Profesorul român decorat de Franța pune în gardă România. Efectul devastator pe care l-ar avea asupra noastră victoria populiștilor francezi

Ștefan Popescu și Sergiu Mișcoiu, experții consultați de „Adevărul”, consideră că România va intra într-o eră a turbulențelor, la fel ca întreaga Uniune Europeană, dacă populiștii lui Le Pen vor câștiga turul 2 al alegerilor. România ar putea să aibă enorm de pierdut în plan strategic și economic.

Militarii francezi sunt prezenți în România. FOTO Inquam Photos / George Calin

Spulberat în primul tur al alegerilor, Emmanuel Macron și partidul său mai au o singură șansă să-i oprească pe populiștii lui Le Pen, în turul 2. Ștefan Popescu și Sergiu Mișcoiu, experții consultați de „Adevărul”, consideră că România va intra într-o eră a turbulențelor, la fel ca întreaga Uniune Europeană.

Francezii au pariat masiv în primul tur al scrutinului pe Adunarea Națională condusă de Marine Le Pen, în timp ce formațiunea politică a lui Macron a fost realmente spulberată. Asta nu înseamnă, însă, că zarurile au fost aruncate, spune Sergiu Mișcoiu, care a analizat pentru „Adevărul” întreaga situație. Decorat de statul francez cu medalia de Ofițer al Laurilor Academici pentru activitatea sa academică, Sergiu Mișcoiu este profesor la Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallée și UBB Cluj și are o expertiză serioasă în populism, radicalism și extremism, unul dintre domeniile e specializat și e abilitat inclusiv de universitatea pariziană să conducă doctorate.

Ce i-ar mai putea opri pe populiștii lui Le Pen

„Zarurile nu au fost aruncate tocmai fiindcă rezultatul foarte bun al Adunării Naționale  determină celelalte formațiuni să caute în mod febril, începând de duminica seară, să se înțeleagă pentru a renunța la competiție, împingând alegătorii să facă baraj contra Frontului Național (n.r.- vechiul nume al partidului Adunarea Națională). Acest baraj nu este însă foarte simplu de realizat, fiindcă de multe ori sunt coaliții contra naturii între stânga radicală a domnului Jean-Luc Mélenchon și partidul moderat-centrist al domnului Macron, de exemplu. Acolo lucrurile probabil că vor scârțâi. Însă, în multe circumscripții probabil că alegătorii se vor mobiliza împotriva formațiunii lui Marine Le Pen și Jordan Bardella”, spune Mișcoiu.

În cazul în care partidul lui Le Pen va câștiga și turul secund, pe 7 iulie, lucrurile se vor complica.

Opinia sa este împărtășită și de analistul politic Ștefan Popescu. Profesor la SNSPA, doctor în relații internaționale, cu două masterate în domeniu, la Sorbona (Franța), Ștefan Popescu atrage atenția că formațiunea lui Le Pen a câștigat doar o bătălie, nu și întregul război.

„În acest moment nu putem trage decât concluzii parțiale, pentru că abia pe data de 7 iulie, când se va organiza turul al doilea al alegerilor, vom ști exact cum vor sta lucrurile. În funcție de rezultatul acestora vom avea o imagine clară a situației politice de la Paris, dacă partidul lui Le Pen va obține majoritatea relativă sau cât de aproape va fi de majoritatea absolută. În acel moment pot începe calculele. Cred că o apropiere de pragul de 260 de mandate, care le-ar asigura majoritatea absolută, ar avea un efect antrenant pentru dreapta tradițională, cea care a preferat să rămână pe liste proprii și să nu meargă în alianță cu Reuniunea Națională”, sunt calculele făcute de Ștefan Popescu.

Oamenii lui Le Pen, extremiști sau populiști?

O discuție importantă este la ce ar trebui să se aștepte România și statele UE în cazul în care radicalii vor confirma în turul 2. Aici, calculele sunt complexe și există o mulțime de nuanțe. De altfel, actuala Alianță Națională păstorită de Marine Le Pen este percepută în mod diferit de experți.

Dacă unii o consideră un partid extremist, evoluția din ultimii 10-12 ani a acestei formațiuni ar duce cu gândul mai degrabă spre un partid populist. Asta și pentru că partidul a trecut prin perioade importante de schimbări, iar multe dintre ideile radicale din trecut au fost date uitării. Sergiu Mișcoiu explică despre ce e este vorba.

„Fostul Front Național e un partid care aparține curentului extremei drepte, un curent istoric bogat în moștenire de obicei antirepublicană și antidemocrată. Într-adevăr, în ultimele două decenii, și mai ales începând cu 2011-2012, de când a ajuns la putere în partid Marine Le Pen, înlocuindu-l pe tatăl său, a avut loc o operație masivă de de-diabolizare, cum a fost ea numită, în care partidul și-a moderat oarecum discursul. Astăzi putem să îl încadrăm mai degeabă în curentul naționalist-populist decât într-un curent al extremei drepte, din care am putea să spunem că fac parte grupuscule, nu știu, stradale, violente. RN (n.r - Rassemblement National, numele francez al partidului) este acum departe de un asemenea profil, deși o parte din militanții săi au participat la asemenea activități, iar unii dintre ei participă în continuare la diverse tipuri de activități care nu sunt în linie cu democrația liberală, toleranța și deschiderea”, explică expertul.

În același timp, partidul lui Le Pen este perceput în mod diferit față de cel al Giorgiei Meloni, din Italia.

„Este un partid național-populist cu o voce foarte puternică, suveranistă și în același timp cu un discurs care, dacă va fi preferat de o bună parte a francezilor, ar putea într-adevăr să arunce în aer întregul proiect european, pentru că cu tot respectul pe care îl putem avea față de, nu știu, Italia, acolo unde a ajuns un partid din dreapta radicală la putere, importanța relativă pe care o are Italia în Uniunea Europeană este totuși mult diferită de cea pe care o are Franța. Practic, cuplul franco-german a ținut Europa în picioare, a împins înainte proiectul european și, desigur, dacă adunarea națională a ajunge la putere, fiind un partid suveranist și încercând să fie consecvent cu propriile sale poziții, va reduce participarea Franței în cadrul Uniunii Europeane și va căuta să suveranizeze Franța în conceptul european”, adaugă Mișcoiu.

Franța gripată

Un lucru este cert. Chiar dacă Alianța Națională a devenit un partid mai moderat, riscurile există. Iar în paralel cu creșterea influenței sale în Franța, acest stat intră într-o perioadă de instabilitate, care va afecta întreaga Uniune Europeană. Evident, nici România nu va scăpa de aceste turbulențe care se profilează deja la orizont. Iar din acest moment, Macron va fi nevoit să se concentreze pe plan intern, ceea ce înseamnă că Franța va fi tot mai puțin implicată la nivel european. Un motiv în plus ca motorul franco-german să subperformeze, mai ales că și dincolo, în Germania, cancelarul Olaf Scholz a suferit o înfrângerea dezastruoasă în fața radicalilor.

„Bineînțeles că Franța intră într-o perioadă de instabilitate, președintele nu va mai putea fi la fel de ambițios pe plan extern, pentru că va fi ocupat cu reconstrucția familiei sale politice, găsirea unui succesor și bararea drumului către Palatul Elisee a Reuniunii Naționale. Macron nu se mai poate reprezenta peste 3 ani, deci prin urmare singurul său proiect politic este oprirea ascensiunii Reuniunii Naționale și reconstruirea polului centrist care riscă să dispare în urma frământărilor generate de înfrângerea severă suferită, înfrângerile severe suferite, atât la europarlamentare cât și la alegerile legislative”, explică Ștefan Popescu.

De altfel, primele semne au apărut, iar afectată e inclusiv România și bazinul Mării Negre, mai spune el. Ucraina și suportul pentru această țară va fi de asemenea afectat.

„Franța nu va mai putea fi la fel de ambițioasă pe Ucraina, nu va mai putea fi la fel de ambițioasă la nivel european, vedem lipsa de ambiție a președintelui francez. Am observat-o în ce privește distribuția top job-urilor la nivel european. Macron în cele din urmă n-a mai formula nicio obiecție la adresa Ursulei von der Leyen. Știam că înainte de alegerile europene avansase numele fostului premier și fostului șef al BCE, italianul Mario Draghi, a renunțat la acest proiect și nu a mai ridicat obiecții la adresa lui Von der Leyen mulțumindu-se să o susțină pe Kaja Kallas din partea familiei sale politice în poziția de înalt-reprezentant pentru politică externă, o poziție mai mult de operetă, având în vedere că nu există politică externă comună în Uniunea Europeană”, adaugă Popescu.

România, lovită din plin

Există motive să credem, mai spune el, că turbulențele se vor extinde la nivel european. Iar o victorie a lui Trump, coroborată cu succesele lui Le Pen, Meloni, dar și cu cele ale radicalilor din Germania, Olanda, Belgia și foarte probabil Austria, vor da naștere la noi probleme, care se vor răsfrânge și asupra României.

„Slăbirea lui Macron, intrarea Franței într-o fasă de instabilitate merge mână-n mână cu slăbirea poziției cancelarului Olaf Scholz. Partidul acestuia s-a clasat la europarlamentare sub pragul psihologic de 15%. Alături de aceste evoluții politice se suprapun unor clivaje tot mai pronunțate între Franța și Germania pe diverse proiecte strategice europene, euroatlantice și fără îndoială că progresia Reuniunii Naționale, dar și a stângii radicale, va avea un efect de contagiune în politic la nivelul întregii Europe Occidentale, efect de contagiune care va fi potențat și de rezultatul care se anunță la alegerile din Statele Unite ale Americii. Noi trebuie să fim conștienți că Statele Unite și Franța nu sunt orice fel de țări, sunt țări reper din punct de vedere cultural, al culturii politice în lumea Occidentală”, dezvoltă el.

Iar România ar putea fi afectată din plin. O Europă a cercurilor concentrice s-ar putea contura, dar nu numai atât. Ținând cont că Grupul de Luptă al NATO din România e condus în Franța și că urma să își crească prezența la nivel de brigadă, aici apare o nouă incertitudine. Franța și-ar putea reevalua poziția și ar putea renunța să mai trimită militari în România.

„Cred că în primul rând Franța nu va mai fi atât de ambițioasă cu privire la extinderea Uniunii Europene, iar dacă această extindere a Uniunii Europene, de care s-a tot discutat cel puțin la Balcanii de Vest, se va produce în următorii 4-5 ani, aceasta va însemna o diluare a integrării europene sau un avans către Europa cu cercuri concentrice. Radicalizarea societăților politicilor din politicii franceze înseamnă o viziune restrictivă asupra Europei”, mai adaugă Popescu.

Și Sergiu Mișcoiu vorbește despre problemele care vor afecta inclusiv România, chiar dacă nu vom avea un Frexit.

„În campania electorală, în ceea ce privește prezența externă militară a Franței și războiul din Ucraina, în general apărarea colectivă a Europei, Adunarea Națională a încercat să aibă un discurs care să nu sperie deci cumva a încercat să se îndepărteze de linia pe care vechiul Front Național o avea și cred că era o linie de toleranță mare față de regimul lui Vladimir Putin și submina discursul occidental, fiind mai aproape de cel rusesc. Acest lucru se traducea în politica de apărare, prin centrarea în jurul obiectivelor naționale franceze, dar cu o preocupare mai redusă față de apărarea colectivă europeană. Între ipostaza aceasta de campanie în care au căutat să găsească o manieră de a calma lucrurile și ipostaza mai veche a partidului, există o diferență destul de mare. Deci este de văzut dacă acest partid s-ar adapta în noile condiții arătând de exemplu că Franța este un apărător al intereselor Europei în sensul civilizației clasice europene și de aceea ar continua o prezență militară pe flacul estic. Sau dacă va merge pe discursul opus, cu dezinteres față de situația țărilor din Est. E greu de știut care va fi direcția pentru că suntem într-o ipoteză a ipotezei”, arată Mișcoiu.

Pe lângă faptul că nu mai e atât de sigur că Franța va trimite și alte trupe în România, există și aspectul economic. Iar piețele ar putea reacționa puternic, în timp ce turbulențele ar afecta din plin România.

  „Bulgărele de zăpadă” care va afecta România

„Pe de altă parte, semnalul în cazul în care câștigă național-populiștii, este că Europa își va opri motoarele, iar efectul asupra României va fi unul sensibil. Ne vom putea teme că pentru un efect de tip «bulgăre de zăpadă» vom avea o serie de companii care pleacă din România. Deci va exista o panică, iar panica aceasta pe piață nu este niciodată bună într-o economie deschisă. În același timp, într-un sistem instituțional în care ne bazăm pe aliați cu comportament predictibil și cu linii strategice clare, pentru că noi am mers de la bun început nu pe linia aleasă de țări ca Ungaria, Slovacia sau Georgia, ci am mizat pe alianțe ferme euroatalantice, iar în condițiile acestea sigur că va exista o undă de șoc. Aceasta nu trebuie să o subestimăm, chiar dacă acțiunile efective ale Franței nu vor consta în chemarea imediată a trupelor franceze din flancul estic. Însă o umbră de îndoială apare, există o temere inclusiv la nivelul comandamentelor NATO și în structurile europene, iar astea se transmit în întregul sistem instituțional și în societate”, încheie Sergiu Mișcoiu.

Ce s-a întâmplat în primul tur

Partidul Adunarea Națională a dominat primul tur de scrutin în Franța, constată Le Monde. Spulberat, președintele Emmanuel Macron a făcut apel la o amplă coalizare democrată și republicană în fața extremei drepte. Alegerile din Franța riscă să torpileze ordinea globală, avertizează Politico, opinând că scrutinul anticipat ar putea fi cel mai distructiv vot de după război nu numai pentru Franța, ci și pentru UE, NATO și Occident, în ansamblu.

Alianța centristă a lui Macron s-a clasat pe un loc al treilea îndepărtat, cu doar 20% din voturi în spatele alianței de stânga Noul Front Popular cu 28%. Le Pen a declarat bucuroasă duminică seara că partidul lui Macron a fost „șters” în timp ce RN țintește acum majoritatea absolută în turul doi al alegerilor de duminca viitoare, pe 7 iulie.