Armele cu care România poate ține Rusia la respect. Cât ar costa cumpărarea unor avioane de luptă performante
0Generalul (r) Alexandru Grumaz explică în ce măsură e România cu adevărat amenințată de Rusia și care sunt armele cu care Armata Română poate descuraja orice eventual agresor.
Cu o dublă experiență, atât ca militar, cât și ca diplomat, generalul Alexandru Grumaz are o carte de vizită impresionantă. Absolvent al Universității de Apărare a SUA, cu Master în Strategia Resurselor de Apărare Națională și al Senior Executives Programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University, generalul Grumaz a fost consul General al României la Shanghai. În prezent, el este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.
În acest moment, spune generalul Alexandru Grumaz, România se află în vizorul Rusiei datorită a două lucruri: este membru NATO și sprijină Ucraina având peste 600 de kilometri de graniță comună. Acest fapt nu trebuie însă interpretat ca un pericol iminent. În schimb, România ar trebui să-și ia propriile măsuri de siguranță, dincolo de faptul că în cazul unui ipotetic atac rus ar fi ajutată de cei peste 5.000 de militari NATO prezenți la Cincu și Mihail Kogalniceanu.
Potrivit generalului, la Sibiu avem Comandamentul Naţional de Divizie Sud-Est care are misiunea de a asigura comanda şi controlul unei operaţiuni NATO de tip articol 5, apărare colectivă, contribuind la consolidarea apărării pe Flancul Sud-Est al Alianţei, la asigurarea securităţii teritoriale şi a populaţiei statelor din zona de responsabilitate.
„Din punct de vedere militar nu avem o situație delicată față de ceea ce se poate întâmpla Poloniei sau Țărilor Baltice. Deci suntem toți în aceeași poziție”, spune generalul.
În opinia sa, România ar trebui să ia modelul Poloniei, țară care a trecut la o politică susținută de înarmare.
Iron Dome, necesar, nu și suficient
Un prim pas important ar fi achiziția de către România a sistemului israelian anti-rachetă Iron Dome. Un astfel de demers, anunțat încă de săptămâna trecută în Israel, țara care fabrică principalele componente ale acestui scut anti-rachetă, ar asigura în mare măsură spațiul aerian al României, spune generalul.
„Părerea mea este că cumpărarea unui astfel de echipament este benefică pentru apărarea la joasă înălțime a teritoriului României”, punctează generalul.
Însă nici măcar Iron Dome nu ar fi suficient pentru a opri o serie de atacuri aeriene consistente. Sistemele necesare pentru aceasta ar veni tot din Israel, dar ar exista o opțiune și din SUA.
„Israelienii au un sistem de apărare pe trei niveluri. Primul este Iron Dome, al doilea este David Sling, lanțul lui David, și al treilea este un system, Arrow sau Hez, de rachete de înalta altitudine, sistem de apărare cum este THAAD-ul american. Acolo ne-ar trebui un THAAD american care să ne ajute pentru a lovi rachetele la înaltă altitudine”, a mai afirmat generalul.
Însă în cazul unui conflict militar de amploare, agresorul nu s-ar rezuma la un atac aerian. În paralel, România ar fi atacată și terestru. Iar pentru asta, Armata Română ar avea nevoie de alte arme moderne, care să împiedice o ofensivă de amploare. Un alt atac ar veni, fără îndoială, și de pe mare.
Direcția Operativă Dunărea
„În primul rând, aș consolida direcția Constanța-Timișoara, deci direcția operativă de sud – Dunărea. Aș consolida artileria de coastă cu rachete antinavă HARPOON (AGM-84E Standoff Land Attack Missile sau AGM-84H/K SLAM-ER). Aș consolida direcția Constanța-Timișoara și litoralul Mării Neagre. Deci din punct de vedere militar eu aș consolida flancul de sud”, mai spune generalul.
În schimb, un atac susținut al rușilor din Nord ar fi puțin probabil, pentru că rușilor le-ar fi foarte greu să treacă munții cu tehnică militară grea. Pot ataca pe direcția Vest prin Polonia.
„Aș cumpăra tancuri, aș cumpăra avioane de ultimă generație pentru că îți oferă un confort asupra a ceea ce se întâmplă, aș mări stocul de rachete pentru sistemul HIMARS (rachete ghidate de 227 mm și rachete tactice ATACMS). De exemplu, ucrainenii au primit rachete HARM care detectează radarele”, adaugă generalul.
Elicopterele de atac sunt la fel de necesare, iar în privința avioanelor, cele mai indicate ar fi cele americane, F 16, dar și cele sud-coreene pe care le cumpără polonezii (avioane FA-50, obuziere autopropulsate K9 si tancuri K2 Black Panther). În acest ultim caz, explicația ține de costuri.
„Elicoptere de atac e clar că trebuie, pentru că am avut această posibilitate, să le facem la Brașov încă de prin 96, n-am făcut și asta este. Iau tancuri și avioane din Coreea de Sud, la fel ca polonezii. Sau F16 aș cumpăra în mod sigur, pentru că știu capacitatea lui, au fost folosite în războaie. Un avion F35 costă 80 de milioane dolari, iar aici e vorba de versiunea cea mai ieftină, F35A, celelalte navale sau cu decolare și aterizare verticală sunt în jur de 100 de milioane de dolari. F16 Block 70/72 costă în jur de 63 milioane pe bucată. Ne-am permite cred, că își permit și bulgarii”, punctează generalul Grumaz.
El mai spune că România ar avea nevoie și de drone, care și-au dovedit eficacitatea în războiul din Ucraina. „Aș aduce tehnică de secolul 21, de la sisteme de apărare fără pilot-tactice (UAV), până la sisteme terestre, tancuri și transportoare blinate. Drone turcești, israeliene, americane, n-are absolut nicio importanță. Dronele turcești Byraktar 2 sunt făcute cu piese americane și canadiene. Aș apela și la submarine, aș reface flota de submarine pe care am avut-o în al Doilea Război Mondial, cu submarine de clasă mică, deci patru submarine sunt extrem de necesare (germane Tip 214-HDW)”, mai spune el.
În opinia generalului, forțele navale, neglijate mult timp în România, ar trebui să beneficieze de programe consistente și de arme eficiente. Iar multe dintre ele s-ar putea produce pe plan intern.
„Clar că trebuie să facem niște corvete. Întrucât corvetele noastre sunt din anii 80. Aș face la Galați un Arsenal naval, pe care noi nu-l avem, l-am avut în perioada interbelică, dar acum nu-l mai avem, unde am putea repara sau moderniza navele fluviale. Este extrem de important încât nici nu ne imaginăm. Direcția operativă Dunăre este una dintre cele mai importante direcții operative care de multe ori nu este luată în calcul. Toată lumea vorbește de direcția nord, centru și sud când vorbeste de ruși. Direcția Dunăre, este extrem de importantă”, conchide generalul Alexandru Grumaz.