Structurarea anului şcolar pe module le dă bătăi de cap elevilor şi profesorilor
0Structura anului școlar bazată pe module, devenită funcțională pentru prima dată în anul școlar 2022-2023, îi pune în dificultate atât pe profesori, cât și pe elevi.
Joi, 22 decembrie, se încheie cel de-al doilea modul școlar al acestui an. Elevii ar urma să revină la cursuri luni, 9 ianuarie 2023. Această segmentare a învățării în cinci module, aplicată în premieră în actualul an școlar, la inițiativa fostului ministru al Educației Sorin Cîmpeanu, nu bucură însă pe nimeni.
Experți ai organizației non-guvernamentale Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, CEAE, au făcut o analiză din care rezultă că împărțirea pe module funcționează cu sincope. „Anunțată cu câteva luni înainte de începerea școlii, schimbarea a fost insuficient explicată profesorilor, iar o serie de detalii legate de planificarea calendaristică a materiei și ritmicitatea notării au fost lăsate la latitudinea lor. Cu alte cuvinte, au fost lăsați «să se descurce» de unii singuri. Mai mult de atât, chestiunile rămase nelămurite s-au dovedit a avea un impact semnificativ asupra fluxului predării, asupra felului în care se face evaluarea și asupra gradului de încărcare pe care îl resimt elevii”, precizează autorii analizei.
La clasă, lucrurile nu merg cum au fost gândite
Elevii, mai arată analiza, au ajuns în ultimele două săptămâni de școală să dea foarte multe teste, iar gradul de dezinteres al profesorilor forțați să se adapteze noilor schimbări a crescut.
Gabriela Deliu este profesoară de Fizică în județul Brașov și, inițial, a fost o susținătoare a alternanței perioadelor de învățare cu cele de vacanță. În practică, însă, lucrurile s-au complicat.
Prima problemă a fost planificarea pe unități de învățare. „Am încercat, din momentul zero în care am proiectat curriculumul pe care îl aveam de parcurs pe întregul an școlar, să așezăm ceea ce aveam de făcut astfel încât să putem să finalizăm unitățile de învățare în interiorul fiecărui modul. Este o chestiune ușor de înțeles: dacă ai început ceva, trebuie să și finalizezi în interiorul acelei structuri temporale. Începi o unitate de învățare, o finalizezi și faci evaluare, dacă nu la fiecare unitate de învățare, măcar la finalul a două sau trei unități. Și, pe hârtie, ies lucrurile. În momentul în care am gândit proiectarea didactică, ne încadram la limită. În momentul în care începi să performezi, vezi că la clasă lucrurile pot să nu meargă în ritmul pe care l-ai gândit. Și, dacă ți-ai făcut proiectarea foarte la limită – și așa au ieșit proiectările, la limită –, în momentul în care am performat nu am mai reușit să ne încadrăm în numărul de ore. Un pic dacă depășești, nu mai reușești să faci ceea ce ți-ai propus. Sau reușești să finalizezi partea teoretică, iar evaluarea o faci după vacanță, ceea ce nu este ok. Lucrul ăsta l-am constatat acum, după ce am început să lucrăm. Teoretic, ies lucrurile pe hârtie, practic, aceste structuri trebuie să fie mult mai flexibile”, a explicat profesoara.
Toți profesorii evaluează în același timp
O altă dificultate a apărut la evaluare. Sistemul prevede, în cazul unor materii, un număr la fel de mare de note precum cel anterior: este vorba despre numărul de ore/ săptămâna +3. Adică 5 note la 2 ore pe săptămână sau 6 la 3 ore pe săptămână.
Profesoara mai spune că, în mod normal, după ce au predat, profesorii au trecut la evaluare, astfel că în ultima săptămână toată lumea a dat teste. „Copilul are de dat multe teste într-o zi, foarte multe într-o săptămână; e un grad de încărcare foarte mare, dezechilibrat cumva, față de ceva ce aveam într-o structură mai lejeră”, a subliniat profesoara.
Schimbări fără analize la bază
Problema este, comentează expertul în educație Mihai Maci, că atunci când ne apucăm să facem astfel de schimbări în structura anului școlar sau de altă natură, noi nu avem niciun fel de evaluări. „Nu avem o evaluare a formulei precedente, cu împărțirea pe semestre, care a funcționat vreo 25 de ani în România. A fost bună, nu a fost? Cum se reflectă ea în activitatea elevilor. Nici în 1997, când am schimbat lucrurile, nu am avut o evaluare la formula veche, cu împărțirea pe trimestre”, explică Maci.
Și, în măsura în care noi nu avem astfel de analize, nu știm ce trebuie să schimbăm, astfel că facem schimbare de dragul schimbării. „Dacă noi începem școala la 9 septembrie sau la 15 septembrie, ce schimbare este? Niciuna. Să fim serioși! Doar creezi un interes pentru problema educațională sau pentru ministru”, subliniază expertul.
Probabil că formula cu modulele ar fi mers la clasele mai mici, unde durata de concentrare a elevilor nu este atât de mare ca la clasele mai mari. Sau ar fi mers în anumite situații în care școlarizarea e mai dificilă, trebuie mijloace de transport, accesul e mai greu, sunt probleme primăvara sau alte lucruri de acest gen, adaugă expertul. „Dar ar trebui să avem o diagnoză exactă a situațiilor ca să ne dăm seama dacă funcționează sau nu. Unde, cum și cu ce rezultate. Dar noi n-avem nimic”, mai spune Maci.
Marea problemă a educației este cea a claselor mici, atrage atenția Mihai Maci. „Atunci i se formează elevului niște deprinderi. E vorba de atenție, de răbdare, de capacitatea de concentrare, de o anumită disciplină pe care, de fapt, elevii de azi nu le mai au. Dacă noi nu avem lucrurile acestea de bază, nu putem construi apoi în gimnaziu cunoștințe și nici înțelegere. Și așa ajungem la Bacalaureat, la facultate cu niște copii care, în cel mai bun caz, sunt capabili să papagalicească 2-3 pagini, dar nu știu despre ce e vorba acolo. Și, onest vorbind, nici nu-i interesează. Cam asta este situația. Și noi tot vorbim de module, de examene de evaluare și altele asemenea”, conchide expertul.
Se încarcă comentariile...
