„Jurnalul Naţional“ face acuzaţii mincinoase!

Cotidianul condus de Marius Tucă  a continuat seria de atacuri la adresa ziarului „Adevărul“. Trustul lui Dan Voiculescu a vărsat tone de dejecţii pe toate canalele, aducând argumente care nu stau în picioare şi pe care avocaţii „Adevărului“ le-au demontat uşor.

MAI CITIŢI ŞI:

'Enigma Otiliei', o enigmă pentru avocaţii lui Felix
Colecţia „BPT“  nu este a lui Tucă!
Atac murdar al Antenei 1 la colecţia de cărţi „Adevărul“

Adevărul“ a scos, joi, pe piaţă, în deplină legalitate, romanul „Enigma Otiliei“, de George Călinescu, în colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă“.

Conform dispoziţiilor legale în vigoare, drepturile pentru opere ale căror autori nu mai sunt în viaţă şi care nu mai au nici moştenitori revin după o anumită perioadă patrimoniului universal. Prin urmare, operele pot fi editate fără a cumpăra aceste drepturi de la cineva.

Editura „Jurnalului“ este prost informată

Avocaţii Bogdan Enescu şi George Papu, specializaţi în dreptul proprietăţii intelectuale, au explicat, pentru „Adevărul“, că acest organism, CopyRo, nu putea cesiona drepturile de autor ale romanului „Enigma Otiliei” deoarece ele aparţin, potrivit legii, patrimoniului universal şi nu trebuie plătite nimănui.

 Avocaţii nu exclud posibilitatea ca Litera Internaţional, editura „Jurnalului Naţional”, să fi cumpărat de la CopyRo nişte drepturi pe care aceasta din urmă nu le deţine şi pe care nici măcar nu trebuia să le plătească.

CopyRo a mai vrut să vândă titluri care nu-i aparţin. În multe cazuri, termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor se sting, operele putând fi exploatate fără plata vreunei remuneraţii. Societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor, CopyRo, nu poate face dovada deţinerii vreunui drept legitim asupra operei lui George Călinescu.

Precedentul „Vintilă Corbul“

CopyRo nu este la prima abatere de acest gen. Organismul a pretins că deţine drepturile de publicare şi pentru opera lui Vintilă Corbul, fără să ştie că autorul era în viaţă.

CopyRo ar fi comis cu uşurinţă un abuz, dacă editura Adevărul Holding nu ar fi făcut propriile cercetări aprofundate şi ar fi aflat că drepturile nu sunt deţinute de CopyRo, ci de însuşi autorul operelor, Vintilă Corbul, care trăia într-un orăşel din apropierea Parisului. Editura Adevărul apelează întotdeauna la specialişti pentru a afla cine deţine drepturile de autor pentru anumite opere şi pentru a le oferi cititorilor volume de referinţă, respectând legea.

Există posibilitatea ca acest organism, CopyRo, să pretindă că are drepturi patrimoniale asupra oricărei alte opere aparţinând patrimoniului cultural (liberă de drepturi) unei edituri dezinformate, care nu a făcut nicio investigaţie juridică riguroasă.

Există un război între edituri şi CopyRo şi o secretomanie care domneşte în această instituţie.

Cristian Juncu
director al Asociaţiei
Editurilor din România

„BPT“, luată cu japca

Marius Tucă nu are dreptul să scoată cărţi sub sigla „Biblioteca pentru toţi“. El a depus o cerere la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pentru înregistrarea acestei mărci, dar dosarul său este în analiză.

Deşi nu deţine sigla „BPT“, care aparţine, din 2001, Ministerului Culturii (MCCPN), „Jurnalul Naţional“ o foloseşte pe toate cărţile, în formă grafică modificată. Pentru aceeaşi marcă se luptă, la OSIM, şi Editura Minerva, care scoate de aproape 40 de ani cărţi sub această siglă, cu acordul MCCPN.

Utilizarea mărcii de către „Jurnalul Naţional“ poate fi contestată inclusiv în justiţie, de către deţinătorii iniţiali, Ministerul Culturii şi Editura Minerva, care trebuie să facă dovada cu acte că această marcă are notorietate publică pe care a obţinut-o prin investiţiile făcute de-a lungul timpului.

CopyRo, pusă la zid

La conducerea CopyRo se află scriitorul Eugen Uricaru

Într-o anchetă publicată recent în „Adevărul literar şi artistic“ am arătat câteva dintre nemulţumirile unor edituri faţă de CopyRo: şantajul, secretomania cu privire la modul intern de funcţionare, refuzul de a justifica anumite sume percepute.

Editurile acuză instituţia de practici neortodoxe, de manipulare a pieţei drepturilor de autor, de lipsă de transparenţă sau de tarife discreţionare, exagerate, stabilite în condiţii de monopol.

Editurile mai spun că legea este prost croită, fiind făcută să favorizeze CopyRo, şi nu funcţionarea corectă a industriei editoriale. Cristian Juncu, director executiv al Asociaţiei Editurilor din România, ne-a spus că editurile s-au plâns de multe ori că nu pot comunica şi că li se „dictează” pur şi simplu anumite proceduri.

 Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas, ne-a declarat că după ce a încheiat un contract la Paris cu moştenitorii lui Mihail Sebastian, în vederea publicării operei acestuia, a aflat că, de fapt, societatea CopyRo deţinea drepturile acestui autor.

Nicolae Manolescu, care a publicat „Istoria critică a literaturii române” la Editura Paralela 45, a spus că, deşi a cedat CopyRo drepturile de autor în urmă cu circa patru ani, la ultima apariţie, CopyRo nu a avut niciun amestec, întrucât Călin Vlasie, directorul editurii, refuză să lucreze cu această societate.