Gardienii, nemulţumiţi de propunerea MJ de reducere a pedepsei deţinuţilor: „un act de graţiere colectivă mascată“

Un nou scandal stă să izbuncnească în sistemul penitenciar. Iniţiativa ministrului Justiţiei de a scădea 3 zile pe lună din pedeapsa fiecărui deţinut cazat în condiţii improprii, este catalogată de sindicatele din sistemul penitenciar drept un „act de graţiere colectivă mascată“. Specialiştii le dau dreptate şi spun că măsura nu rezolvă problemele de fond ale sistemului penitenciar.

Statul român riscă să încaseze sancţiuni de cel puţin 80 de milioane de euro pe an din cauza condiţiilor din închisori dacă nu convinge CEDO că a luat măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei din penitenciare. Soluţii ar fi, dar sunt pe termen lung şi necesită costuri considerabile. Aşa că Ministerul Justiţiei se cârpeşte cum poate. Astfel, nu demult, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a iniţiat un proiect pentru modificarea Legii privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, potrivit căruia orice deţinut care beneficiază de un spaţiu de detenţie mai mic de trei metri pătraţi, beneficiază de o reducere a pedepsei de 3 zile la fiecare 30 de zile executate.

Iniţiativa a atras însă nemulţumirea sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Acestea se opun proiectului şi spun că măsura va reduce supraaglomerarea din penitenciare doar pe termen scurt, pe termen lung numărul de deţinuţi ajungând să crească şi mai mult. În consecinţă, sindicaliştii cer ministrului Raluca Prună să refacă proiectul de lege.

Sociolog: În mentalul nostru nu este decât închisoarea

Şi sociologii şi experţii în drept sunt de părere că măsurile pe care vrea să le ia Ministerul Justiţiei nu rezolvă problemele de fond ale sistemului penitenciar, care ar trebuie reformat din temelii. „Este o prostie, n-are nicio valoare. Este o evitare tranşantă a problemei de fond. Problema este legată de modul în care funcţionează penitenciarele din România“, a explicat, pentru „Adevărul“, sociologul Alfred Bulai.

Potrivit acestuia, închisorile româneşti nu trebuie să depăşească standardul general al societăţii, pentru că România nu a rezolvat alte probleme mult mai stringente.

„Nu trebuie să batem câmpii şi să căutăm standarde mult peste societate, pentru că la noi sunt încă oameni care trăiesc câte 15 într-o cameră, mai rău ca la închisoare. Trebuie să fie nişte standarde minimale, la nivelul societăţii respective. Nu ridicăm standardul de viaţă din închisoare, putem începe cu copiii, cu orfelinatele, cu alte probleme. Asta nu înseamnă că lucrurile abominabile care se întâmplă în penitenciarele din România trebuie tolerate“, arată socilogul.

Problema supraaglomerării din închisori ar putea fi rezolvată şi în alt mod, de pildă prin pedepse alternative.
„Sunt multe alte soluţii, dar în mentalul nostru nu este decât închisoarea. Oriunde în lume se încearcă zeci de formule, mai ales la prima abatere. Nu numai pedepse cu suspendare, dar cu muncă în folosul comunităţii etc. Sunt oameni în închisoare pentru că au furat o pâine sau s-au bătut cu vecinii. Sunt fapte care ar putea fi pedepsite şi altfel. Pune-l să muncească în folosul comunităţii, lumea vede că ăla mătură pe stradă, adică are şi o funcţie socială. Dar justiţia nu ştie decât de închisoare. Cu cât e cineva mai sărac, cu atât mai repede ajunge la puşcărie. Detenţia trebuie să fie ultima soluţie. În vremea lui Ceauşescu era pedeapsa la locul de muncă. Problema este că trebuie reformat întregul sistem“, a mai precizat Alfred Bulai.

Judecător: Soluţia este reformarea sistemului în totalitate

La rândul lui, judecătorul CSM Cristian Danileţ susţine că soluţia aleasă de Ministerul Justiţiei va avea rezultate doar pe termen scurt. Pe termen lung este nevoie de o reformă profundă a sistemului, care să se bazeze pe reinserţie socială a celor care şi-au ispăşit pedepsele.

„Este necesară o astfel de măsură, pentru că CEDO vrea să vadă ceva reforme, dar asta nu va rezolva problema decât pe termen foarte scurt. Pe termen mediu sau lung vom avea în penitenciare acelaşi număr de oameni. Asta pentru că noi avem o problemă în România care nu este rezolvată, şi anume numărul mare de recidivişti. La noi, populaţia majoritară din penitenciar este formată din recidivişti. Asta înseamnă că nu există programe de reinserţie socială a celor care le dăm drumul. Nu e o problemă că le dăm drumul mai devreme, problema este că oamenii ăştia se vor întoarce, că nimeni nu-i angajează având cazier. Mulţi nu au familii şi nici casă. Practic, programele educaţionale din penitenciar sunt insuficiente, iar programele de reinserţie, după executarea pedepsei, sunt inexistente. Ceea ce din start oamenii ăştia sunt programaţi să se întoarcă în închisoare, într-un procent de 60-70%“, arată specialistul.

Cristian Danileţ crede că un sistem de probaţiune viabil ar putea fi cheia problemei. „Soluţia este reformarea sistemului în totalitate. De exemplu, noi nu avem un sistem de probaţiune adevărat. Legislaţie avem, dar n-avem oameni şi bani. Adică, îţi dau drumul din penitenciar, eşti sub observaţie în perioada de încercare şi tu ar trebui să faci o grămadă de lucruri pe care ţi le spune consilierul de probaţiune. La noi în România nu se vorbeşte despre serviciile de probaţiune. Cei de la Serviciul de probaţiune nu au personal suficient, ceea ce este total inacceptabil. Prin reforma Codurilor, ar fi trebuit să avem 1.000 de noi angajaţi în sistemul de probaţiune. Nu ştiu dacă avem câteva zeci. Atunci, totul se rezumă la chestii formale. Totul este transformat într-o imensă birocraţie“, a spus judecătorul.

Reformarea sistemului este absolut necesară, arată magistratul. „Mă bucur că ministrul avansează idei, dar aici este nevoie de o strategie pe termen lung de reformă a sistemului penitenciar şi de probaţiune. Statul român are obligaţia să facă ceva. Noul Cod penal a făcut câte ceva – a dat pedepse mai mici pentru anumite fapte, a dat alternative la pedepse, dar pe de altă parte, pedepsele pentru recidivişti sunt mult mai aspre“, a conchis Cristian Danileţ.