De ce nu reuşesc avioanele ruseşti să ocupe cerul Ucrainei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Avion Suhoi SU-35 rusesc FOTO Arhivă
Avion Suhoi SU-35 rusesc FOTO Arhivă

În ciuda temerilor iniţiale, Rusia nu a câştigat supremaţia aeriană în Ucraina, iar aeronavele sale nu participă direct la lupta cu forţele armate ucrainene. Experţii explică acest lucru prin lipsa generală a capacităţii Rusiei de a efectua operaţiuni aeriene complexe, dar pentru Ucraina această realitate vine atât cu veşti bune, cât şi cu veşti rele.

Invadarea Ucrainei a început cu un tir masiv de rachete de croazieră sau balistice care a vizat, în general, staţiile radar, dar şi unele baterii sol-aer (SAM) cu rază lungă de acţiune ale Ucrainei şi era de aşteptat ca, imediat după asta, Rusia să lanseze o masivă campanie aeriană de vânare a forţelor ucrainene. Asta pentru că, teoretic, fără o forţă aeriană solidă, Ucraina ar fi vulnerabilă la loviturile pe care le pot da cele peste 300 de aeronave de luptă aduse de ruşi în zonă. 

Totuşi, după 20 de zile de război, această superioritate aeriană nu a fost câştigată de către ruşi, iar experţii au încercat să explice de ce Forţele Aeriene Ruse (FAR) nu au fost angajate corespunzător în luptă. Astfel, conform Royal United Services Institute (RUSI), care este cel mai vechi şi cel mai important grup de reflecţie pentru apărare şi securitate din Marea Britanie, ruşii nu au reuşit să identifice cu precizie bateriile SAM ucrainene. Apoi, s-a dovedit că Forţele Aeriene Ruse „duc o lipsă de muniţie ghidată de mare precizie şi, mai important, au un număr extrem de limitat de piloţi cu expertiza necesară pentru a pune în practică misiuni de atac la sol din cauza numărului mic de ore de antrenament”, arată RUSI.

Mai mult, Justin Bronk, cercetător în domeniul forţe aeriene al RUSI spune că FAR nu au capacitatea instituţională de a pregăti informativ, planifica şi realiza operaţiuni aeriene complexe de anvergură. „În Siria, de exemplu, FAR a operat doar avioane în formaţiuni mici.

Partea de comandă operaţională rusească are foarte puţină experienţă cu privire la modul de planificare şi coordonare a operaţiunilor aeriene complexe care implică zeci sau sute de aeronave într-un mediu extrem de ostil. Justin Bronk cercetător RUSI

A fost vorba de misiuni la care au participat un singur avion, o pereche de aeronave sau, foarte rar, cel mult patru nave. (...) Aceasta înseamnă că partea de comandă operaţională rusească are foarte puţină experienţă cu privire la modul de planificare şi coordonare a operaţiunilor aeriene complexe care implică zeci sau sute de aeronave într-un mediu aerian extrem de ostil cum este cel ucrainean”, susţine expertul, care a mai precizat că piloţii ruşi nu beneficiază de simulatoare moderne şi se antrenează anual cam jumătate din orele pe care le are la dispoziţie un pilot NATO. 

Stinger, ucigaşul aeronavelor de luptă ruseşti 

Drept urmare, aeronavele de luptă ruseşti au efectuat doar ieşiri limitate în spaţiul aerian ucrainean, misiuni realizate de un avion sau cel mult două, la altitudini joase şi mai ales noaptea pentru a minimiza pierderile cauzate de sistemele de apărare aeriană portabile (MANPADS) pe care ucrainenii le au în dotare. Este vorba de celebrele rachete antiaeriene americane Stinger, care seamănă oarecum cu un aruncător de grenade (AG) şi funcţionează ca o rachetă sol-aer (SAM) cu ghidare în infraroşu. Sistemul poate fi adaptat pentru a trage de pe o mare varietate de vehicule terestre şi elicoptere (Air to Air Stinger). Sistemul a fost dezvoltat în Statele Unite, a intrat în serviciu în 1981 şi este folosit de armatele Statelor Unite şi ale altor 29 de ţări.

Mai mult, expertul RUSI susţine că nici măcar coloanele ruseşti de la sol nu au folosit cum trebuie armamentul antiaerian pe care îl au în dotare fiind astfel surprinse de atacurile aviaţiei ucrainene, mai ales al celor realizate de eficientele drone de fabricaţie turcească Bayraktar TB-2. 

Partea proastă pentru ucraineni este că, neavând o aviaţie funcţională, dar şi pe fondul stocurilor limitate de rachete de croazieră, des utilizate în Siria, militarii ruşi folosesc în asaltul lor arme mai puţin precise. Este vorba de artilerie şi rachete neghidate care au efecte devastatoare. Numai la Harkov, de exemplu, forţele ruse ar fi distrus 400 de blocuri, dar şi şcoli sau spitale. Este vorba de un scenariu similar celor folosite în Siria pentru ocuparea oraşelor Alep şi Homs, în care forţele terestre ruse au fost reticente să angajeze războiul urban şi au folosit din plin artileria demolând, practic, localităţile. 

„Neputinţa Occidentului” 

Analistul militar Aurel Cazacu a declarat pentru „Adevărul” că tactica de distrugere a localităţilor ucrainene cu artileria îi convine lui Vladimir Putin din mai multe motive. „În primul rând, nu riscă să piardă mai multe avioane cum s-a întâmplat până acum. Apoi, folosirea rachetelor de croazieră, arme cât de cât precise, este extrem de costisitoare. Mai mult, inducând panica ucrainenilor, Vladimir Putin vrea să crească exodul acestora către Occident ca mijloc de a continua destabilizarea Europei. Totuşi, vorbim de milioane de oameni, iar o parte a lor nu au mijloace financiare, au plecat în pribegie, practic. Fluxul mare de refugiaţi va demonstra neputinţa Occidentului, speră el”, a precizat Aurel Cazacu.

Evenimente

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite