„Urechile“ SRI. Reportaj în Centrul Tehnic de Securitate, inima sistemului de interceptări telefonice

Sistemul de interceptări al SRI este folosit de mai multe instituţii ale statului

Decizia Curţii Constituţionale care a interzis interceptările SRI în dosarele penale a pus la grea încercare anchetele procurorilor. Sistemul a fost modificat, pentru ca fiecare instituţie abilitată de lege să asculte telefoane să aibă acces separat. Informaţia în sistem nu circulă în clar, ci este criptată şi stocată în formate diferite.

Centrul Tehnic de Securitate, divizia din SRI care are în atribuţie interceptările, este adăpostit de o clădire veche din Bucureşti. Aparent, nimic nu lasă de înţeles că prin aparatura din această clădire banală trec convorbirile a zeci de mii de persoane. După ce pătrunzi în interior, ai o puternică senzaţie de deja-vu, că te-ai întors în timp. Evident, trebuie să faci abstracţie de porţile de securitate şi sereiştii în uniformă care te verifică temeinic.

Linoleumul, zugrăveala cu calciu de pe pereţi, aşa cum se făcea acum 30 de ani, fotografiile înrămate ale picturilor lui Luchian sau Grigorescu puse pe pereţi îţi dau impresia că te afli în sediul unei instituţii oarecare. Ceea ce trădează ce se întâmplă cu adevărat în spatele uşilor închise sunt doar câteva mici detalii: canelurile pentru mascarea mănunchiurilor groase de cabluri, care se văd peste tot, au la îmbinări sigilii ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat). De asemenea, pe uşi sunt autocolante cu „Zonă de securitate“.
Banale sunt şi camerele în care sunt amplasate serverele de interceptare. Aici este foarte frig, zumzetul ventilatoarelor de răcire fiind omniprezent. Doar mănunchiurile groase de cabluri atrag atenţia în mod deosebit. Specialiştii SRI au explicat că totul trece prin aceste cabluri, tehnologia wireless fiind considerată nesigură.

ACTUALUL SISTEM ARE 16 ANI VECHIME

Implementarea sistemului centralizat de interceptare al SRI a fost demarată în 1998. Doi ani mai târziu, sistemul de interceptare a convorbirilor telefonice în reţeaua GSM era operaţional. Până să fie făcut acest sistem, interceptările se făceau cu tehnica vechii Securităţi. Asta însemna că pentru fiecare înterceptare era folosit un singur suport înregistrator, fiind extrem de departe de cerinţele actuale.

Partea de hard a sistemului, realizată de o firmă israeliană de profil, a costat câteva milioane de euro la vremea respectivă. Cele mai mari costuri însă au fost pentru „inteligenţă”, adică pentru partea de soft. De altfel, softurile folosite la interceptări au fost realizate de specialiştii Institutului pentru Tehnologii Avansate şi nu sunt compatibile cu alt sistem.

În 2002, printr-o iniţiativă comună a Ministerului Justiţiei şi a serviciilor de informaţii, s-a luat decizia dezvoltării sistemului, pentru a răspunde şi nevoilor celorlalte instituţii ale statului abilitate prin lege să facă interceptări. Astfel că 80% din infrastrutura de ascultare este de producţie românească. Sistemul, împărţit în patru centre zonale şi Capitala, funcţionează după principiul vaselor comunicante: în cazul unui aflux mai mare de solicitări pe un anumit centru, celelalte preiau din acestea pentru a nu exista blocaje. În centrele de intercepare sunt monitorizate telefonia fixă, telefonia mobilă, precum şi traficul de date. În privinţa internetului, pot fi interceptate inclusiv aplicaţiile aferente, precum cele care rulează pe Android. Nu toate însă. De pildă, WhatsApp foloseşte un sistem de criptare mai complicat. „În acest caz pot fi folosite doar soluţii dedicate pentru decriptare“, afirmă specialiştii SRI.

BLOCAJUL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Pe 15 martie, în conformitate cu decizia CCR, care a interzis interceptările făcute de SRI în dosarele penale,instituţia a întrerupt toate autorizările de accesare a sistemului de către Parchete. Ulterior, sistemul a fost modificat pentru ca fiecare instituţie să aibă acces separat la sistem. Cel mai uşor s-au adaptat poliţiştii judiciarişti de la DNA. Au fost însă şi structuri care au avut dificultăţi în a opera singure sistemul de interceptări. Oficialii SRI nu au nominalizat însă despre ce instituţii este vorba, dar au subliniat că riscurile ca datele interceptate să fie deturnate este minim. Asta pentru că informaţia în sistem nu circulă în clar, ci este criptată şi stocată în formate diferite pentru fiecare instituţie conectată online la platforma tehnică.

Semnalul interceptat este direcţionat spre zona de redare specifică a structurii care a obţinut mandatul de interceptare, explică specialiştii SRI. Ca orice sistem, mai dă şi rateuri, dar nu majore. Producătorul softurilor – Institutul pentru Tehnologii Avansate, funcţionează în acelaşi corp de clădiri, aşa că problemele au fost rezolvate rapid.

CONTROL SUPLIMENTAR DE LA CURTEA SUPREMĂ

Prin Ordonanţa privind interceptările, s-a instituit un control suplimentar al modului în care vor fi puse în aplicarea mandatele de supraveghere tehnică, realizat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Judecătorii
şi-au luat rolul în serios şi au solicitat deja SRI să le pună la dispoziţie un sistem de auditare informatică. Concret, această procedură verifică dacă au fost urmaţi toţi paşii legali, de la obţinerea mandatului de interceptare, până la monitorizarea propriu-zisă. „Curtea Supremă verifică cine a intrat în sistem, de câte ori a intrat, dacă este autorizat, dacă s-a întocmit notă de fiecare dată“, explică specialiştii SRI.

CINE POATE ASCULTA TELEFOANE

Structurile conectate online prin canale criptate sunt, pe lângă SRI, Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT), Ministerul Apărării Naţioanle (MApN) - prin structurile de informaţii, Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI), din cadrul Ministerului de Interne şi Direcţia de Operaţiuni Speciale (DOS), Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP).

Operatorii de date vorbesc 40 de limbi şi dialecte

Operatorii SRI care ascultă convorbirile telefonice au pregătire filologică. Cei mai mulţi cunosc cel puţin două limbi străine şi sunt recrutaţi chiar din facultăţile de filologie. Aşa se face că SRI are operatori care pot traduce din 40 de limbi străine şi dialecte. Potrivit acestora, criteriile de selecţie a operatorilor sunt stricte. În această privinţă, femeile au parte de discriminare pozitivă, constituind peste 60% din numărul celor care ascultă convorbirile.