Ruinele lagărelor de la Canalul Dunăre - Marea Neagră, adăpost pentru oamenii străzii
0Doar câteva dărâmături mai amintesc de lagărele de pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră, acolo unde au fost trimiși la muncă silnică oponenții regimului comunist pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Muzeul Memorialul Canalului este încă departe de realitate.
România nu a reușit să conserve nimic din fostele lagăre de muncă ridicate în anii ’50 de-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru a comemora miile de victime ale torturii comuniste. Dacă unele colonii de muncă, cum a fost cea de la Cernavodă, au dispărut după ce pe spațiile respective au fost ridicate complexe industriale, în alte cazuri, locurile suferinței nu mai există pentru că erau construite din materiale ușoare, cum ar fi lemnul sau stuful, și, odată cu trecerea timpului, s-au făcut una cu pământul.
De-a lungul traseului Canalului Dunăre-Marea Neagră au fost mai multe lagăre: Columbia (Cernavodă), Kilometrul 5 (Cernavodă), Saligny, Kilometrul 31 (Medgidia), Poarta Albă, Galeşu, Noua Culme (Năvodari), Tașaul, Peninsula-Valea Neagră (Lumina), Capul Midia. Pe lângă acestea, mai erau două lagăre speciale: Eforie şi Constanța (Stadion), precum și alte lagăre auxiliare.
Proiect demarat prea târziu
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a demarat în urmă cu câțiva ani un proiect în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ și Muzeul Național de Istorie a României pentru identificarea coloniilor de muncă și cartografierea lor. Colaborarea a început în 2014, iar ultima campanie s-a încheiat recent, în luna octombrie a acestui an. Urmează ca în 2023 să fie publicată o monografie.
Mănăstire pe locul coloniei de la Galeșu
Arheologii și istoricii implicați în proiect au descoperit doar câteva urme din fostele lagăre de muncă, dezvăluie Ștefan Bosomitu, cercetător IICMER. „Documentarea de pe teren a fost realizată cu ajutorul unei drone, care a evaluat de la înălțime zonele unde datele de arhivă și memorialistica spun că funcționau coloniile de muncă. Din păcate, din fostele colonii de muncă nu a mai rămas aproape nimic. Mai există doar câteva ruine la Galeșu, Poarta Albă, Nazarcea și Culmea. La Culmea mai sunt câteva construcții, unele ruină, iar altele locuite de oameni fără adăpost. Peste colonia de la Cernavodă au fost ridicate obiective industriale, iar restul s-au distrus în timp“, explică Bosomitu.
La Galeșu, pe locul coloniei din anii ’50 a fost ridicată Mănăstirea Sfinţilor Români, unde se află depuse oseminte ale deținuților politici, descoperite la săpături. În apropiere au mai rămas ruine din spațiul concentrațional. La Peninsula însă, ruinele care mai existau până în urmă cu câțiva ani au dispărut și ele, beciurile au fost astupate, iar bazinul a fost demolat, probabil din interese edilitare.
Morții Canalului
Pe traseul Canalului au fost identificați 819 morţi, însă cifra este mult mai mare, după toate estimările. Conform unui raport din anul 1967, comuniștii au recunoscut că sunt peste 1.000 de decese în lagărele canalului care nu au fost înregistrate. Sunt morți îngropați în cimitirele de la marginea localităților unde funcționau lagărele sau, pur și simplu, aruncați în gropi comune pe malul canalului. Din păcate, nimeni niciodată nu a demarat o campanie arheologică pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, proiectul început pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, după modelul sovietic.
Lucrările Canalului Dunăre-Marea Neagră au fost oprite în 1953, pentru a fi reluate 20 de ani mai târziu. Din vechiul canal nu a fost utilizată decât o mică parte. Amplasamentul canalului realizat în epoca Nicolae Ceaușescu se suprapune celui început în perioada 1949-1953 pe o lungime de 9,4 kilometri.
Singurul care a ridicat un monument care amintește de morții de la Canal este Paul Andreescu (83 de ani), preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România - filiala Constanța. În memoria deținuților care au murit în perioada 1950-1953, el a ridicat la Galeșu, în anul 2000, un memorial înalt de 24 de metri, care este format din nouă module suprapuse, cu numele celor nouă lagăre ale morții.
Andreescu a fost întemnițat la 16 ani pentru că plănuise cu niște colegi de liceu să împartă fluturași împotriva ocupației sovietice. Dorința lui Paul Andreescu a fost ca la jumătatea traseului Canalului să amenajeze și un muzeu în aer liber, însă nu a avut sprijin nici din partea autorităților, nici a privaților.
Se încarcă comentariile...
