Roşia Montană  aşteaptă întoarcerea la minerit

După 2.000 de ani în care la Roşia Montană s-a trăit din minerit, localnicii au ajuns într-o situaţie dramatică din cauza lipsei locurilor de muncă. Speranţele lor se leagă tot de exploatarea zăcămintelor de aur şi de pornirea proiectului minier

          La Roşia Montană (localitate atestată documentar din anul 131 d.Hr.) s-a făcut minerit vreme de aproape 2.000 de ani. Încă din vremea romanilor, oamenii s-au afundat în măruntaiele pământului pentru a căuta aur. O muncă grea şi periculoasă, din care unii au făcut averi, iar alţii au câştigat cât să-şi ducă traiul de la o zi la alta. Aşezată pe un munte de aur, Roşia Montană devenise, la începutul secolului XX, o aşezare cochetă, cu străzi pietruite şi iluminate, cu cazino, cinematograf şi sală de bal cu oglinzi veneţiene.

Apoi a venit comunismul, cu toate ale sale. Centrul istoric s-a degradat, s-au construit şi câteva blocuri, dar roşienii tot din minerit au trăit. După Revoluţie, exploatarea de stat a mers din rău în mai rău, a început să trimită oamenii în şomaj, până în 2006, când s-a închis de tot. Unii au plecat să caute de muncă în alte zări, alţii au rămas, aşteptând vremuri mai bune. În prezent, aproximativ 70% din populaţia aptă de muncă a Roşiei Montane nu realizează venituri din salarii.

Aflaţi într-o situaţie disperată, roşienii privesc spre viitor cu îngrijorare, dar şi cu speranţă. Dincolo de afirmaţiile celor care se opun mineritului, că Roşia Montană ar putea trăi din culesul ciupercilor şi împletirea coşurilor de nuiele – propuneri pe care localnicii le consideră nerealiste –, oamenii aşteaptă să repornească mineritul. Proiectul minier propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), aflat în evaluare de ani de zile, are şi o componentă de dezvoltare durabilă, care prevede restaurarea obiectivelor de patrimoniu cultural şi introducerea lor în circuitul turistic. Lucrările ample de restaurare şi amenajare a patrimoniului cultural, împreună cu investiţii importante în modernizarea infrastructurii, vor face din Roşia Montană o reală atracţie turistică.

Foto: Vechiul sediul al Primăriei (foto sus) a fost restaurat (foto jos) şi urmează sa fie transformat în hotel, în parteneriat cu autorităţile locale

Mineri din generaţie în generaţie, roşienii susţin continuarea mineritului, lucru evidenţiat şi de referendumul din decembrie 2012, când 78,75 % dintre localnicii din Roşia Montană prezenţi la vot s-au pronunţat în favoarea demarării proiectului minier. În plus, spun ei, la Roşia Montană nu se poate trăi din turism sau din agricultură. „Pământurile sunt nefertile, nu sunt bune pentru agricultură. Semănam cartofi şi nu făceam nimic. Fânurile sunt seci, nu poţi creşte animale. Nici cu turismul nu merge acum, unii au făcut pensiuni şi stau cu ele goale”, spune Petru Ioan Toderaş (54 de ani), fost miner la exploatarea din Roşia Montană.  

RMGC a restaurat deja 20 de clădiri din centrul istoric

RMGC promite că, prin demararea proiectului minier, la Roşia Montană se vor crea peste 2.000 de locuri de muncă în faza de construcţie a minei, compania având deja 500 de angajaţi, deşi nu a început exploatarea. „Proiectul se întinde pe porţiuni din patru sate, dintre cele 16 care formează comuna Roşia Montană. Centrul istoric nu intră în aria proiectului, deci  va rămâne aşa cum este, doar că îl vom readuce la viaţă prin investiţii importante în clădiri şi infrastructură. Compania va restaura 317 clădiri, 41 dintre ele sunt monument istoric”, spune Cătălin Hosu, purtător de cuvânt la RMGC.

Compania minieră a restaurat 20 de clădiri, iar pentru altele 110 a finalizat proiectele de restaurare. Casa de la numărul 325, cum este cunoscută în zonă, a fost inaugurată în 2010 şi de atunci atrage mii de vizitatori anual. O altă clădire emblematică din comună, clădirea unde a funcţionat în trecut Primăria, a fost şi ea restaurată de compania minieră, iar în parteneriat cu autorităţile locale este pe cale să devină hotel. Cei de la RMGC spun că, după începerea exploatării, compania are în plan să restaureze şi celelalte clădiri din centrul istoric.

„Filosofia este că un proiect minier se poate face doar împreună cu comunitatea. Astfel, ne asigurăm că va rămâne în zonă o parte cât mai mare din beneficiile totale ale proiectului. Noi avem un plan de investiţii semnificative în dezvoltare durabilă: cursuri pentru oameni, îi stimulăm să-şi deschidă mici afaceri, care la rândul lor vor crea locuri de muncă”, afirmă Cătălin Hosu.

Un cartier modern construit de la zero

Compania minieră îşi susţine toate aceste promisiuni prin acţiuni concrete: cartierul Recea a fost construit în Alba-Iulia pentru cele 125 de familii care au ales să se mute la oraş. Într-un interval de numai doi ani, compania a construit un cartier cu 125 de case cu toate facilităţile necesare, conectate la reţelele de apă, gaz, curent şi canalizare, cu infrastructură subterană, iar începând cu iunie 2009 acestea au intrat în proprietatea celor strămutaţi. În cartier s-au construit, de asemenea, străzi noi, o biserică şi un centru de asistenţă menit să-i ajute pe oameni să se integreze mai uşor în noua comunitate. „Cele mai înalte standarde de strămutare din lume, pe care le folosim şi noi, spun că cei strămutaţi trebuie să aibă un standard de viaţă cel puţin identic celui pe care îl aveau înainte de a se muta. Iar noi am asigurat acest standard. Mulţi dintre cei care s-au mutat la Recea au ales să se mute la oraş pentru că au spital aproape, apă curentă, condiţii care le fac viaţa mai uşoară”, spune purtătorul de cuvânt al RMGC.

„De casă sunt foarte mulţumit, e construită bine, e izolată, cartierul e liniştit. Am trei dormitoare, living, două băi şi bucătărie. Pe unde am umblat în ţară, n-am văzut un cartier aşa frumos”, afirmă Petru Ioan Toderaş, unul dintre roşienii care au acceptat să fie strămutaţi în cartierul Recea.

La Roşia Montană, mineritul înseamnă mult mai mult decât case restaurate şi case construite de la zero: mineritul înseamnă locuri de muncă şi şansa unui viitor pentru oamenii unei localităţi străvechi.