Exclusiv Cât de afectate vor fi România și UE de taxele lui Trump. Soluțiile Bruxelles-ului, explicate de un expert în politici comerciale europene
0Se ascut armele în „războiul tarifelor”: SUA impun de luni taxe vamale de 25% asupra importurilor de aluminiu și oțel, iar UE e vizată. Expert în politicile comerciale ale Uniunii Europene, Ciprian Grumaz explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de expusă e România și ce daune am putea suferi.
Adevărul: SUA și UE sunt aliați importanți, iar interesele lor sunt în cea mai mare parte comune, mai puțin unele interese comerciale. Care ar fi istoricul acestor conflicte de natură economică, poate începând cu mandatul lui Barack Obama, continuând (mai ales) cu Trump, dar și cu Biden (autorul unor legi protecționiste)?
Ciprian Grumaz: Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA) s-au bucurat, mai ales în istoria recentă, de cea mai integrată relație economică din lume, și au avut cea mai vastă relație comercială și de investiții.
La începutul anilor 2000, dispute UE-SUA au privit, spre exemplu, regimul fiscal federal de reduceri pentru impozitul pe profiturile obținute din exporturi (Foreign Sales Corporation-FSC), măsurile clasice de protecție a oțelului (Steel Safeguards Measures), indicațiile geografice pentru anumite produse sau utilizarea noilor tehnologii despre care nu existau date suficiente, în creșterea animalelor și în agricultură, precum hormonii, respectiv, organismele modificate genetic (OMG). Toate acestea au revenit într-o formă sau alta pe parcursul anilor.
În mandatul lui Barack Obama au continuat, în special, divergențele privind produsele agricole. UE are o serie de măsuri sanitare și fitosanitare mult mai severe decât SUA, iar acestea limitează comerțul cu o serie de produse alimentare. În plus, UE interzice utilizarea unor tehnologii în procesul de creștere a animalelor. De asemenea, schema de indicații geografice a UE limitează importul unor mâncăruri, vinuri sau băuturi spirtoase din SUA care sunt etichetate cu denumiri protejate în UE, însă văzute ca generale în SUA (spre exemplu brânza gorgonzola). Tot în mandatul lui Barack Obama au început negocierile pentru un tratat comercial între UE și SUA (Transatlantic Trade and Investment Partnership), cu scopul de a alinia interesele comerciale. Însă, acestea au eșuat în mare parte din cauza divergențelor privind agricultura (hormoni și spălarea cărnii de pui în clor) și o imensă eroare de comunicare către public și marketing.
Dar în timpul primului mandat al lui Donald Trump?
Administrația Trump a încercat să poarte negocieri pentru un nou tratat comercial cu UE, dar UE a dorit excluderea produselor agricole de la negocieri și limitarea discuțiilor la mărfurile industriale. În mandatul lui Donald Trump, relațiile comerciale au avut de suferit într-un mod mai evident. Aceasta s-a întâmplat în special din cauza obsesiei cu privire la aluminiu și oțel. Conex, au existat o serie de negocieri și amenințări referitor la diverse taxe vamale privind produse de marcă precum bourbon-ul sau motocicletele Harley Davidson vs. importurile de mașini europene. De asemenea, the U.S. “Buy American” Act a avut un impact notabil asupra relațiilor UE-SUA, deoarece limitează participarea companiile europene la proiectele guvernamentale americane. În ceea ce privește UE, aceasta a promovat o serie de măsuri privind pe de-o parte combaterea amenințărilor economice străine, și pe de altă parte problemele de mediu, clima, și sustenabilitatea, precum Pactul Verde European, incluzând De la Fermă la Farfurie, Strategia pentru Biodiversitate 2023. La acestea se adaugă componenta tot mai mare non-comercială din Capitolele privind Comerțul și Sustenabilitatea din Acordurile de Comerț al UE. Aceste inițiative au primit diverse critici din partea SUA deoarece au potențialul de a restricționa accesul produselor americane în piața unică.
Nici Biden nu a iubit Uniunea Europeană
Nici anii trecuți, cu Biden la Casa Albă, relațiile comerciale bilaterale nu au fost lipsite de turbulențe. Care au fost principalele probleme și neînțelegeri între UE și SUA, înainte ca Trump să obțină al doilea mandat?
Și în timpul Administrație Biden au existat o serie de probleme, printre care aș aminti disputa OMC/WTO Airbus-Boeing, taxele pentru serviciile digitale, bateriile pentru vehiculele electrice sau veșnica discuție privind taxele pentru oțel și aluminiu. În același timp, Joe Biden și-a manifestat mereu sprijinul pentru UE și angajamentul de a revitaliza parteneriatul transatlantic. Cea mai notabilă inițiativă din această perioadă este Consiliul UE-SUA pentru comerț și tehnologie/EU-US Trade and Technology Council (TTC). Acest Consiliu oferă un forum de înalt nivel pentru coordonarea abordărilor privind unele aspecte de importanță majoră în domeniul economic, tehnologic și al comerțului mondial și aprofundează relațiile economice transatlantice.
O schimbare majoră produsă în timpul lui Joe Biden privește coordonarea politicilor de comerț în SUA. Departamentul Comerţului, care se ocupă sprijinirea intereselor comerciale şi ajută companiile americane în exporturi, a devenit mai proeminent decât Biroul pentru politici comerciale ale SUA (USTR), care elaborează şi coordonează politicile SUA privind comerţul internaţional, bunurile şi investiţiile directe şi administrează negocierile cu alte ţări. Această schimbare s-a petrecut pentru a contracara China mai bine și a proteja companiile americane, prin adoptarea de măsuri unilaterale protecționiste, nu prin negocieri.
Cu toate problemele existente, Uniunea Europeană și Statele Unite au cea mai dezvoltată relație bilaterală în materie de comerț și investiții și cea mai integrată relație economică din lume. Împreună, realizează aproape 30% din comerțul mondial cu bunuri și servicii și 43% din PIB-ul mondial. Cum ar putea arăta lucrurile, în cazul unui conflict comercial dur?
Oarecum nesurprinzător, având în vedere acest caracter extraordinar, așa cum am menționat deja, relația comercială și de investiții dintre UE și SUA a generat mereu o serie de dispute comerciale. Însă, UE și SUA au găsit mereu o cale pentru a rezolva disputele dintre ele. În plus, barierele comerciale, taxele vamale dintre UE și SUA au fost mereu scăzute. Cred că, pentru moment, oricât ne-ar displăcea atitudinea Administrației Trump în această perioadă, nu putem vorbi de un conflict dur comercial sau economic între SUA și UE.
„Armele” Bruxelles-ului
Cum a răspuns de-a lungul anilor și cum ar putea răspunde de acum Uniunea Europeană „egoismului” american?
Se pare că UE a fost mereu disponibilă pentru o abordare diplomatico-economică mai dinamică. Această abordare este și mai clară tocmai în această perioadă în relația cu China, spre exemplu. În timp ce Trump amenință cu taxe vamale punitive de 100% împotriva vehiculelor electrice din China (măsură excesivă și ilegală pentru că niciun producător nu primește ajutoare de stat de 100%), UE încearcă să calculeze cuantumul acestor ajutoare de stat din China în mod transparent, respectând dreptul OMC. Cu alte cuvinte, UE răspunde cu o atitudine de coordonare și respect pentru dreptul comerțului internațional.
Dacă este să ne referim la taxele speciale impuse de SUA produselor europene și viceversa, ce ar fi de amintit?
După cum spune și Comisia Europeană, disputele comerciale dintre UE si SUA sunt foarte des și rapid reflectate în media și discursul public, însă în prezent aceste dispute afectează aproximativ 2% din comerțul dintre cele două state. Cred că cea mai de durată dispută a privit aluminiul și oțelul (Section 232 steel and aluminium), însă la sfârșitul anului 2021, UE și SUA au convenit să negocieze un Acord global privind oțelul și aluminiul durabile și să suspende disputele OMC/WTO. În medie, taxele vamale la exportul către SUA sunt estimate la 3.5%, iar la exportul către UE la 5.5%. Cu privire la importurile de mașini din SUA, UE are taxe vamale de 10% (și o serie de reglementări privind siguranța vehiculelor), in timp ce SUA are 2.5%. În ceea ce privește produsele agricole, taxele sunt 5.5% la exportul către SUA, și 13.7% către UE, plus o serie de plafoane pentru unele produse (și o serie de reglementări sanitare). Produsele chimice și farmaceutice sunt supuse unor taxe între 0.5%-1.5%.
Ce va alege Europa între SUA și China
Recent, Ursula von der Leyen a declarat că Uniunea Europeană va răspunde de fiecare dată cu aceeași monedă SUA, iar în paralel a lăsat de înțeles că s-ar putea apropia de China, cel puțin că va strânge relațiile comerciale cu Beijingul. Ce ar însemna acest lucru și în ce măsură ar fi posibil?
O abordare coordonată și unitară privind China va rămâne neclară în acest moment în UE, deoarece există mari divergențe între statele membre. Relația UE-China este oricum destul de incertă având în vedere tarifele vamale pentru vehiculele electrice și o serie de investigații în curs sau în pregătire ale Directoratului de Comerț UE referitor la produse chinezești și servicii sau platforme online. În urmă cu o săptămână, Comisarul UE pentru Comerț Maroš Šefčovič declara că UE va propune un „pachet de cooperare” cu Washingtonul pentru o serie de măsuri, inclusiv cu privire la China. În schimb, chiar ieri China, prin Ministerul de Externe, și-a manifestat disponibilitatea de a lucra cu UE pentru a-și întări cooperarea și pentru a răspunde împreună „provocărilor globale” recente.
Ce soluții alternative ar avea UE în condițiile în care relațiile comerciale cu SUA s-ar putea deteriora și mai mult?
În ceea ce privește actuala administrație Trump, deși ultima săptămână a fost foarte intensă, cred că este încă greu de spus în mod categoric ce va face Donald Trump cu UE. Suntem obișnuiți deja din primul mandat cu diverse declarații și măsuri atipice. Cu siguranță va anunța diverse măsuri exagerate de protecție și taxe vamale, însă toate acestea cu scopul de a iniția negocieri și de a determina statele partenere ale SUA să adopte măsuri pe care el și le dorește. Referitor la UE, ar putea fi vorba despre achiziții de energie, gaze sau arme, dar și de un front comun (comercial) împotriva Chinei. Din păcate, acest haos al declarațiilor și măsurilor anunțate peste noapte produce multe și justificate critici din partea partenerilor SUA. Partenerii SUA vor fi obligați să se orienteze și spre alte piețe și se vor mobiliza pentru un răspuns coordonat. În ceea ce privește UE, știm din declarațiile președintei Ursula von der Leyen, așa cum ați indicat și dumneavoastră, că se va răspunde cu aceeași monedă. Una dintre măsurile vehiculate recent privește represalii împotriva Big Tech-ului american, prin utilizarea Instrumentului de contracarare a acțiunilor coercitive (ACI) care permite impunerea de restricții privind comerțul cu servicii.
Ce soluții alternative are Uniunea Europeană
Vedeți posibilă o apropiere a Uniunii Europene de statele Asiei și de cele din America Centrală și de Nord? Ce înțelegeri există în ultimii ani și cum par să evolueze lucrurile?
UE este oarecum obligată să se aproprie de orice stat terț, în special prin Acorduri de Comerț. În ultimul mandat (2019-2024), UE a fost aproape incapabilă să încheie astfel de acorduri, din păcate. Această incapacitate a fost accentuată și de componenta tot mai mare non-comercială din Capitolele privind Comerțul și Sustenabilitatea (Trade and Sustainable Development Chapters) din Acordurile de Comerț al UE. În cadrul acestor capitole, UE inserează o serie de prevederi legale care obligă statele partenere să adopte numeroase modificări legislative pentru protecția mediului și dreptul muncii. Însă, pentru multe state terțe, aceste obligații sunt mult prea mari pentru a fi acceptate în cadrul unui tratat de comerț.
Alegerea lui Donald Trump a determinat UE să se mobilizeze, iar Comisia Europeană a anunțat deja un acord politic cu blocul Sud-American de Comerț MERCOSUR (Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Paraguay: Venezuela este suspendată), în 6 decembrie 2024. Acest acord a fost mult așteptat deoarece deschide oportunități comerciale și de investiții către un continent întreg, reduce substanțial taxele vamale și permite accesul la materiile prime critice de care UE are mare nevoie. În plus, Comisia a reînceput negocierile pentru un acord de comerț cu Malaysia în 20 ianuarie 2025, a finalizat negocierile pentru un acord modernizat cu Mexicul în 17 ianuarie 2025 și a încheiat negocierile pentru primul Acord de Comerț Digital, cu Singapore, în 3 februarie 2025. De asemenea, există speranța pentru continuarea negocierilor pentru un acord de comerț cu Australia care va permite, în special, accesul la materiile prime critice.
Tot în februarie 2025, președinta Comisiei Europene și întreg Colegiul Comisarilor vor efectua o vizită în India, cu misiunea de a crea un nou parteneriat strategic și de a avansa discuțiile privind un acord de liber schimb. În prezent, la fel ca în cazul SUA, există Consiliul UE-India pentru comerț și tehnologie/EU-India Trade and Technology Council (TTC).
Mai mult, UE dezvoltă o strategie și pentru continentul african, unde recent a încheiat un acord de parteneriat economic cu Kenya și un acord privind facilitarea investițiilor durabile cu Angola. În materie de extindere, pare că UE avansează cu negocierea unor capitole esențiale pentru aderare cu Muntenegru, Ucraina și Moldova.
Pe lângă toate acestea, UE încheie o serie de mini-acorduri comerciale (mini-trade deals or agreements) sectoriale cu diverse state, mai ales când un viitor acord de comerț este incert.
Cât de afectată ar fi România
Am vorbit de Uniunea Europeană, în încheiere nu pot să nu vă întreb de impactul pe care l-ar avea asupra României un posibil război al tarifelor. Am fi printre țările afectate în mod deosebit sau mai degrabă marginal?
În ceea ce privește România, cred că este foarte greu de speculat impactul direct al taxelor vamale. SUA nu au fost niciodată în primii 10 parteneri comerciali ai României, iar cuantumul schimburilor de mărfuri se ridică la aproximativ două miliarde de euro, importurile din SUA și exporturile către SUA reprezentând undeva între 1% și 2% din totalul importurilor, respectiv al exporturilor României. Problemele vor apărea, în schimb, în contextul general al UE, unde România este dependentă economic, dacă putem spune așa, de Germania. În ipoteza în care tarifele vor privi autovehiculele și/sau părți componente, România va avea de suferit, deoarece Germania este un destinatar principal al părților componente (și o gamă de servicii IT conexe) din România necesare pentru industria auto. Însă, totul va depinde de mărfurile sau serviciile pe care Donald Trump va decide că merită taxate suplimentar.
Cine este Ciprian Grumaz
Cercetător la Institutul Universitar European din Florența, Ciprian Grumaz are ca specializare dreptul UE în mod general, și procedura de încheiere a tratelor de comerț și investiții de către UE, în mod particular. Pe lângă aceasta, expertiza și domeniul său de interes include măsurile restrictive sau sancțiunile pe care le adoptă UE în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC).
Se încarcă comentariile...
