Exclusiv Macron îl pune pe Trump în rând cu Putin și Xi: e America noul inamic al Europei? Noua situație, explicată de la Universitatea Cambridge

Președintele francez, Emmanuel Macron, l-a comparat pe Trump cu Putin și Xi Jinping și a insistat pentru autonomia strategică a Europei. Cercetător la Universitatea, Andra Martinescu analizează, pentru „Adevărul”, situația creată și relația tot mai complicată dintre Bruxelles și Washington.

Vremurile în care Trump și Macron își vorbeau ca doi amici au rămas în urmă. FOTO: AFP

Preşedintele Franței, Emmanuel Macron, a suprins în weekend cu o nouă declarație anti Donald Trump și anti SUA. Aflat în weekend la Atena, într-o vizită de stat, șeful statului francez l-a pus pe Trump în același rând cu Vladimir Putin și Xi Jinping, comparând mai mult sau mai puțin direct relația cu Statele Unite cu cele cu Rusia ori China..

Liderul de la Palatul Élysée a afirmat că Europa trăieşte un „moment unic” și că un preşedinte american, un preşedinte rus şi un preşedinte chinez se opun cu îndârjire europenilor”, conform AFP, citat de Agerpres. „Acest moment ar putea fi momentul european", a punctat Emmanuel Macron. Apoi, el și-a îndulcit tonul și a spus că Donald Trump este încă un aliat, dar nu este mereu „de încredere”. Cu acel „încă”, Macron a lăsat de înțeles și că mai devreme sau mai târziu Statele Unite vor deveni rivalele Uniunii Europene, ba poate chiar dușmane.

Cine are dreptate

Nu este pentru prima dată când Emmanuel Macron face declarații controversate cu privire la alianța europeană cu Statele Unite. În urmă cu câțiva ani, Macron afirmă că este obligatoriu ca Uniunea Europeană să își facă propria armată, pentru a se apăra de China, Rusia și... Statele Unite ale Americii.

Andra Martinescu este cercetător la Universitatea Cambridge și Senior Research Fellow la The Foreign Policy Center, în Regatul Unit. În analiza sa pentru „Adevărul”; Anxdra Martinescu explică în ce măsură sunt Statele Unite pe cale de a se transforma din protectorul și principalul aliat al Europei într-un dușman.

În opinia cercetătoarei, Statele Unite ale Americii nu s-au transformat peste noapte într-un inamic al țărilor Uniunii Europene, așa cum ar fi spre exemplu Rusia. În schimb, ea consideră că trebuie luată în calcul și incertitudinea care a apărut peste Atlantic, după ce Donald Trump a pus sub semnul întrebării însăși poziția Statelor Unite ale Americii în NATO. Asta înseamnă că alianța este slăbită, iar unitatea suferă, dar chiar și așa este o greșeală ca Washingtonul să fie comparat cu China sau chiar mai mult de atât, cu Rusia.

Cum trebuie privite declarațiile lui Emmanuel Macron

„Declarațiile președintelui Macron trebuie privite și într-un registru politic, de poziționare strategică și ca răspuns la amenințările (mai mult sau puțin declarative) din partea Administrației Trump, care a criticat vehement refuzul aliaților europeni, inclusiv britanici, de a se implica în Orientul Mijlociu așa cum unii au făcut-o în timpul Administrației Bush, la acel moment în Afghanistan și Irak. Atunci ei s-au angrenat într-un conflict regional extins pe aproape două decenii, iar costurile au fost enorme”, spune Andra Marinescu.

Liderii europeni nu își pot permite să-și implice țările în războiul din Iran. Ei nu ar avea susținerea populației, cu atât mai mult cu cât conflictul se prelungește și provoacă importante daune economiei globale.

„Nici publicul european nu ar mai avea apetit, dar așa cum vedem nici sprijinul public din SUA nu este suficient să susțină un război îndelungat, mai ales în absența unui plan bine definit și pe fondul unor declarații extrem de contradictorii din partea Administrației. Și nici așa nu cred că ar avea tracțiune”, mai spune experta.

Autonomia strategică, soluția pentru liniștea Uniunii Europene

În paralel, Europa se pregătește să adopte așa-numita autonomie strategică, cerută insistent încă de acum mai mulți ani de anumite state, în special Franța. Autonomia strategică europeană în planul politicii externe este dublată tot mai mult de una economică, în care Bruxelles-ul tinde să își construiască propriul ecosistem tech. Franța și Regatul Unit sunt liderii Europei, cu mențiunea că britanicii, deși nu mai fac parte din Uniunea Europeană, au o alianță strânsă.

„Apoi, dacă privim evoluțiile din spațiul european, conversațiile la nivel politic și decizional insistă asupra autonomiei strategice europene, un construct accelerat prin prisma programului SAFE și a altor inițiative strategice, de apărare, dar și din alte domenii precum tech - dezvoltarea unor sisteme suverane care să reducă dependența de sfera Big Tech americană, cel puțin în timp, dacă și investițiile vor fi pe măsură, sau bunăoară, o industrie de apărare europeană în care se fac investiții substanțiale, dar care încă rămâne insuficient integrată, cu rifturi profunde între statele membre. Totuși, observăm că Franța și Marea Britanie se poziționează deja drept lideri în acest construct de apărare europeană în formare, chiar și în afara orbitei NATO, chiar dacă atât președintele Macron cât și premierul britanic tranziționează perioade dificile în plan domestic.”

Pe de altă parte, ea s-a referit și la cuvintele aceluiași Emmanuel Macron, care a susținut că statele Uniunii Europene își garantează reciproc securitatea.

„Din punct de vedere legal afirmațiile președintelui francez sunt valide, însă trebuie să avem în vedere anumite nuanțe și elemente pragmatice. Într-adevăr formularea clauzei europene, Art 42(7), arată o obligație de a interveni prin toate mijloacele înspre a ajuta și oferi asistență unui alt stat membru în contextul agresiunii (accentul cade pe „prin toate mijloacele”). Clauza Tratatului European mai recunoaște și statutul special de neutralitate al anumitor țări precum Malta, Irlanda, precum și opt-out-ul danez”, adaugă experta.

Garanțiile NATO rămân în picioare

În opinia Andrei Martinescu, deși aceste garanții există, discuția merită nuanțată. În plus, nu este foarte clar cum ar face-o Europa, de una singură, fără spijin american, atâta timp cât nu are propria armată.

„Totuși, în afara unor mecanisme structurale care să asigure respectarea, excepția poate relativiza obligația. Formularea articolului 5 nu este atât de vehementă, întrucât lasă la latitudinea aliaților să intervină „așa cum văd necesar”. Dar NATO prin structura de comandă la nivel SACEUR, prin prezența și pre-poziționaea trupelor, prin infrastructura în sine, conferă mai multă credibilitate articolului 5, chiar și în pofida amenințărilor declarative privind retragerea garanțiilor de securitate. Si la nivel NATO decizia de a interveni sau asista va fi politică, în cadrul NAC, deci o anumită incertitudine se prefigurează în ambele cazuri. O data, Uniunea Europeană nu dispune de mecanisme de comandă si infrastructura militară integrată proprii, nici de o umbrelă nucleara drept deterrent (mijloc de interdicție) efectiv. Chiar dacă par a se înfiripa mai decisiv, procesul nu este imediat”, explică Andra Martinescu.

Vestea proastă este că există o anumită incetitudine și de la Washington. Chiar șia așa, este nevoie de o soluție comună europeană pentru asigurarea așa-numitei „umbrele nucleare”.

„Pe de altă parte, NATO dispune de umbrela nucleară extinsă garantată prin arsenalul american, dar tensiunile din ultima vreme în raport cu Administrația Trump plasează iarași sub semnul incertitudinii această garanție. Soluția europeană poate fi și o lecție învățată din această perioadă de criza. Nu un singur stat, așa cum a sugerat președintele Macron, ca Franța să asigure această capabilitate, ci o capacitate integrată, construită realmente colectiv. Aceasta va fi și marea provocare pentru UE în proiectul autonomiei strategice, o apărare realmente integrată și nu doar suma unor industrii naționale de apărare care cooperează ocazional”, încheie Andra Martinescu.