Cum a ajuns „Machiavelli al Balcanilor“ în fruntea comuniștilor: rolul său în organizarea grevelor a schimbat istoria
0Gheorghe Gheorghiu-Dej și-a fundamentat legitimitatea poziției sale în fruntea comuniștilor pe unele evenimente importante din istoria clandestină a partidului. Deși s-a declarat organizatorul grevelor de la Grivița, el nu era cunoscut de muncitori. Ulterior, a rescris istoria.
În anul 1948 a avut loc Congresul de unificare a Partidului Comunist Român şi a Partidului Social Democrat și astfel s-a creat Partidul Muncitoresc Român, secretar general al Comitetului Central al Partidului fiind ales Gheorghe Gheorghiu-Dej. Momentul a însemnat instaurarea în România, pentru o perioadă de 50 de ani, a regimului totalitar.
Tot într-o zi de 21 februarie, dar în anul 1848, a apărut, la Londra, „Manifestul Partidului Comunist“, redactat de Karl Marx și Friedrich Engels.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost etichetat în multe feluri de către apropiaţi, analişti şi istorici – „Vulpea din Carpaţi” sau „Machiavelli al Balcanilor”
Liderul comunist și-a fundamentat legitimitatea poziției sale în fruntea PCR pe activitatea depusă în timpul unor evenimente importante din istoria clandestină a partidului. Rolul avut în organizarea grevei de la Grivița a constituit principala sursă la care a apelat pentru a-și consolida locul în conducerea partidului și a statului, scrie Elis Pleșa, consilier superior în cadrul Direcției cercetare, Expoziții, Publicații din cadrul CNSAS, în volumul „A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921 – 2021“ editat de istoricul Adrian Cioroianu.
„Elementul determinant l-a reprezentat activitatea depusă în favoarea partidului în perioada ilegalității acestuia. Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe lângă faptul că era liderul de facto al comuniștilor români din închisori, și-a axat demersul de a câștiga conducerea PCR tocmai pe participarea sa la grevele de la Atelierele CFR Grivița, precum și în anii lungi petrecuți în detenție ca pedeapsă pentru activitatea sa în interesul partidului. Aceste argumente, la care se adaugă faptul că era muncitor și etnic român, l-au ajutat să obțină girul lui Stalin pentru preluarea șefiei partidului“, scrie Elis Pleșa.
Pretențiile sale referitoare la rolul jucat în grevele de la Grivița se bazau pe argumente șubrede, întrucât nu el coordonase din punct de vedere politic protestele ceferiștilor din anii 1932 și 1933, ci Vasile Luca și Gheorghe Stoica și nici nu fusese cel care organizase efectiv grevele de la Atelierele CFR Grivița, el fiind practic nerecunoscut de muncitori.
Cum știa că rolul său în greva din 15 – 16 februarie 1933 putea fi contestat de alți lideri ai partidului, unul dintre obiectivele sale de după 1945 a fost acela de a rescrie trecutul, astfel încât meritele adversarilor săi din partid, reali sau potențiali, să fie cât mai minimizate sau chiar trecute sub tăcere, scrie Elis Pleșa.
Așa s-a ajuns ca, în anul 1960, să nu mai fie menționată nicio persoană în afară de conducătorul PRM. Mai mult, în anul 1958, când mai mulți lideri ai partidului, au îndrăznit să spună că rolul central în grevele de la Atelierele Grivița l-a avut Constantin Doncea, Dej a organizat o plenară în care toți contestatarii săi au fost sancționați.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, în condiţii încă neelucidate. Trupul îmbălsămat al liderului comunist a fost depus într-un mausoleu din Parcul Libertăţii din Bucureşti. După 1990, trupul său a fost exhumat şi reînmormântat în cimitirul Bellu.
Se încarcă comentariile...
