Interviu Columbianul Wilmark: „România o port oriunde cu mine, e în sufletul meu”

„Micuţul Will”, simpaticul membru al juriului de la „Dansez pentru tine”, vorbeşte despre noul sezon al emisiunii, despre fiul său, care nu ratează niciun show, şi despre pasiunea pentru ţara sa adoptivă.

Columbianul Wilmark şi-a început aventura pe pământ românesc în 1994, ca student al Facultăţii Petrol şi Gaze din Ploieşti. Visul lui era să devină inginer. Sângele latin i-a dat însă la iveală vocaţia de entertainer.

La doar un an de la venirea în ţară şi-a început activitatea ca instructor de salsa. În prezent, Wilmark este director de programe la radioul online Pro Fm Latino şi membru al juriului emisiunii „Dansez pentru tine", de la Pro TV.

- Cum ţi se par noii concurenţi de la „Dansez pentru tine"? 

- Am ajuns la sezonul cu numărul nouă! Mi se pare realmente uluitoare viteza cu care a trecut timpul. De-a lungul sezoanelor am văzut o mulţime de personaje interesante, fie vedete, fie concurenţi. În ceea ce îi priveşte pe noii concurenţi, trebuie să spun despre unii dintre ei că dovedesc deja că sunt buni, iar alţii mai au nevoie de ceva muncă pentru a-şi îmbunătăţi stilul şi prestaţiile.  

- Sunt mai buni, mai slabi decât cei din sezoanele trecute?

- Fiecare sezon are particularităţile sale şi în mod evident şi concurenţii sunt diferiţi, nu poţi afirma despre unii că sunt mai buni sau mai slabi decât alţii. Grosso modo, a existat un echilibru între concurenţi.

- Ce aduc nou?

- Prospeţime şi originalitate. Acestea sunt două dintre criteriile care au determinat longevitatea show-ului „Dansez pentru tine". Nu ai cum să te plictiseşti pentru că vezi mereu oameni noi, cu poveşti dramatice şi vedete interesante, unele dintre ele fiind chiar surprinzătoare.

- Ai avut parte de vreun moment mai plăcut sau mai puţin plăcut de care să-ţi aduci aminte de când jurizezi la „Dansez pentru tine"?

- Pentru mine e interesantă reacţia publicului când îl întâlnesc pe stradă. Am fost la un eveniment unde publicul a venit cu notele lui, la un restaurant unde chelnerul mi-a adus nota secretă, iar la testul ­cursanţilor din şcoala mea de dans mi-au dat zece că i-am jurizat bine. Asta înseamnă, printre altele, „Dansez pentru tine".

- Cât de lezat te-ai simţit de reacţia lui Kamara, care a înjurat după ce a primit note mici?

- În momente de tensiune maximă, oamenii reacţionează în cele mai bizare feluri. Acesta a fost şi cazul lui Kamara. Nu mă deranjează comentariile concurenţilor, ştiu foarte bine ce pregătire am şi încerc să-i înţeleg. Nu toţi au educaţia competiţiei şi nu toţi ştiu să aprecieze un sfat pentru ameliorarea performanţelor.

- Obişnuieşti totuşi să dai note măricele. Eşti în general mai blând sau te gândeşti la efortul depus de concurenţi?

- Sunt multe criterii ce trebuie luate în calcul, de la corectitudinea mişcărilor până la expresivitate şi originalitate, care este, în cazul meu, domeniul pe care trebuie să-l jurizez, iar dacă cei aflaţi în concurs reuşesc să se încadreze în baremuri şi să ne surprindă, evident că primesc calificative mari. Eu încerc să iau în calcul şi efortul depus de ei, şi voinţa pe care o au de a merge mai departe.

- Care sunt criteriile după care evaluezi prestaţia concurenţilor?

- Cum ţi-am spus, originalitatea este domeniul meu de jurizare, acum ea poate fi apreciată din mai multe puncte de vedere, originalitatea interpretării, originalitatea coregrafică, e greu să vii cu ceva nou din aceste puncte de vedere şi totuşi găseşti câte un concurent care te surprinde.

- În emisiune te-ai ales cu porecla „Micuţul Will". De ce ţi se spune aşa?

- Cred că Ştefan (Bănică, n.r.) a încercat să contureze nişte personaje din prima emisiune, astfel încât să-i familiarizeze cu publicul. E o poreclă haioasă şi cursanţii de la grupele de copii îmi spun chiar „domnul micuţu' Will"!

- Cum ţi se pare televiziunea din România în comparaţie cu cea din Columbia?

- Nu le pot compara. Când am plecat din Columbia, acest business exista de mult, în schimb aici am văzut cum se naşte prima televiziune privată. Pot să spun că există programe de divertisment de foarte bună calitate, programe bune pe tot parcursul zilei începând de dimineaţă, astfel că eu încep ziua bine dispus.

- Dacă te-ai întoarce mâine în Columbia, ce ai lua cu tine (în afară de familie) ca să-ţi amintească de România?

- România o port oriunde cu mine, e în sufletul meu, face parte din mine, mi-e dor de ea când plec din ţară.

- În Columbia oamenii sunt la fel de stresaţi ca în România sau sunt aşa cum ne imaginăm noi că sunt sud-americanii, relaxaţi şi cu poftă de viaţă?

- Este exact aşa cum vă imaginaţi, toată lumea are probleme şi preocupări, dar oamenii sunt tot timpul bine dispuşi şi amabili, fetele pe stradă primesc complimente frumoase. De ce să nu dăruiesc un zâmbet, de ce să nu faci un om fericit, dacă nu te costă nimic?

- Micuţul Loukas a vizitat până acum ţara de origine a tatălui său?

- Sigur că da. Şi-a cunoscut bunicii anul trecut, când am fost în vacanţă în Columbia şi s-a simţit foarte bine acolo.

- Vorbeşti cu el şi în spaniolă?

- Eu vorbesc cu el doar în spaniolă şi întelege perfect ceea ce-i comunic. A început chiar să răspundă şi spune „si", „no", „papi". E comoara noastră. E drept că cel mai probabil prima lui frază va fi în română, pentru că prietenii şi membrii familiei îi vorbesc în română.

- Loukas dă vreun semn că ar fi interesat de dans?

- Evident, doar e fiul meu (haha). De câte ori organizăm evenimente salsa sau latino, îi place să urce pe scenă, să ia microfonul şi să mă imite. Când vine la cursurile de dans imită instructorii, acasă ne distrăm cântând karaoke pentru copii şi dovedeşte reale talente de entertainer.

- Îl laşi să se uite la „Dansez pentru tine" sau nici nu-l interesează?

- Se uită împreună cu soţia mea, Ioana, în fiecare vineri seara. Sezonul trecut a avut plăcerea de a mă însoţi la ultima ediţie şi a fost fascinat de decoruri, lumini, de concurenţi şi de dansuri. Poate că o să-i fac o surpriză şi în acest sezon.

- Îţi doreşti şi alţi copii?

- Sigur că da şi sper să putem avea cât mai curând. Poate o fetiţă...

Mini cv

S-a născut la data de 31 mai 1977, în Santafe de Bogota, Columbia.

A venit în România, la studii, în 1994.

În 1995 şi-a început activitatea ca instructor de salsa.

În 1998, a deschis în România prima şcoală de dansuri latino-americane, „Academia de Baile Latino Americano".