Frații Șușman, eroii din munți care au ars de vii, dar nu s-au predat Securității

În noaptea de 1 spre 2 februarie 1958, ultimii combatanţi ai grupării de rezistenţă armată din Munţii Apuseni au murit într-o încercuire a forţelor de represiune ale noii orânduiri comuniste. Cadavrele carbonizate arătau faptul că au murit rugându-se.

Frații Șușman. Poză făcută de Securitate

Unul din cele mai longevive grupuri de rezistenţă armată anticomunistă a activat în regiunea Huedinului. Iniţiatorul său a fost Teodor Şuşman, un ţăran înstărit din comuna Răchiţele, judeţul Cluj, simpatizant al Partidului Naţional Liberal. Alături de fiii săi Teodor, Visalon și Traian, au venit și Ioan Popa zis Ciota, Ioan Bartoş, Gheorghe Mihuţ, Mihai şi Lucreţia Jurj etc.

Ca urmare a informaţiilor obţinute prin intermediul unui agent infiltrat în apropierea fraţilor Şuşman, în dimineața de 2 februarie 1958, efective ale Ministerului de Interne și trupe de Securitate au descins în Traniș. Organele represive au percheziționat locuința, grajdul şi şura lui Romul Florea, unde se bănuia că sunt cei doi frați, Teodor jr. și Avisalon Șușman.

Romul Florea și soția sa, Floarea, au fost anchetați ore întregi, fără a divulga însă locul unde erau ascunși partizanii. În jurul orei 8.30, femeia a fost dusă în grajd şi anchetată din nou, strigând că nu se sperie de ameninţări. În acest moment, securiștii au ordonat urcarea în pod și împrăștierea fânului.

Ajunsă la gura podului, echipa a fost primită cu foc. Schimbul de focuri a durat aproape două ore, fraţii Şuşman fiind somaţi în mai multe rânduri să se predea. O echipă a Securităţii a încercat, în câteva rânduri, să pătrundă prin forţă, atacurile fiind respinse de fiecare dată.

Pentru intimidarea celor doi partizani, s-a dat foc la o căpiţă din spatele grajdului, membrii din rezistență fiind ameninţaţi că, dacă nu se vor preda, va fi incendiată construcţia, fapt care s-a şi întâmplat.

„În timpul incendiului, securiștii au încercat din nou, de trei ori, să pătrundă, în speranţa că-i va captura pe luptători, dar risposta acestor a continuat cu aceeaşi intensitate, deşi erau în flăcări“, povestește Florin Dobrescu, membru al Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu.“

A doua zi, cadavrele carbonizate au fost descoperite în poziție de rugăciune, în genunchi, cu brațele împreunate.

În anii 1950-1954, partizanii s-au implicat în acţiuni care au iritat autorităţile, împotriva lor fiind trimise efective importante de Securitate, în acelaşi timp numeroşi localnici fiind forţaţi să devină informatori, aceasta şi cu scopul de a contrabanlasa susţinerea de care se bucura Teodor Şuşman.

Pentru a supravieţui mai uşor, în 1952 partizanii s-au împărţit în două grupuri: unul a fost format din Mihai şi Lucreţia Jurj împreună cu Roman Oneţ, iar un altul din fraţii Teodor junior şi Visalon Şuşman. Primul a fost lichidat în iulie-august 1955. Mihai Jurj a murit în urma rănilor, în vreme ce Roman Oneţ a fost condamnat şi executat, iar cel de-al doilea în februarie 1958, scrie Dorin Dobrincu în prezentarea grupului Șușaman de la Muzeul Sighet: Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă în munţi.

Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a spus că „familia Şuşman a demonstrat că în această ţară nu toţi am fost nişte laşi”.