Magistraţii au anulat condamnarea definitivă dată în 2013 în cazul fostului şef Romsilva. Motivul: acuzaţiile au fost dezincriminate de CCR în 2016

Infracţiunile într-unul dintre cele mai mediatizate dosare de corupţie, privind modul în care Romsilva a achiziţionat un tanc rusesc vechi, vopsit în roz, la un preţ de 1.744 de ori mai mare, au fost dezincriminate, potrivit Tribunalului Bucureşti. Fostul preşedinte Romsilva, fostul deputat Ion Dumitru, condamnat pentru abuz în serviciu, a scăpat de acest proces.

Fostul şef al Romsilva, fosul deputat PSD Ion Dumitru, a scăpat de condamnarea definitivă la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz, primită în 2013, la Curtea Supremă de Justiţie. Era vorba de cazul „Romsilva II” privind achiziţionarea frauduloasă a unui tanc rusesc, transformat în buldozer cu macara.  
Totul s-a făcut în baza deciziei Curţii Constituţionale (CCR) dată în iunie 2016, potrivit căreia doar încălcarea legii sau a ordonanţelor de urgenţă este infracţiune.

Fostul parlamentar PSD a făcut o contestaţie la executare, invocând decizia CCR, iar Tribunalul Bucureşti a stabilit că infracţiunile au fost dezincriminate. Procurorii au contestat decizia la Curtea de Apel Bucureşti (CAB). Magistraţii de la CAB aşteaptă o decizie a Completul  pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Curtea Supremă pentru a da sentinţa finală.

Adaos de 1.744% la tanc

Procurorii DNA au explicat că, în 2004, Dumitru a acceptat discutarea în Consiliul de Administraţie al Romsilva a unei propuneri de achizi ţionare prin licitaţie a unui buldozer. Propunerea fusese întocmită de directorii regiei, cu acordul său. Firma care deţinea în realitate utilajul, Eufrat SRL, făcuse o ofertă de vânzare regiei Romsilva. Tancul a fost achiziţionat cu un adaos de 1.744%. El a fost vopsit şi nu a fost folosit niciodată. Utilajul era un vehicul de tip militar construit pe un şasiu de tanc tip T 34, care avea în faţă montată o lamă în „V”, iar în spate un braţ dotat la capăt cu gheare. După modificare a fost vopsit în roz.

Adaos record: 20.000%

Dumitru a ajuns celebru după o achitare definitivă de răsunet, dată de Curtea Supremă, în dosarul Romsilva I. În acest proces s-a înregistrat recordul mondial în materie de adaos comercial în licitaţii trucate: 20.000 %.
 
Cartuşele, pistoalele, cravatele, acele de cravată, costumele de vânătoare şi multe alte bunuri-achiziţionate la preţuri halucinante şi fără respectarea legilor privind achiziţiile publice-au fost „justificate” de Dumitru într-o manieră uluitoare. El a explicat judecătorilor că Romsilva avea nevoie de costume, chiar dacă adaosul comercial era de peste 1.000 la sută, pentru „diferenţierea ierarhică, inclusiv prin vestimentaţie”.
 
Dumitru a scăpat de dosare susţinând că Romsilva putea face ce dorea cu banii, întrucât nu foloseşte fonduri publice pentru că nu primeşte nimic de la buget, ci se autofinanţează, iar Romsilva chiar avea profit.

Cum arată sentinţa Tribunalului Bucureşti

Solutia Tribunalului Bucureşti: „În baza art. 598 alin. 1) lit. d) C.p.p., admite contestaţia la executare formulată de contestatorul-condamnat Dumitru Ion cu privire la executarea sentinţei penale nr. 1414 din 27.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia Penală în dosarul nr. 6355/1/2007, aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 157 din 07.06.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3257/1/2012. Constată dezincriminate faptele pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului-condamnat Dumitru Ion sub aspectul a două infracţiuni concurente de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 2481 C.p. anterior combinat cu art. 248 C.p. anterior, prin sentinţa penală nr. 1414 din 27.09.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia Penală în dosarul nr. 6355/1/2007, aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 157 din 07.06.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3257/1/2012. Dispune încetarea executării celor două pedepse principale de câte 3 ani închisoare şi, implicit a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, a pedepselor complementare stabilite pe lângă pedepsele principale de câte 3 ani închisoare, constând în interzicerea, pe o durată de 2 ani după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) şi litera c) C.p. anterior, şi, implicit, a pedepsei complementare aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, constând în interzicerea, pe o durată de 2 ani după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) şi litera c) C.p. anterior, precum şi a pedepsei accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a, lit. b) şi litera c) C.p. anterior, pe durata şi în condiţiile art. 71 C.p. anterior. În baza art. 275 alin. 3) C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului. Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare, pentru contestatorul-condamnat şi pentru Ministerul Public. Pronunţată în şedinţă publică azi, 12.06.2017. Document: Hotarâre  1206/2017  12.06.2017”

Abuzul în serviciu, pe masa Curţii Supreme

Cazul fostei contabile -şefe a Peco Arad, Ioana Fărcăşanu, condamnată definitiv la 5 ani de închisoare, poate stabili clar care sunt efectele dezincriminării parţiale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Este vorba de decizia Curţii Constituţionale (CCR) dată în iunie 2016, potrivit căreia doar încălcarea legii sau a ordonanţelor de urgenţă este infracţiune. Chiar dacă hotărârile CCR  au putere numai pentru viitor, în practică însă apar situaţii neobişnuite. Efectele acestei decizii, privind  infracţiunea de abuz în serviciu, privesc şi alte procese, cum ar fi contestaţii la executare sau legea penală mai favorabiă. 

Ioana Fărcăşanu a fost condamnată definitiv în 2012 pentru abuz în serviciu în dosarul milionarului Gheorghe Medinţu, un caz care a făcut vâlvă în anul 2003. Femeia s-a sustras executării pedepsei şi a fost dată în urmărire internaţională. În aprilie 2017, avocaţii acestea au deschis un proces la Curtea de Apel Bucureşti, o contestaţie la executare,  şi cer să se constate că faptele pentru care Fărcăşanu a fost condamnată definitiv, în 2012, s-au dezincriminat în vara anului 2016.

Practica neunitară

Curtea de Apel Bucureşti a arătat că juriprudenţa la nivel naţional, în astfel de cazuri a scos în evidenţă o practică neunitară. Pe de o parte, unele instanţe au respins astfel de solicitări, în procesul de contestaţie la executare, ca fiind inadmisibile sau neîntemeiate. Pe de altă parte, unii judecători de la Curtea Supremă, şi o parte şi instanţele din ţară, au arătat că invocarea intervenirii unei legi penale mai favorabile este unul din mijloacele procesuale prin care poate fi invocată dezincriminarea, ca efect al deciziei CCR şi că decizia Curţii echivalează cu o lege de dezincriminare.

Un exemplu este cel al omului de afaceri Ovidiu Tender. După ce, în vară, a obţinut o reducere a pedeapsei primite definitiv în 2016, tocmai pe motivul dezincriminării abuzului în serviciu, procurorii au făcut contestaţie, iar instanţa superioară a menţinut pedeapsa iniţială.

În această situaţie, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Completul  pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Curtea Supremă pentru a da o decizie cum să fie soluţionate astfel de cazuri.  Decizia Înaltei Curţi, aşteptată în octombrie, va fi definitivă şi obligatorie pentru toate cazurile similare.

Decizia CCR este „lege”?

În acelaşi timp, şi Tribunalul Braşov a trimis la Curtea Supremă o solicitare apropae asemănătoare, şi pune în discuţie dacă  deciziile CCR pot fi similare sintagmei „lege de dezincriminare” din Codrul de procedură penală.  „Deciziile CCR sunt decizii de admitere şi respingere, legiuitorul nefăcând deosebire între decizii de admitere totală sau parţială a neconstituţionalităţii uni text sau sintagma dintr-o lege sau act normative. Considerentele CCR de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt general obligatorii pentru instanţe şi legiuitor, organlele judiciare având obligaţia de a aplica legea, nu de a o interpreta”, motivează Tribunalul Braşov.

Magistraţii consideră că în cazul deciziei CCR privind abuzul în serviciu s-ar impune aplicarea articolului privind „Intervenirea unei legi penale noi”. „În caz contrar putându-se crea situaţii de discriminare între persaone aflate în aceeaşi situaţie juridică, dar care au fost trimise în judecată în mod separat sau pentru fapte similare la intervale diferit de timp”, arată judecătorii. În această situaţie, mai arată aceştia, nu s-ar mai putea discuta despre previzibilitatea legii, aşa cum este definitivă de CEDO.