VIDEO Blogger iranian despre filmele lui Sergiu Nicolaescu: Erau la fel ca propaganda lui Ceauşescu

Regizorul Sergiu Nicolaescu s-a stins din viaţă la vârsta de 82 de ani

Ehsan Khoshbakht, un iranian care era copil când Ceauşescu – „preşedintele ţării Comisarului Moldovan“– i-a vizitat ţara, analizează pe blogul său filmele regizorului.

Iranianul îşi aminteşte cum Nicolae Ceauşescu, „un tip scund, cu cravată“ a vizitat Iranul în 1989 pentru a-i aduce un ultim omagiu ayatollahul Khomeini, fondatorul regimului islamic. Funeraliile acestuia au adunat peste două milioane de oameni, în ceea ce presa a numit „zile de suferinţă naţională“.

Ehsan Khoshbakht, pe atunci copil, şi-a întrebat tatăl despre Nicolae Ceauşescu. I-a răspuns printr-o trimitere la filmele lui Sergiu Nicolaescu, foarte popular şi peste hotare: „E preşedintele ţării Comisarului Moldovan“, scrie iranianul pe blogul său, într-o postare care a făcut înconjurul reţelelor de socializare.

Iranianul face pe blog o analiză a filmelor lui Sergiu Nicolaescu dintr-o dublă perspectivă, faţă în faţă cu regimul sub care acestea erau produse: „După cum avea să se vadă, Sergiu Nicolaescu s-a dovedit a fi un politician mai abil decât Nicolae Ceauşescu“.  

„După cum avea să se vadă, Sergiu Nicolaescu s-a dovedit a fi un politician mai abil decât Nicolae Ceauşescu.“

Ehsan Khoshbakht mai spune că a văzut nu doar toate filmele lui Nicolaescu – mai ales cele din seria avându-l ca personaj central pe Comisarul Moldovan – ci şi, mai târziu, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu“, de Andrei Ujică. Alăturate, universul lui Nicolaescu şi cel al lui Ceauşescu – Ujică reconstruieşte destinul dictatorului în trei ore „curajoase“ de imagini de arhivă, scrie iranianul –, dau o imagine de ansamblu.

„Cinematografia lui Nicolaescu poate fi caracterizată ca o încercare  – similară cu încercările lui Ceauşescu – de a da un falsă iluzie a progresului folosind formule de entertainment populist deja testate (Italia în era fascismului; epoca nazismului în cinema-ul popular) care pretind că folosesc istoria ca sursă de inspiraţie, deşi, în realitate, istoria reală este ultima preocupare a regizorului“, punctează iranianul.

„Cinematografia lui Nicolaescu poate fi caracterizată ca o încercare  – similară cu încercările lui Ceauşescu – de a da o falsă iluzie a progresului folosind formule de entertainment populist deja testate (Italia în era fascismului; epoca nazismului ăn cinema-ul popular) care pretind că folosesc istoria ca sursă de inspiraţie, deşi, în realitate, istoria reală este ultima preocupare a regizorului“, punctează iranianul.