fie plimbat de colo colo. Odată ce ai început să îi faci investigațiile, practic trebuie să obții și rezultatul. Nu te apuci să faci investigații și lași pacientul pe drumuri”, a continuat Barbu, fiind întrebat despre tipurile de servicii cel mai greu accesibile pentru pacienți.
Un sistem în care pacientul rămâne „cu analizele în brațe”
Lipsa unui management integrat al cazului medical duce la o pierdere de resurse – atât financiare, cât și umane.
„Se fac foarte multe analize – cu carul – și pacienții nu beneficiază de diagnostic. Nimeni nu mai are grijă, îi plimbă de la un medic la altul, rămân cu analizele în brațe”, adaugă președintele ANPP.
Barbu susține că asociația sa a propus CNAS introducerea unui audit clinic care să coreleze investigațiile făcute cu rezultatele medicale obținute.
„Am solicitat înființarea auditului clinic, alături de auditul ca rezultat. (...) Am văzut că s-au introdus în proiectul de ordonanță o parte din propunerile noastre”, explică el.
Medic de familie: „Pacienții cer trimiteri peste tot/ Pierd programarea din lipsa punctualității”
Sandra Alexiu, medic de familie și fost vicepreședinte al Societății Naționale de Medicină a Familiei, confirmă dificultățile de acces pentru pacienți:
„Cu analizele, într-adevăr, e o problemă, trebuie prinse la începutul lunii că n-ajunge plafonul. Pentru alte consulturi e posibil ca pacientul să aștepte și câteva luni. Pentru imagistică, la fel, câteva luni, pentru că plafonul e mic. Finanțarea este slabă.”
Alexiu atrage însă atenția și asupra responsabilității pacienților:
„Pacienții plătesc și din cauză că nu se prezintă la timp la programare. Asta este regulă: Nu te prezinți la programare și vrei suplimentar și rapid, plătești diferența. Sunt medici puțini, pacienți mulți și doritori de tot felul, cer trimiteri peste tot și nu prind programări.
Prind oricum mai repede față de alte țări unde ajung și la un an diferență. Se duc în mediul privat și în momentul în care pierd programarea din cauza nepunctualității și atunci plătesc, asta îmi povestesc pacienții.”
Soluții propuse: audit clinic, liste de așteptare pe patologie, penalizări pentru abuzuri
Barbu insistă asupra unor măsuri sistemice, inclusiv penalizări pentru pacienții care abandonează tratamentele prescrise și pentru furnizorii care abuzează de decontări.
„Acum discutăm și vedem cum facem să stabilim un management al cazului, al pacientului, ca el să nu mai fie plimbat de colo colo. Odată ce ai început să îi faci investigațiile, practic trebuie să obții și rezultatul. Nu te apuci să faci investigații și lași pacientul pe drumuri. Sunt și pacienți care neglijează diagnosticul, nu se mai duc să facă tratamente, nu mai acceptă prescrierea de terapii. Aceia ar trebui să fie, cumva, penalizați”, este el de părere.
Propunerea unei platforme care să le permită pacienților accesul la programări pentru serviciile decontate ar fi venit chiar din partea Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, după spusele președintelui:
„Nu este propunere de acum, de 15 ani tot propunem. Acum să sperăm, că ei ne-au promis multe. Programările trebuie făcute în funcție de codul de boală, bazată pe nevoia de a face investigație și trebuie să existe o listă de așteptare atât în ceea ce privește diagnosticul, cât și tratamentul.”
În prezent, ordinea este fie „primul venit, primul servit” și, conform spuselor lui Vasile Barbu, mai există un criteriu de monitorizare al pacienților care s-a impus odată cu monitorizarea Covid - au mai fost introduse alte șapte patologii.
„Bineînțeles că de asta au profitat companiile mari de analize medicale și de diagnostic, nu se mai ținea cont de plafonul stabilit și de CNAS. Pur și simplu, ele prescriau, ele decontau, nimeni nu făcea niciun control, nicio ordine. Acum am venit cu rugămitea, pe baza unor investigații se poate verifica chiar și în urmă cu 5 ani ce s-a întâmplat. Așa cum au existat concediile medicale și au început să dea sancțiuni celor care au abuzat, la fel pot face și cu astfel de situații. Ele au rămas în baza de date”, susține specialistul.
Președintele ANPP trage un semnal de alarmă asupra acelor pacienți care ar trebui să aibă prioritate la programare.
„Sunt patologii ce le poți pune pe lista de așteptare, unele ortopedice să spunem, mă refer la cei care au nevoie de proteză de șold de exemplu sau proteze cardiace. În fucție de stadiul bolii, dar și complicațiile ce pot apărea. Tot pe baza protocoalelor medicale să se stabilească și o ordine de accesibilitate - Nu pe principiul primul venit, primul servit. Vor fi și astfel de situații, dar trebuie să ținem cont că o parte din patologii, de multe ori, nu există așteptare. Exemple ar fi bolile neurologice, cardiace, hepatice, pulmonare, unele dintre bolile digestive, bolile infecțioase. Acolo este nevoie de abordare precoce”, concluzionează el.
Cât de accesibilă va fi noua platformă națională de programări
CNAS promite digitalizare, dar medicii și pacienții rămân sceptici. „Este o perspectivă extrem de utilă și interesantă, dar până la a fi pusă în practică îmi permit să rămân sceptică”, declară Sandra Alexiu, pentru Adevărul.
„Avem deja un sistem informatic, din 2005, care merge prost de la început. Acum merge și mai prost”, a continuat ea.
Problemele de acces digital sunt reale în România, unde o mare parte a populației locuiește în mediul rural:
„Jumătate din pacienți se află în mediul rural, unde nici măcar internetul nu este atât de bun. Sunt pacienți care nici nu au acces la internet sau nu știu cum funcționează din punct de vedere tehnic. Teoretic, trebuie să ne digitalizăm, cred în lucrul acesta, dar trebuie și avut grijă să existe accesibilitate pentru toată lumea și nu doar la nivel declarativ”, punctează medicul.
Concluzia: Avem bani, dar nu avem acces
Situația actuală relevă o disonanță majoră în sistemul de sănătate românesc: deși există fonduri, pacienții nu reușesc să beneficieze de ele. Lipsa unei infrastructuri digitale funcționale, finanțarea inegală și lipsa de coordonare între furnizori transformă dreptul la sănătate într-un privilegiu pe care puțini îl mai pot accesa.
Până când promisiunile CNAS nu vor deveni realitate, pacienții vor continua să plătească din buzunar pentru servicii care, teoretic, le sunt garantate.
Se încarcă comentariile...
