Casele de amanet sunt la un pas de faliment

Patronii se plâng că este cea mai grea perioadă din ultimii şapte ani

Cum pui piciorul într-o casă de amanet, observi că încăperea este goală. Angajata de la ghişeu spune franc că afacerea este aproape pe butuci.

„Oamenii sunt prea săraci să îşi mai cumpere aur. Au mai rămas doar cei care au obiecte vechi. Vin, le amanetează , apoi, pentru că nu au bani, au ajuns să le recupereze de la noi în rate. Am avut doi bărbaţi care şi-au amanetat verighetele. Până la ora 16.00, doar trei persoane ne-au călcat astăzi pragul, iar fiecare şi-a amanetat obiecte cu valoare mică“, a spus Elena Popescu, angajată a unei case de amanet din cartierul Craioviţa Nouă.

„Nu este prima dată când fac aşa ceva“

Puţinii clienţi ai caselor de amanet spun că le preferă, în loc să apeleze la un împrumut bancar sau la cămătari, pentru că obţin banii pe loc.

„Eu am un inel şi un lănţişor de zece grame. Le amanetez că am nevoie urgent de bani, până pe 15 septembrie până o să ia soţul salariu. Nu este prima dată când fac aşa ceva. Decât să împrumut în stânga şi în dreapta pe la bănci sau prieteni, mai bine merg în locul cel mai sigur. La câte case de amanet sunt în Craiova, am de unde să aleg“, a spus Ioana Pătraşcu, de 34 de ani. Printre nemulţumirile clienţilor sunt valoarea mult mai mică a aurului la amanet decât pe piaţă şi comisoanele pentru întârzieri. „Eu am trecut peste termenul limită din contract cu două zile şi am mai plătit în plus 10 lei. Nu aveam ce să fac, nu puteam să pierd inelul pe care l-am primit de la mama mea. Are valoare sentimentală şi m-a scos de multe ori din încurcătură“, a spus Mariana Ţiulescu, de 49 de ani.

 Unii patroni se gândesc serios să închidă afacerea până va trece criza economică. „Trebuie să ne plătim datoriile către stat, să dăm salariu angajatei şi să mai scoatem şi noi ceva. Avem familie de întreţinut, chiar dacă unii spun că suntem plini de bani. Eu am afacerea din 2002 şi niciodată nu mi-a mers aşa de rău ca acum“, a declarat Alin Porojnicu.