Ştefana Sava: „Pictura bisericească m-a ajutat să înţeleg evoluţia artei“

Ştefana Sava este o admiratoare a picturilor lui Andrei Rubliov; Fotografii: arhiva personală Ştefana Sava

Ştefana Sava are 19 ani şi e absolventă a Liceului de Arte din Baia Mare. Pictează de când se ştie, iar specializarea ei este iconografia. Pasiunea a început, ca în cazul multor copii talentaţi, în primii ani de viaţă, când a debutat în „pictura murală“ pe pereţii casei.

Formele abstracte, cărora numai ea ştia să le dea o semnificaţie, s-au extins treptat şi la casele vecinilor, şi ale rudelor. Energia, talentul şi entuziasmul copilăriei au fost şlefuite la cursurile de la Palatul Copiilor din oraş, unde părinţii au înscris-o la vârsta de 6 ani. De atunci, fata şi-a găsit propriul drum în artă, sub îndrumarea soţilor Stanciu: „Provin dintr-o familie modestă şi luptătoare, dar iubitoare de frumos. Crescând într-un mediu creştin, curiozitatea m-a apropiat de arta şi pictura bisericească, mai precis, de iconografia bizantină“, spune Ştefana.

Pictura bisericească poate părea, la o primă vedere, mai puţin atrăgătoare şi antrenantă decât pictura artistică. Însă Ştefana a lucrat meticulos, a studiat în detaliu şi a ajuns la alte concluzii. „Nu mi-a limitat capacitatea de creaţie şi de inovaţie, dimpotrivă, pictura bizantină fiind un fundament al picturii în istorie, m-a ajutat să înţeleg demersul şi evoluţia treptată a artei, din Evul Mediu până azi, dintr-o perspectivă tehnică. Precizia, naturaleţea şi ansamblul de concepte profunde ale artei bizantine mi-au deschis viziunea asupra lumii, asupra frumuseţii vieţii“, spune Ştefana, cu senitătatea unui înţelept.

Cel mai tânăr pictor de la Mănăstirea Rohiţa

Călătoriile sale artistice au adus-o alături de cei mai mari specialişti români în iconografie şi pictură. Abordare cronologică: a participat la cursul de iconografie bizantină al profesorului Ion Profeanu, unde a deprins proporţiile şi perspectivele specifice portretului bizantin, apoi s-a înscris la atelierul de pictură al lui Marcel Stanciu, unde a descoperit frumuseţea icoanelor prin filtrul vechimii şi al naturaleţii lor, învăţând să coordoneze ochii minţii cu mâinile – după cum plastic descrie ea – şi la atelierul Mariei Stanciu, unde a dat frâu liber imaginaţiei în crearea compoziţiilor artistice. Au urmat concursurile şi premiile, cu zecile. Performanţa Ştefanei nu putea trece neobservată, astfel că profesorul Ioan Săcălean, unul dintre fondatorii Fundaţiei Nicoale Steinhardt, a înscris-o în tabăra de iconografie de la Mănăstirea Rohiţa-Boiereni. Aşa a devenit Ştefana Sava cea mai tânără participantă printre pictori de biserici, iconografi şi studenţi la artă sacră şi la restaurare-conservare. Timp de patru ani, tânăra a absorbit ca un burete cunoştinţe de la profesorul universitar Sorin Albu şi de la ceilalţi participanţi.

Faptul că am vândut numeroase tablouri a devenit un viciu al circularităţii: iubitorii de frumos îşi doreau ceea ce puteam să le ofer, iar eu îi ofeream familiei un sprijin.

Calitatea definitorie a Ştefanei, pe care o repetă cu cel mai firesc ton, ca şi când nu se poate altfel, este dorinţa de autodepăşire. Priveşte tot mai sus, vrea să aibă perspective tot mai largi. Când vine vorba despre artiştii care o inspiră, spune că nu se poate limita nici aici la unul-doi pictori preferaţi. Din domeniul iconografiei pe primul loc sunt Andrei Rubliov, dar şi românii Ioan Popa şi Sorin Dumitrescu, iar din domeniul picturii nu poate să nu îl menţioneze pe clasicul şi marele Nicolae Grigorescu, precum şi ingeniozitatea lui Adrian Ghenie, viziunea şi tehnica lui Lucian Freud şi măiestria picturii hiper-realiste a austriacului Gottfried Helnwein. „Toţi aceştia au avut o mare influenţă asupra subconştientului meu, această admiraţie pentru diversitatea în tehnică mă face să tind spre căutarea noului, a inovaţiei în artă“, spune Ştefana.

Talentul tinerei pictoriţe s-a oglindit şi în numărul impresionant de picturi pe care le-a vândut. A contribuit şi acest aspect la întărirea scopurilor şi motivaţiilor fetei. „Faptul că am vândut numeroase tablouri a devenit un viciu al circularităţii: iubitorii de frumos îşi doreau ceea ce puteam să le ofer, iar eu îi ofeream familiei un sprijin. Ţin minte că din prima icoană vândută am reuşit să-mi cumpăr prima bicicletă, pentru a atenua problema transportului“, povesteşte fata. A strâns bani şi, cu banii primiţi prin bursele stART ale Şcolii de Valori, sponsorizate de Provident, a reuşit să ajungă la Paris, unde a colindat fiecare muzeu, mai mare sau mic, fiecare galerie de artă şi reper cultural, central şi periferic, tot ce i-a ieşit în cale. Apoi, finanţarea stART a ajutat-o să participe la tabăra Universităţii de Artă şi Design din Cluj, unde doreşte să-şi continue studiile, în domeniul graficii. Deja are un loc asigurat, timpul pare să curgă lin pentru Ştefana şi viitorul este, cu siguranţă, luminos. Deja are stabilit următorul obiectiv: să-şi certifice cunoştinţele în domeniul iconografiei şi al restaurării. Vom mai auzi despre Ştefana Sava, este un angajament.

Conţinut oferit cu sprijinul Provident Financial Romania.