Exclusiv Îmbrățișarea Dragonului: Cât de mult se pot apropia România și UE de China fără a risca. „Asta ar afecta cu siguranță companiile românești”
0Uniunea Europeană și Canada se apropie tot mai mult de China, iar în paralel se distanțează de Statele Unite. Politologul Marius Ghincea, de la Universitatea ETH Zurich, explică, pentru „Adevărul”, detaliile acestui „dans pe sârmă”.
Președintele francez Emmanuel Macron a declarat marți că Europa ar trebui să se pregătească pentru noi conflicte cu SUA și să trateze recentul „moment Groenlanda” ca pe un semnal de alarmă pentru a promova reformele economice amânate de mult timp și pentru a consolida puterea globală a blocului, notează Reuters.
În același timp, un sondaj recent relevă că două treimi dintre germani consideră că SUA ar fi mai degrabă un dușman decât un aliat.
Pe fondul neînțelegerilor cu partenerul transatlantic, europenii caută să strângă relațiile cu țări pe care până acum ar fi preferat să le țină mai degrabă departe. La fel procedează și Canada. Ottawa se îndepărtează tot mai mult de puternicul vecin, iar de curând a lansat, chiar la începutul acestui an, un parteneriat strategic cu China. Acest lucru arată o recalibrare majoră a politicii externe și comerciale canadiene, cu accent pe agricultura, energie și finanțe, iar guvernul condus de Mark Carney vizează consolidarea schimburilor economice în fața noilor realități globale, distanțându-se de dependența exclusivă de SUA.
Până unde ne putem detașa de SUA
Acordul se concentrează pe creșterea exporturilor agricole, investiții în sectorul energetic și dezvoltarea serviciilor financiare, iar vizita istorică a premierului Carney la Beijing, prima a unui lider canadian din 2017, subliniază o „resetare” a relațiilor, percepută ca un pas istoric pentru ambele țări. Gestul Canadei a fost perceput la Washington ca unul de frondă.
Însă nu doar Canada sfidează Washingtonul. Recent, premierul britanic Keir Starmer a făcut o vizită interesantă la Beijing, după ce anterior președintele Franței, Emmanuel Macron, fostul cancelar german Olaf Scholz au fost în China.
Devine tot mai evident că europenii, dar și Canada, se apropie tot mai mult de China pe măsură ce se îndepărtează de Statele Unite ale Americii. Nu este foarte clar până unde va continua să meargă acest proces și în ce măsură va schimba harta relațiilor internaționale și nici dacă dependența față de SUA va fi înlocuită cu o altă dependență, de China.
În plus, un raport guvernamental francez, „Industria europeană în fața buldozerului chinez”, arată că Uniunea Europeană riscă să aibă probleme din cauza Chinei. Potrivit experților care au redactat raportul, Uniunea Europeană ar trebui să impună tarife de 30% pentru importurile din China sau să deprecieze masiv euro pentru a proteja industria europeană. Totul în condițiile în care statele europene sunt mult mai puțin competitive decât China și Statele Unite. Autorii raportului remarcă faptul că China produce cu doar 30-40% din costurile cu care produc țările europene. Prețurile uriașe ale energiei în Europa, de 3-4 ori mai scumpe decât în China și SUA din cauza „înverzirii” forțate, dar și costul forței de muncă ar conta enorm în această ecuație.
Politologul Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Zurich, încearcă să răspundă măcar la o parte din aceste întrebări, într-o analiză pentru „Adevărul”.
Răspuns direct la comportamentului abraziv al SUA
În opinia sa, reacția europenilor și a Canadei este profund justificată. Atitudinea administrației Trump față de aliați nu a făcut decât să-i îndepărteze, crede Marius Ghincea.
„Este răspunsul direct al comportamentului abraziv, chiar neprietenesc, al lui Donald Trump față de Canada și față de statele europene, care acum încearcă să-și diversifice opțiunile internaționale. În condițiile unei competiții acerbe între puteri și în momentul în care principalul tău aliat adoptă măsuri din ce în ce mai punitive și coercitive pentru a te forța să faci ceea ce nu vrei să faci, statele, în mod natural, în toată istoria, au încercat o diversificare a relațiilor externe, creând relații mai bune cu alți actori relevanți din sistemul internațional. Deci, din punctul acesta de vedere, nu e nimic neobișnuit sau ciudat”, spune Ghincea.
În plus, relațiile cu China, cel puțin din perspectivă economică, ar fi trebuit oricum rearanjate, mai spune expertul.
„Adevărul este că nici Canada, nici Uniunea Europeană, nici Marea Britanie nu pot să ignore China, pentru că pentru toate cele trei economii, China este unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali și economici și efectiv nu poți să ignori o piață atât de mare, o economie atât de mare și o putere atât de importantă la nivel global. Trebuie să ai relații cu China pentru că nu poți să ignori o putere atât de semnificativă”, adaugă expertul.
Ce are de făcut UE
La întrebarea ce fel de relații pot avea cu China și până unde pot merge cu ele statele NATO, Marius Ghincea admite că răspunsul este neclar pentru majoritatea actorilor din sistemul internațional. Inclusiv autoritățile din România ar trebui să-și pună aceste probleme, crede el.
„Dacă este să vorbim dintr-o perspectivă a ceea ce ar trebui să facă Uniunea Europeană sau România în ceea ce privește China, eu cred că poziția Uniunii Europene ar trebui să fie pragmatică, pentru că depindem din multe puncte de vedere de China. Din punctul de vedere al accesului la materiale rare, pe care nu îl putem înlocui în următorii 5-10 ani. De asemenea, pentru multe companii europene, piața chineză rămâne una dintre cele mai importante piețe de desfacere globale. Iar dacă, spre exemplu, companiile de automobile germane nu mai au acces pe piața chinezească, asta se traduce într-o recesiune în Europa. Iar asta ar afecta cu siguranță foarte mult companiile românești, mai cu seamă pe cele din Transilvania, spre exemplu, care livrează părți și subansamble către fabricile din Germania, iar germanii ulterior le exportă către China”, susține Ghincea.
Ce are de făcut România
România va trebui să găsească și ea un răspuns, iar acesta ar putea fi concentrat într-un singur cuvânt: pragmatism.
„Trebuie să ne gândim și la consecințele economice directe pe care politica noastră externă le are asupra bunăstării și prosperității din Europa și din România. Deci soluția este să avem o poziție pragmatică pentru că, dacă ne uităm, inclusiv relația dintre Statele Unite și China este una pragmatică. Recent, Beijingul și Washingtonul au agreat să reînceapă exporturile americane de soia către China, după ce chinezii blocaseră aceste exporturi și băgaseră în faliment un număr semnificativ de ferme și complexe industriale agricole din mijlocul Statelor Unite. Deci toți actorii au o relație pragmatică cu China, la fel trebuie să avem și noi, pentru că altfel nu se poate”, subliniază Marius Ghincea.
În ce privește țări precum Canada, care dau parteneriatului cu China și o componentă strategică, spre deosebire de europeni, răspunsul este și mai complicat.
„În cazul Canadei, așa cum de altfel a menționat premierul canadian la Davos mai devreme luna aceasta, este evident și o dorință de diversificare a relațiilor, astfel încât să nu fie complet dependentă de măsurile arbitrare adoptate sau impuse de către Donald Trump și de către Statele Unite. În cazul Europei, și noi avem o problemă semnificativă cu interdependențele asimetrice și aici strategia ar trebui să fie, din nou, să nu fii dependent de niciun actor într-o măsură semnificativă, ci să-ți diversifici opțiunile în așa fel încât să nu poți să fii șantajat în momente critice de către alți actori în ceea ce privește industriile tale cele mai importante sau securitatea, economia, bunăstarea sau forma de organizare”, mai spune Ghincea.
Ce așteptări putem avea de la China
În condițiile în care vor avea relații bune cu China, europenii pot spera că această țară va pune anumite presiuni pe Rusia. Ar fi însă nerealist, consideră Marius Ghincea, ca europenii să se aștepte ca Beijingul să dezavueze politica Moscovei sau să pună capăt relațiilor cu Rusia.
„Mie mi-e greu să cred că Beijingul își va pune pe masă relația cu Rusia pentru a mulțumi țările occidentale. Cred mai degrabă că trebuie să compartimentalizăm. Mult mai important este modul în care China se folosește de relația cu Rusia și cum noi ne-am putea folosi de relația Chinei cu Rusia, atât în ceea ce privește situația din Ucraina, dar nu numai. Pentru că China ar putea să pună presiune asupra Federației Ruse pentru a-și schimba comportamentul strategic în Ucraina, iar asta ne-ar avantaja”, arată Ghincea.
Evident, într-un asemenea scenariu, europenii trebuie să ofere ceva special Chinei la schimb. Și aici răspunsul este foarte complicat.
„Nu e ușor de spus ce putem să oferim noi Beijingului, care să nu ne afecteze interesele strategice, dar care să fie totuși de interes pentru Beijing, astfel încât China să pună ceva presiune pe Moscova pentru a ajunge la un compromis în Ucraina”, mai spune el.
Există însă și o altă perspectivă. China, în realitate, nu ajută doar Rusia, în mod subtil, ci ajută și Ucraina. Iar o bună parte a industriei de război ucrainene depinde de bunăvoința Chinei, care la fel cum oferă unele piese Rusiei, oferă și Ucrainei.
„Trebuie să realizăm că mare parte din efortul de război ucrainean depinde și de părți și subansamble din China. Toate aceste drone, zecile de mii, sutele de mii de drone pe care le vedem folosite în acest război, depind de elemente critice, de părți componente care sunt produse doar în China. Dacă China ar decide de mâine să oprească exportul de părți componente de drone către Ucraina sau către furnizorii care livrează guvernului ucrainean dronele de război, atunci Ucraina n-ar mai putea să aibă dronele militare necesare pentru a-și menține linia frontului și asta ar avea consecințe dezastruoase pentru securitatea europeană și pentru stabilitatea Ucrainei”, este nuanța adusă aici de Marius Ghincea.
În ce privește resetarea relațiilor cu China, Marius Ghincea nu consideră că europenii sau canadienii ar intenționa să-i aducă un afront personal lui Donald Trump și SUA, având în vedere rivalitatea dusă la extrem de americani cu China.
„Cred că cel mai bine ar fi să încercăm să gândim doar în logica tipic europeană și franco-germană, că nu poți să ignori o mare putere așa cum este China. Dincolo de relațiile proaste cu actuala administrație de la Washington, nu cred că europenii țin să-i plătească lui Donald Trump. Ei doar se adaptează contextului și politicii lui Trump, iar dacă asta îi obligă să reseteze relațiile cu cele două mari puteri, Statele Unite și China, o vor face”, încheie Marius Ghincea.
Se încarcă comentariile...
