Pagina cititorului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mircea Dobocan (Braşov)
Mircea Dobocan (Braşov)

Mircea Dobocan (70 de ani) din Braşov se declară un cititor fidel al ziarului „Adevărul“ şi al produselor acestuia. Din colecţiile apărute până acum, „Marile muzee ale lumii“ şi „Charlie Chaplin“ sunt preferatele sale.

Un iubitor al filmelor lui Chaplin

„Am văzut aproape toate marile muzee ale lumii prin călătoriile mele. Am fost deosebit de încântat atunci când am aflat că «Adevărul» scoate această colecţie", a spus bărbatul. De asemenea, Mircea Dobocan este foarte încântat şi de filmele cu Charlie Chaplin.

„Şarmul cu care joacă a făcut din filmele sale cele mai minunate şi expresive pelicule. Filmele lui sunt un adevărat refugiu moral, iar Chaplin reprezintă pentru mine cel mai mare actor al tuturor timpurilor", a spus Mircea Dobocan.

Profesor în SUA şi în România

Am fost angajată temporar la Universitatea Brown din Boston, Statele Unite. Aveam în norma de predare 16 ore pe săptămână - restul erau pentru cercetare. Dintre acestea, patru erau propriu-zis de interacţiune cu studenţii, în rest era timp alocat pentru pregătirea seminariilor. Dacă faceţi un calcul similar la noi, veţi vedea că norma unui lector care are 11 ore convenţionale necesită, după standardul din Statele Unite, 44 de ore. Adică mai mult decât săptămâna de lucru. De unde atunci şi cercetare, şi activităţi birocratice în cadrul universităţii? Asta înseamnă, în mod evident, că aparatul instituţional este complice la degradarea calităţii învăţământului.

Mai departe: nimeni nu-mi ţinea evidenţa timpului. Deşi aveam biroul meu la universitate, nu trebuia să fac prezenţa. Atâta vreme cât îmi făceam treaba bine, nu interesa pe nimeni cum îmi petrec celelalte ore decât cele de la clasă.

Acum să ne întoarcem la profesorii noştri de liceu/gimnaziu. La 18 ore pe săptămână, dacă vom calcula după aceeaşi formulă timpul de pregătire, rezultă 72 de ore. Adică mai mult de zece ore pe zi! Apoi, ca profesorul să stea la liceu să lucreze, ar avea nevoie de un birou, că doar nu stau cu toţii în cancelarie. Îl are? Nu! Ca să nu mai spun că unii profesori s-ar putea să aibă nevoie de cărţi pentru a-şi pregăti orele, cărţi care nu se găsesc în biblioteca şcolii şi pe care le are el acasă. O să-l puneţi să le care zi de zi la şcoală ca să lucreze în cancelarie la orele lui? Că birou n-are. E ridicol! Şi-atunci, ministerul nu poate asigura condiţii decente de muncă la şcoală, dar nici nu-l lasă pe profesor să folosească condiţiile decente de muncă de la el de-acasă.

Iar pentru cei care spun că nu are rost să faci comparaţie dintre sistemul universitar din SUA şi sistemul liceal/gimnazial din România, eu vă spun că are rost, dacă într-adevăr vrei calitate, aşa cum te baţi cu pumnul în piept.

Carmen P.

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite