Adam Burakowski: „O intervenţie armată ar fi fost un dezastru“

Adam Burakowski (33 de ani) scoate la iveală documente care confirmă vechi speculaţii

Cercetătorul care a descoperit documentul incriminator pentru Iliescu a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul“. Polonezul Adam Burakowski spune istoria unui document redactat în doar 15 exemplare. Actul a mai fost publicat şi de revista „22“, în februarie 2010.

„Adevărul": Cum aţi găsit documentul care atestă cererea făcută de Ion Iliescu şi Silviu Brucan, la 23 decembrie 1989?

Adam Burakowski: Arhiva MAE polonez conţine mai multe documente din vremea lui Ceauşescu. O parte din documentul pe care l-am prezentat în „22" a fost deja publicat în România, într-un „album" intitulat „Solidari cu România". Doctorul Konrad Białecki, angajat al Institutului Memoriei Naţionale Poloneze, care a scris un studiu introductiv pentru acest volum, a folosit mai multe dintre documentele la care am avut şi eu acces.

Ce rol a avut Ion Iliescu în pregătirea răsturnării lui Ceauşescu?

Asta e o întrebare care, din păcate, rămâne deschisă şi va rămâne aşa. Nimeni din cercurile bine informate nu a fost şocat că Iliescu a apărut la televizor ca un şef al noii puteri. Numele lui, ca posibil succesor al lui Ceauşescu, a circulat „pe piaţă" timp de câţiva ani.

De ce a solicitat Ion Iliescu intervenţia armatei sovietice?

O intervenţie armată sovietică în România, în decembrie 1989, ar fi fost un dezastru atât pentru partea română, cât şi pentru cea sovietică. Deci Ion Iliescu şi Silviu Brucan trebuie să fi fost foarte nesiguri de poziţia lor în acele zile, dar asta nu este de mirare. Existau unele zvonuri că sunt nişte unităţi pro-ceauşiste care se deplasează spre Bucureşti pentru a reinstala vechiul regim.

Era o mişcare riscantă?

Chiar dacă cererea a fost respinsă, ea a arătat „echipei Gorbaciov", care se mai bucura de sprijinul ţărilor occidentale, că Iliescu şi echipa lui nu sunt nişte „legionari", ci oameni serioşi, măcar pentru gorbaciovişti, care vor să colaboreze cu URSS şi cu alte ţări socialiste.

Susţineţi că apelul către Moscova l-ar fi pus pe Ion Iliescu într-o lumină proastă. Ce s-ar fi putut întâmpla?

Când soliciţi ajutor militar sovietic înseamnă că eşti dispus să intri într-o relaţie de subordonare cu Moscova, ceea ce este grav, e ca şi cum ai fi acuzat de trădare de ţară.

Adam Burakowski

- S-a născut în 1977
- Este doctor în ştiinţe politice, lector la Institutul de Studii Politice al Academiei Poloneze de Ştiinţe
- A publicat volumul „Geniul Carpaţilor. Dictatura lui Nicolae Ceauşescu"
- Este coautor, împreună cu Aleksander Gubrynowicz şi Paweł Ukielski, al cărţii „1989 - Toamna Naţiunilor".

„Echipa Iliescu" s-a consultat cu Moscova în privinţa lichidării soţilor Ceauşescu?

Să punem cap la cap informaţiile pe care le aveaţi din cercetările dumneavoastră anterioare şi cele din acest document.

În primul rând, să nu uităm de evenimentele din alte ţări ale blocului sovietic din Europa. Exista un plan de schimbare radicală, pregătit la Moscova, şi nimeni nu ascundea acest lucru. În mai 1987, Gorbaciov a venit la Bucureşti să prezinte programul său, dar a fost respins de Ceauşescu. În ţările vecine s-au petrecut treptat schimbări fundamentale.

Ceauşescu rămânea singur. Era nevoie numai de o scânteie ca ţara să ardă. S-a aprins la Timişoara. Familia Ceauşescu ştia că e un pericol serios şi a ordonat o soluţie dură. Dar în Banat, activiştii comunişti şi ofiţerii nu erau plini de zel. Ştiau că zilele lui Ceauşescu sunt numărate şi nu voiau să se implice în represiuni. Aşteptau, ezitau, îşi pasau responsabilitatea de la unul la altul.

Ceauşescu nu ştia ce i se pregăteşte?

Nicolae Ceauşescu a fost dezinformat despre starea evenimentelor şi s-a dus în Iran. Când s-a întors, era prea târziu. Practic, pierduse conducerea ţării în 21 decembrie, dar cât timp era fizic prezent în clădirea Comitetului Central, nu putem să vorbim despre schimbarea puterii. Asta s-a petrecut în 22 decembrie, când Ceauşescu a fost evacuat şi „a emanat" o nouă echipă militaro-civilă, compusă în mare parte din oameni deja cunoscuţi populaţiei din programele radiodifuziunilor străine.

Dar chiar şi echipa asta nu ştia ce o să se petreacă, dacă Nicolae Ceauşescu a pregătit capcane pentru succesorii lui. De aici a venit, cred, ideea de a cere ajutor militar.

Cine deţinea, de fapt, puterea în 22-23 decembrie '89?

Imediat după prăbuşirea lui Ceauşescu - Armata. Dar generalii, poate cu excepţia lui Nicolae Militaru şi a unor persoane de rang mai mic, nu doreau o dictatură militară şi nu erau împotriva unei echipe compuse şi din civili.

Se cunoaşte felul în care sovieticii au răspuns cererii formulate de Iliescu şi Brucan?

Nu am găsit niciun document mai detaliat despre acest dialog, dar nu este exclus să existe în arhivele altor ţări foste socialiste. De pildă, în arhiva MAE polonez am descoperit un document foarte amănunţit despre convorbirea lui Ceauşescu cu ambasadorul sovietic, în august 1968, după invadarea Cehoslovaciei.

În ce fel s-ar fi schimbat soarta lui Ceauşescu, dar şi a Revoluţiei române, dacă sovieticii acceptau invitaţia lui Iliescu?

După părerea mea, era imposibil ca sovieticii să intre în România cu trupele. Ca să aflăm mai multe este nevoie de libertatea cercetărilor. Voi românii îl aveţi pe Marius Oprea, considerat unul dintre cei mai buni specialişti în istoria Securităţii nu numai în România, ci în toată lumea. Cercetători precum Oprea trebuie lăsaţi să-şi continue munca de cercetare în instituţiile lor, să nu fie atinşi de schimbările de guvern. Tocmai de aceea, lumea academică
europeană este alături de el în acest moment.

Răspunsul sovieticilor la cererea lui Iliescu este o dovadă clară că era imposibil să se intre cu trupele în România. Însă mai rămâne deschisă o altă întrebare: dacă „echipa Iliescu" s-a consultat cu Moscova privind lichidarea lui Ceauşescu.

Iliescu: „E o aiureală!"

Iliescu îi arată cu degetul pe cei care-l contestă Foto: Marian Vilău

Întrebat despre decizia de a cere sprijin militar sovietic, confirmată şi de documentul publicat în revista „22", Ion Iliescu a replicat nervos.

Rugat să comenteze despre documentul descoperit de cercetătorul polonez Adam Burakowski, act care confirmă că, în decembrie 1989, a contactat Moscova, Ion Iliescu ne-a declarat: „E o a aiureală! N-are niciun temei, e o invenţie! Nu există niciun fel de document. Eu nu am vorbit cu Gorbaciov decât pe 27 decembrie, când reunisem Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi Gorbaciov m-a felicitat".

Iliescu susţine că, în decembrie '89, nu avea de ce să se teamă că ar pierde puterea. „Care putere?", se întreabă, retoric, fostul preşedinte. „Cine să piardă puterea? Sunt nişte speculaţii, se trezesc unii şi alţii să vorbească aiurea, după 20 de ani de la Revoluţie. E ruşinos!"

Pe 6 februarie, la patru zile după ce revista „22" a publicat documentul, Iliescu a postat pe blogul personal (www.ioniliescu.wordpress.com) un comentariu cu titlul „Despre minciuni... cu picioare scurte!".

Printre altele, Iliescu preciza că nu a intrat în Ambasada URSS nici în decembrie 1989, nici mult timp după aceea. „Nici eu, personal, nici altcineva din partea CFSN, nu am purtat în acele zile fierbinţi discuţii cu Ambasada URSS şi nu a fost adresată, pe nicio cale, vreo cerere de ajutor militar."

La finalul postului, fostul preşedinte a spus că publicarea documentului este o încercare „propagandistă" şi „lamentabilă".