Rasismul în societatea românească. Cristian Unteanu: „Politicienii români au devenit cal de bătaie la Bruxelles pentru că sunt complet lipsiţi de reacţie”

Raportul ECRI scoate în evidenţă vulnerabilităţile României

Comisia Europeană împotriva Rasismului şi Intoleranţei din cadrul Consiliul Europei a lansat Raportul privind România, care vizează progresele statului român în acest domeniu, în ultimii şase ani. Raportul amplifică însă anumite subiecte care nu reprezintă probleme la nivelul societăţii, iar politicienii români care ar trebui să atragă atenţia asupra acestei situaţii nu reacţionează, a explicat Cristian Unteanu la Adevărul Live.

În timp ce ECRI admite o evoluţie în ceea ce priveşte cadrul legislativ care reglementează actele rasiste, în România încă persistă discriminările faţă de categoriile vulnerabile, în mod special faţă de romi.

Comisia a observat o serie de afirmaţii defăimătoare folosite des în discursurile politicienilor, înclusiv la nivel înalt, care nu sunt sancţionate nici printr-un mecanism de monitorizare, nici de opinia publică sau de presă.

Principalele declaraţii

Ciprian Necula: La nivel de legislaţie, stăm foarte bine. Avem legile pentru combaterea discriminării, însă ele nu-şi fac simţită prezenţa în vieţile noastre. Dar când vine raportorul, o arătăm şi spunem „Stăm foarte bine, avem legislaţie”. 

Traian Băsescu a comis-o de mult mai multe ori decât este arătat în raportul ECRI, trebuie să ţinem cont de faptul că raportorii vin şi stau puţin timp în România şi au acces la informaţiile la care avem acces cu toţii. 

Este o problemă pe care o are sistemul educaţional românesc. E mai degrabă o ignoranţă în care trăim. 

Rasismul în societatea românească, între rapoarte şi realitate 

Cristian Unteanu: Consiliul Europei şi-a pierdut mult din relevanţa directă pentru România după intrarea în UE. Aceste rapoarte, fiind foarte multe, tind să devină obiecte de bibliotecă. Interesante, dar de bibliotecă. 

Acest raport nu are o importanţă enormă directă, aşa cum are raportul MCV, cel care este transmis direct cu puţin înainte de publicare cancelariilor din UE. Acela provoacă mişcări politice ulterioare, spre exemplu opoziţia binecunoscută la intrarea României în Schengen. 

Acest raport este important pentru că subliniază toate vulnerabilităţile României. Acest raport ar trebui să fie citit integral şi cu foarte multă atenţie de politicienii români. Politicienii români au devenit un cal de bătaie la Bruxelles şi Strasbourg pentru că s-a simţit de mult timp faptul că sunt complet lipsiţi de reacţie. 

Diana Rusu: Există strategii, s-au  făcut progrese, dar, cum se arată în raport „nu există voinţă sau suficientă voinţă” pentru aplicarea lor. 

Am observat în ultimul an o intensificare a discursului rasist, să nu mai vorbim şi de ascensiunea partidelor de extremă dreapta. Putem raporta România la aceste probleme?

Ciprian Necula: Sunt legate de criza economică. Aşa s-a întâmplat şi în perioada interbelică, este „teoria ţapului ispăşitor”, când altcineva trebuie să fie vinovat pentru problemele ţării. Cel mai elocvent este cazul Berlusconi, care a recunoscut că a creat un „monstru” pentru a câştiga un nou mandat, vorbea despre „invazia nomadă”. 

În România nu avem asta, nu avem nici extremism, pentru că discursul a fost asumat de PSD într-un mod direct. 

Darie Cristea: Cinstit vorbind, orice societate are o doză de rasism şi de autocentrism. Depinde de istoria fiecărei zone în ultimă instanţă. Aici, în estul Europei, avem hărţi care se suprapun. România nu diferă de estul Europei, dar noi am reuşit însă - iar asta este o performanţă politică - să nu avem partide care să promoveze formal extremismul. Chiar şi PRM, care era campionul extremismului, a căzut într-o zonă mondenă mai degrabă. 

Cristian Unteanu: Găsesc absolut insultător că numai jurnaliştii vorbesc despre asta. Mă întorc înapoi la această delegaţie parlamentară prezentă la Strasbourg. Aţi auzit cumva vreunul dintre ei scoţând o vorbă? Punând o întrebare? România trimite în PE politicieni din partide mainstream, cu orientare pro-europeană. Din Grecia, Franţa, Italia vin acum extremişti. Cineva ar trebui să spună că, sigur, şi în România există posibilitatea identificării unor centre de intoleranţă, de discurs al urii, dar nici pe departe un asemenea raport nu este justificat ca pondere cu situaţia din celelalte ţări europene. 

Mă îndoiesc profund că următorul caz de monitorizare va fi Marea Britanie, unde a câştigat alegerile un partid extremist pur. Acest raport conţine nişte lucruri care, cu siguranţă, vor fi reluate în următoarele luni în alte rapoarte. 

Ciprian Necula: Există o parte a societăţii care strigă, jurnalişti, activişti, despre rasismul din România, celebrul caz de la Baia Mare. Politicianul român în general nu reacţionează. Noi vedem doar partea asta, aşa cum şi raportul subliniază câteva aspecte pozitive. Raportul ECRI este făcut pentru a scoate la iveală problemele, nu aspectele bune. 

Există cazuri de rasism pur în România. Le ştim. Haideţi să le analizăm şi să găsim soluţii pentru România. Consiliul Naţional Împotriva Discriminării poate da amenzi în valoare de maximum 8.000 de lei. 

Eu nu cred în rasismul cognitiv în România, nu este un rasism general.

Darie Cristea: Sunt grupuri în România care chiar se laudă când iau o astfel de amendă. 

În România, asta e interesant, dincolo de rasismul care ţine de naţionalism, există tot felul de cercuri care se revendică la extrema dreaptă, spre exemplu. Este ceva care, în ultimii ani, li se pare că ţine de cultură. 

Îmi place să compar votul de la europarlamentare cu votul de la Eurovizion. Cumva, nu mai iau în serios aceste alegeri, ci votează ceva care să atragă atenţia. 

Diana Rusu: Deşi studierea Holocaustului a fost introdusă în programa şcolară, Ministerul Educaţiei nu a tipărit manuale care să permită studierea acestuia. 

Cristian Unteanu: În raportul publicat astăzi apare pentru prima dată un termen care va deveni stindardul de luptă al mişcării de luptă pentru autonomia populaţiei maghiare din Transilvania. Despre aceasta se spune în raport că a fost „supusă unei agresiuni a simbolurilor”. 

Şi iarăşi nu există nicio reacţie. „Agresiunea simbolurilor” - n-am mai auzit aşa ceva. Sunt două exemple, ambele două cazuri deja notorii - steagul secuiesc şi fata cu bentiţa tricoloră. 

Se notează în această privinţă că există inconsecvenţă în reacţia autorităţilor între primul şi cel de-al doilea caz. Aici vorbim deja de alte lucruri. Pe un raport privind România, este citat şi drept având drept de analiză Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei. Atunci de ce nu este consultat şi MAE al Ucrainei, al Bulgariei şi al Serbiei pentru celelalte minorităţi? 

Dincolo de aprecieri generale, se intră în teritorii în care n-am văzut în ani de zile o reacţie a statului român. 

Ciprian Necula: ECRI nu se uită la lipsa femeilor din sfera conducerii sau din viaţa politică. 

Darie Cristea: În momentul în care a apărut scandalul cu steagul secuiesc, la noi, într-o parte a mass-media, s-a construit o reacţie foarte proastă. La un moment dat s-a creat o impresie că acest steag, un artefact cultural, ar fi o încercare de asumare a acestui steag, cumvă că-i jignim pe aceşti oameni dacă nu le permitem arborarea acelui steag. 

S-a construit o dramă a acestui item cultural, a devenit atât de important, a ţinut capul de afiş şi, în final, a apărut în acest raport deşi nu era cazul. 

Cristian Unteanu: Dacă lucrurile ar fi fost prezentate de politicenii români aşa cum prezentaţi dumneavoastră acum, s-ar fi observat o diminuare a presiunii. Numai că, în finalul acestei argumentări, ia uitaţi care este recomandarea: să aplaneze tensiunile între populaţia majoritară şi minorităţile etnice. Iarăşi generalizăm?

Aceasta este o frază foarte gravă. Cel care citeşte la Bruxelles are impresia că ECRI a constatat tensiuni în România între populaţia majoritară şi minorităţile etnice. Mie mi se pare foarte grav. 

Ciprian Necula: Să ne uităm la cazurile femeilor rome sterilizate. Un consilier din Alba care oferea bani femeilor rome pentru a se steriliza şi nu a păţit nimic. Tensiunile există, dar trebuie tratate. Politicianul este şi el om din popor. Tot cumulul de prejudecăţi ajung cu el la butoane. 

Darie Cristea: Nu există caz de politician de care să se delimiteze instuţia pe care o conduce din cauza unui caz grav de discriminare. 

La câte demonstraţii au fost pentru steagul secuiesc, din niciuna nu a ieşit vreun incident violent. 

Cristian Unteanu: Dacă cineva ar fi avut curiozitatea minimală să citească acest raport, ar fi văzut că minoritatea maghiară este singura care este reprezentată politic, are reprezentanţi în Parlament.

Darie Cristea: Ni se recomandă să eliminăm pragul electoral pentru că reprezentanţii minorităţilor nu pot ajunge în Parlament. Deci ei nu ştiau că, în România, Constituţia garantează locuri în Camera Deputaţilor pentru câte un reprezentant al fiecărei minorităţi. 

Ciprian Necula: În educaţia formală nu am primit informaţii despre romi, am aflat pentru că am căutat singur informaţii. Lecţia de istoria se face aşa cum se face. Avem o grămadă de lucruri benefice de promovat. La Holocaust au fost foarte mulţi români care au protejat romii şi evreii să nu fie luaţi.