Metalele căutate în industriile viitorului, ascunse în România. Doar două locuri au fost cercetate intens în ultimii ani
0România cuprinde peste 200 de perimetre de cercetare geologică, unde se pot ascunde mineralizații radioactive sau metale valoroase în industriile viitorului. Zăcămintele au fost identificate de-a lungul a peste un secol de explorări.

În anul 2004, Compania Națională a Uraniului a fost reorganizată, iar nou-înființata societate de stat Radioactiv Mineral Măgurele a primit în administrare 227 de perimetre de cercetare geologică unde putea realiza prospecțiuni și explorări geologice, pentru identificarea mineralizațiilor radioactive.
Galeriile fostei mine de molibden, redeschise în 2019
De atunci până în prezent două zone au fost cuprinse în proiecte majore de explorare. Primul astfel de proiect a demarat în 2019 la Jolotca, în județul Harghita, unde în anii ‘80 a funcționat o mină de molibden, la care munceau circa 300 de oameni. Valea Jolotca a fost cercetată încă din anii ‘60 de geologi, interesați de zăcămintele de molibden și pământuri rare.
„Inițial, cercetările efectuate pentru valorificarea mineralizațiilor de la Jolotca au fost orientate exclusiv spre recuperarea monazitului și piritei, întrucât conținuturile de molibden erau considerate prea reduse. Ulterior, pe măsura extinderii lucrărilor geologice și ca urmare a cerințelor pieței, molibdenul a devenit principalul element de interes economic în valorificarea mineralizației de la Jolotca, impunându-se astfel reconsiderarea tehnologiei de valorificare complexă. Adiacent zăcământului de molibden și pământuri rare, se află un zăcământ de magnetit vanadifer și apatit”, arăta Întreprinderea de Prospecțiuni Geologice și Geofizice București, în 1985.
Minele de la Jolotca au fost închise în anii ’90. În ultimii ani, compania de stat, în parteneriat cu Strategic Resources Central SRL, deținătoarea licenței de explorare, a desfășurat lucrări de cercetare geologică ce au inclus reoperaționalizarea a 32 de kilometri de galerii subterane ale fostei exploatări miniere.
Valea Leucii, explorată în căutarea nichelului și cobaltului
Al doilea loc cercetat cuprinde Valea Leucii și zona Avram Iancu din Munții Bihorului. În perimetrul de 25 de kilometri pătrați din sudul județului Bihor, o companie canadiană (Leading Edge Materials) derulează un proiect care vizează explorarea zăcămintelor metalice de cobalt, nichel și sulfuri polimetalice din vechea regiune minieră Băița Bihorului – locul fostelor mari mine de uraniu din perioada comunistă.
„Obiectivul activităților de explorare geologică îl constituie un mix de minereuri de tipul mineralizațiilor cu cobalt, nichel și sulfuri polimetalice”, arată proiectul care se va derula cel puțin până în 2027.

Pe Valea Leucii și în zona Avram Iancu din Munții Bihorului există un volum semnificativ de lucrări miniere istorice, inclusiv o fostă mină subterană importantă de uraniu, care și-a încheiat activitatea în anii 1990, arătau autorii proiectului.
„Aici au fost descoperite și minereuri de cobalt și nichel, care au fost ignorate, deoarece divizia responsabilă a sectorului minier de stat din România în perioada 1960–1990 se concentra exclusiv pe ceea ce atunci se numea «metale strategice», iar cobaltul și nichelul nu erau incluse”, precizează compania canadiană.
În prezent, cobaltul și nichelul sunt considerate esențiale pentru tranziția energetică și dezvoltarea tehnologiilor moderne, fiind utilizate în principal la fabricarea bateriilor litiu-ion pentru mașinile electrice și pentru stocarea energiei.
La fel ca zona Ditrău - Jolotca, și Valea Leucii și Avram Iancu, locuri greu accesibile,păstrează urmele vechilor exploatări miniere: halde de steril, galerii abandonate și un „cimitir de vagonete”.
Istoria căutării mineralelor radioactive în România
Savantul Dragomir Hurmuzescu (1865–1954) a fost fondatorul cercetărilor de radioactivitate. „El a cercetat, în perioada 1904–1910, radioactivitatea unor izvoare minerale din Moldova, printre care și cele ale stațiunii balneare Slănic”, informa ziarul Flacăra Iașiului în 1956.
În anii interbelici, mai mulți oameni de știință români au elaborat o hartă a radioactivității din Munții Apuseni, bazată pe cercetarea izvoarelor și rocilor radioactive din apele curgătoare.
„Harta radioactivă a acestui teritoriu întins din Munții Apuseni a fost elaborată cu ajutorul a peste 200 de izvoare, sute de fântâni și probe de ape curgătoare din diverse regiuni ale Țării Moților. Au fost studiate izvoarele de la Someșeni, Sângeorz-Băi, Băile Herculane, Secuime, Munții Banatului, nordul Ardealului și al Moldovei, iar spre sfârșitul anului 1950, aceste cercetări au dus la descoperirea importantă că în țara noastră există, în mod efectiv, bogății imense – rezerve mari de materii radioactive, semnalate cu mulți ani înainte”, informa Flacăra Iașiului în 1956.
În Al Doilea Război Mondial, germanii, interesați de uraniul din România, s-au implicat în cercetările care au dus la descoperirea unor mari zăcăminte metalifere în Munții Bihorului și la Ciudanovița (video).
După război, sovieticii au preluat planurile de cercetare și de exploatare elaborate anterior și le-au dezvoltat, deschizând primele mine de uraniu în România, administrate de societatea româno-sovietică Sovrom Uraniu (Sovrom Cuarțit)
„Când sovieticii au preluat puterea în România, și-au trimis experții să exploreze regiunile miniere, în căutarea zăcămintelor de uraniu. În 1947, au fost descoperite urme în Transilvania, Maramureș și Banat. Explorările s-au desfășurat în secret până în 1950, iar în 1951, prezența uraniului în zona Orșovei a fost confirmată. Mostrele de minereu au fost trimise în URSS pentru analize”, arăta un raport secret al CIA din 1955.
Prima mină de uraniu a fost deschisă în 1952, la Băița, în Munții Bihorului (Apuseni), iar satele din jur – Ștei, Nucet și Vașcău – au fost transformate rapid în orășele muncitorești, aflate, ca și exploatarea minieră, sub controlul sovietic. La scurt timp, au fost deschise mine de uraniu în Banatul Montan, la Ciudanovița. Timp de aproape un deceniu, minereul de uraniu exploatat în Apuseni și în Munții Banatului a fost trimis pe calea ferată în Uniunea Sovietică.
În 1961, România a încetat exportul de uraniu către URSS, iar Sovrom Cuarțit s-a transformat în Trustul Metale Rare, aflat în subordinea Ministerului Minelor. Cercetările geologice din zonele cu potențial de minerale radioactive și rare, derulate de statul român, au continuat în deceniile următoare.
În anii ‘60, au fost descoperite zăcămintele de uraniu de la Crucea (Suceava) și Grințieș (Neamț), iar alte minerale radioactive și metale rare au fost exploatate, izolat, în alte regiuni din România. Mai multe perimetre miniere au fost conturate, până la sfârșitul anilor ‘80, însă nu au mai apucat să fie exploatate.
Strategia pentru resurse minerale neenergetice
După 1990, industria minieră, sufocată de numeroase exploatări fără perspective economice, a intrat în declin, iar în ultimele trei decenii, peste 550 de mine au fost închise în România.
În decembrie 2024, Guvernul României a aprobat „Strategia Națională pentru Resurse Minerale Neenergetice 2025–2035”, al cărei obiectiv general este repoziționarea sectorului resurselor minerale neenergetice ca domeniu prioritar de interes național, până în anul 2035, arată Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.
„Prioritățile sunt reprezentate de: cercetarea geologică, inventarierea și evaluarea materiilor prime critice și strategice, exploatarea și prelucrarea avansată a resurselor minerale neenergetice, refacerea mediului și regenerarea socio-economică, valorificarea superioară a resurselor secundare din haldele de steril și iazurile de decantare, utilizarea apelor geotermale în turismul balnear, încurajarea investițiilor responsabile, consultarea comunitară participativă și transparența”, arată autorii strategiei.
Unele dintre zonele vizate de obiectivele strategiei sunt perimetrele de cercetare geologică, identificate de-a lungul timpului, care pot ascunde metale radioactive și rare, căutate în industrie.
Lista celor 227 de perimetre de cercetare geologică
Cele mai multe perimetre de prospecțiune și explorare geologică se află în Transilvania. Lista celor 227 de zone cuprinde locuri din aproape jumătate din județele României.
Județul Alba: Bistra-Lupşa, Pârâul Spurcat, Neagra - Avram Iancu, Ţapu, Gârda, Valea Caselor, Lupşa-Pârâul Tutueştilor-Valea Caselor, Lupşa, Arieşeni, Valea Galbenă-Arieşeni, Valea Răscoala, Câmpa, Valea Taia-Valea Galbenă-Valea Diţei, Văcăria-Dealu Moncelului Mare, Gârbova-Măgina, Creasta Trascăului, Arieşeni-Gârda, Valea Leucii-Avram Iancu, Turda-Alba Iulia.
Județul Arad: Odvoş-Slatina de Mureş, Valea Zeldişului-Valea Muşteştilor-Vârful Drocea-Vârful Blidul Tomii, Vârful Pleşu-Lipova, Zugău, Zimbru, Păiuşeni, Bârzava-Lipova-Muşeteşti, Munţii Apuseni-Luncşoara, Miloviţa-Pârâul cu Corni-Pârâul Cimercea, Milova, Rănuşa, Valea Lencii-Valea Vacii, Highiş-Drocea-Plişca, Muntele Moma-Valea Zugăului, Valea Zugăului, Căsoaia-Pârâul Highiş, Pârâul Cilodia-Pârâul Nadeş-Cigar, Valea Prundului-Valea Hurezului, Valea Plişca-Valea Homorăştia-Crăciuneasa, Pârâul Bârzava, Rănuşa-Prospecţiuni, Valea Conop-Valea Bârzava, Valea Soimuş-Valea Conop, Valea Milova-Valea Conop, Zugău-Zimbru, Moneasa-Agrişul Mare-Dumbrăviţa de Codru, Valea Finişului-Valea Tărcaia, Săvârşin-Cerbia, Găvăjdia-Lunca Cerbalului, Nadăş-Almaş-Şoimaş.
Județul Cluj Răchiţele, Poieni-Morlaca, Valea Calului-Valea Ierii, Mănăstireni, Prisaca, Agârbiciu, Văleni, Gilău-Muntele Mare, Răchiţele-Prislop, Poieni-Morlaca-Valea Secuieni-Valea Drăganului, Mănăstireni-Călăţele-Râşca-Văleni, Bedociu-Păniceni-Căpuşu Mare, Agârbiciu-Stolna-Vlaha-Savadisla, Valea Calului-Valea Ierii-Muntele Băişorii, Gilău-Cluj-Iara, Cluj-Dej, Borod, Valea Şoimuşurilor-Damiş-Remeţi-Bulz-Bucea-Borod-Corniţel, Turda-Alba Iulia.
Județul Bihor: Pietroasa, Ţapu, Budureasa, Padiş, Zănoaga, Dobrinu, Vărzari, Brusturi, Lazuri, Prisaca, Băiţa-Vârtop, Poiana, Poiana-Valea Mare, Ferice, Izvorul Bihorului, Valea Sârca-Valea Mare, Codru-Moma-Zimbru-Valea Finişului, Munţii Bihor-Pârâul Spurcat, Cornu Berbecului, Muntele Moma-Valea Zugăului, Poiana Zăpozilor-Pârâul Sec-Valea Sârca-Valea Mare, Valea Iadului-Remeţi-Bulz, Vârfu Ţapu-Munţii Bihor Nord, Dealul Bortigului, Pietroasa-Chişcău-Galbena, Valea Aleiuiui-Bohodei-Piatra Bulzului, Valea Rea-Valea Mare-Valea Sârca-Poiana Zăpozilor-Pepiniera-Custuri-Pârâul Roşu-Gruiul Ascuţişului, Budureasa-Burda-Gorunaş, Valea Leucii-Avram Iancu, Meziad-Valea Drăgoieştilor-Măguricea-Plopiş-Arsura-Cresuia, Vălani de Pomezău, Valea Şoimuşurilor-Damiş-Remeţi-Bulz-Bucea-Borod-Corniţel, Zugău-Zimbru, Valea Finişului-Valea Tărcaia.
Județul Braşov: Poiana Mărului, Veneţia-Persani, Poiana Mărului-Valea Bârsei-Vârful Comisul, Făgăraş Nord.
Județul Maramureş: Baia Mare-Coştui-Rona de Sus, Repedea, Poienile de sub Munte Cvaşniţa-Soloniani-Zănoaga, Munţii Maramureş, Târgu Lăpuş-Buteasa.
Județul Prahova: Râul Târgului-Râul Teleajen, Valea Dâmboviţa-Valea Buzăului, Câmpulung Câmpina.
Județul Buzău: Valea Dâmboviţa-Valea Buzăului, Valea Buzăului-Valea Oituzului-Slănic Moldova-Valea Bistriţei, Zona mio-pliocenă Valea Buzăului-Valea Cricovului, Sărată Monteoru.
Județul Neamţ: Bicazu-Ardelean, Tulgheş-Grinţieş-Pintec, Dorna Glodu, Borca, Pintec-Pârâul cu Peşti, Bicazu-Aidelean-Dămuc-Chicera-Pârâul Danci-Păltiniş, Valea Grinţieş-Prisecani-Dabra.
Județul Harghita: Valea Grinţieş-Valea Putna Întunecoasă, Hagota-Tulgheş-Bilbor, Corbu-Bărăsău, Valea Putna-Valea Şumuleu, Ditrău-Valea Belcina, Vârful Prişca-Valea Jolotca, Valea Grinţieş-Prisecani-Dabra.
Județul Vâlcea: Brezoi-Piteşti, Râul Doamnei-Râul Olt, Lotru.
Județul Caraș-Severin: Topleţ-Mehadia-Bogâltin, Ciclova, Polom Anina, Frumosu, Clocotici, Reşiţa-Budinic, Budinic, Butovăţ, Gârlişte, Valea Mare, Dealul Babii, Valea Lupului, Lupac, Mehadia, Dobrei Est, Răpşag Valea Lişavei, Depresiunea Loviştei-Reşiţa-Ciclova-Mehadia, Teregova-Mehadia-Topleţ, Ruşchiţa-Vârful Boului, Cornereva-Mehadia-Topleţ, Rusca-Montana, Valea Idegului, Cornereva-Bogâltin, Bolvaşniţa - Valea Vâlcidol, Ogaş Moşu, Poiana Vălăleţu, Valea Secăştiţa, Secăştiţa-Dubova, Liubcova-Tişoviţa -Lăpuşnicel, Munţii Semenic, Reşiţa-Moldova Nouă, Dognecea-Locva-Buziaş-Vârşeţ, Târnova, Soceni-Brebu-Ohabiţa-Rugi, Bozovici-Măceriş-Rudăria, Muncelu Mic-Bistra Mărului-Zeicani.
Județul Hunedoara: Poiana Ruscă-Haţeg, Grădiştea de Munte - Valea Jerosu - Valea Largă, Nord-Vestul Bazinului Haţeg, Sud-Vestul Munţilor Poiana Ruscă, Grădiştea de Munte, Poiana Rusca, Culoarul Mureşului-Sebeş-Deva, Brad-Săcărâmb, Teliuc-Ghelar-Vadu Dobrii, Muncelu Mic-Nord-Estul masivului Poiana Ruscă, Veţel, Varmaga - Rapolt, Măgura-Certej, Valea Dobra Valea Bistra-Valea Miraj, Valea Strei-Valea Apa Rea-Ponor, Fizeşti-Munţii Sebeş, Muncelu Mic-Bistra Mărului-Zeicani.
Județul Mehedinţi: Tismana-Motru-Cerna-Pârâul Rece-Vestul Depresiunii Getice, Valea Ilişova - Gabretina, Ilişova, Dunărea, Sviniţa-Streniac, Streniac, Valea Cerna -Valea Motru, Valea Jiului-Valea Olteţ-Valea Cerna, Platoul Mehedinţi, Secăştiţa-Dubova, Liubcova-Tişoviţa -Lăpuşnicel, Sviniţa-Svinecea Mare.
Județul Suceava: Valea Stânii-Zugreni-Vatra Dornei, Valea Caselor-Pârăul Cheii, Cârlibaba-Ţibău, Lucina-Sârata, Valea Botos-Arini-Bamar, Rarău, Valea Buzăului-Valea Oituzului-Slănic Moldova-Valea Bistriţei, Puzdra - Leşu-Ostra, Hojda-Măgura.
Județul Tulcea: Dobrogea de Nord, Dobrogea de Nord Est-Măcin-Greci, Coşlugea-Ladzova, Mihai Bravu, Bazinul Babadag - Dobrogea de Nord.
Județul Sibiu: Sibiel Orlat - Orlat, Sibiu Făgăraş, Crint-Sibiel, Valea Cugirului-Muntele Bătrâna.
Județul Gorj: Tismana-Motru-Cerna-Pârâul Rece-Vestul Depresiunii Getice, Viezuroiu, Suseni, Valea Sohodol - Valea Jiului, Valea Jiului-Valea Olteţ-Valea Cerna.
Județul Dâmboviţa: Brătei-Frumuşelu, Masivul Leaota, Valea Dâmboviţa-Valea Buzăului, Munţii Leaota Est şi Sud Est, Leaota Est, Râul Târgului-Râul Teleajen.