Șansele ca noul orar pentru liceu să se aplice începând cu anul școlar 2026-2027. „Atunci ministerul creează supape”
0România dezbate planurile-cadru pentru liceu, iar procesul de consultare a scos la iveală o rezistență în sistem neașteptată. Vor urma: aprobarea acestor planuri-cadru, elaborarea programelor și a noilor manuale, formarea profesorilor, toate până la începutul anului școlar 2026-2027.
Planurile-cadru pentru liceu au fost lansate în dezbatere publică în ultima zi din luna ianuarie, după mai multe amânări în cursul anului trecut. Ministerul Educației a anunțat tot atunci și un grafic privind consultările publice, conform acestuia procesul urmând să se încheie în 6 martie. Va urma o perioadă de analiză, pentru ca planurile-cadru (forma care va rezulta după consultări) să fie adoptate în acest an. Tot în acest an ar trebui să fie elaborate programele școlare, dar și standardele de evaluare pentru elevi, pentru ca în cursul anului 2026, până la începutul anului școlar 2026-2027, să fie elaborate noile manuale. De asemenea, profesorii ar trebui să parcurgă programe de formare până la debutul anului școlar. Primii care vor învăța în concordanță cu noile planuri-cadru sunt elevii care vor începe, în toamna anului viitor, clasa a IX-a, ei fiind și primii care vor susține, în 2030, Bacalaureatul sub noua formă.
Este, sau nu, timp pentru ca până în toamna anului viitor totul să fie bine pregătit și gata de aplicat?
„Indiferent de cum arată lucrurile, din câte simt eu, există o determinare importantă la nivelul conducerii ministerului ca planurile să intre în funcțiune. Or planuri înseamnă planurile ca atare aprobate, înseamnă programe școlare, înseamnă pregătire, înseamnă manuale, deci cred că e posibil să aibă determinarea ca indiferent de cât de strâns e calendarul să țină de el pentru a-l pune în fapt”, spune profesorul Marian Staș, expert în educație. Misiunea, deși pare una aproape imposibilă, nu este, adaugă expertul, explicând cum poate fi pus totul în practică.
„De departe aspectul cel mai important este finalizarea planurilor cadru. Sigur că va fi un calendar extrem de accelerat și de intens, că vorbim doar de un an de zile. (...) Planurile cadru e obligatoriu să fie făcute pentru întreg ciclul, asta este provocarea cea mai mare. După care și programele școlare eu le-aș face tot așa, pentru întregul ciclu, dar nu se întâmplă nimic dacă le fac, de pildă, pentru a IX-a și a X-a, urmând ca în anul următor ele să fie separate și manualele să le fac obligatoriu pe cele de clasa a IX-a. Poate fi făcută o astfel de etapizare, nu văd o problemă deosebită, dar, sigur, cu cât mai mult facem până în 2025-2026 până la 1 septembrie, cu atât mai bine”, este de părere prof. Marian Staș.
„Rezistență la schimbare”
Ceea ce a surprins în timpul scurs de la punerea în dezbatere publică a noilor planuri-cadru pentru liceu, spune expertul Marian Staș, este rezistența extraordinară la schimbare, venită din sistem. „Eu nu mi-am închipuit că un astfel de proces poate să înregistreze o asemenea rezistență la schimbare. Mi-am închipuit că e rezistență la schimbare din toate motivele posibile - cinism politic, impostură, incompetență, interese care nu au nimic de-a face cu binele copiilor - dar am constatat că în săptămânile și lunile astea când Daniel David a pornit onest conversația pe bune, cu el în frunte, oamenii au văzut moartea cu ochii, mulți dintre ei. Adică și-au dat seama că e pe bune și că vor apărea transformări importante, care, culmea, că au soluții. Dar nu contează că au soluții, omul când e amenințat, i se înroșesc ochii și se comportă visceral, nu se mai comportă rațional”, spune Marian Staș.
Reacția profesorilor are două explicații, potrivit expertului. O primă explicație ar fi aceea că cei care au contestat din primele momente planurile cadru lansate în dezbatere publică – acuzând că dispar ore/catedre, că se renunță la discipline importante precum Geografia și Istoria etc. - au făcut-o fără să ia în seamă cea de-a treia coloană din planurile cadru, respectiv „Curriculum la decizia elevilor din oferta școlii (CDEOȘ)”, care deocamdată nu este completată. „Abia atunci vom ști de fapt ce bugete de ore vom avea, când vom cunoaște care sunt preferințele și care este decizia elevilor din oferta școlii”, explică Staș. Al doilea lucru important, despre care de asemenea se vorbește puțin, dar care i-a pus în alertă pe profesori, subliniază expertul, este acela că „în mod cert nu rămâne niciun profesor pe drumuri”. „Legea 185 din 2020 extinde conceptul de normă didactică definit în prima lege a educației naționale, nr. 1 din 2011, (...) și adaugă o paletă foarte bogată de activități nedidactice luate în calcul la vechime și la pensie. Cu alte cuvinte, problema e rezolvată, lovită de nulitate. Atunci când vine vorba de schimbare, primele două reacții sunt negarea și furia. Deci nu e comportamentul rațional. Dar soluția există bine-mersi în lege. Și atunci, de pildă, dacă rămâi cu jumătate din norma de ore la catedră, poți să-ți completezi norma cu: tutorat și mentorat, consiliere de carieră pentru copii, scriere de proiecte, pentru că legea îți permite lucrul ăsta”, explică Marian Staș.
„O singură variantă de plan cadru nu mai satisface”
Discuțiile, cu toate explicațiile venite între timp, de când s-au consumat mai multe sesiuni de dezbateri pe tema planurilor-cadru, nu se vor opri, crede expertul. Acesta vine și cu recomandări importante, astfel încât nevoile pe care le reclamă școlile să fie într-o mai mare măsură satisfăcute.
„Piesa cea mai delicată este piesa planurilor cadru. Și aici eu am două recomandări importante, pentru că un lucru este cert: o sigură variantă de plan cadru, pentru un singur profil, nu mai satisface. Este imposibil de făcut happy toți copiii și toți profesorii și toate dezbaterile dacă pun pe masă un sigur plan cadru pentru liceele teoretice, de exemplu. Sau pentru liceele vocaționale, sau pentru tehnologic. Soluția înțeleaptă este în felul următor: de pildă, pentru liceele teoretice să aprob trei variante de planuri cadru: unul conservator, pentru cei cărora le e frică, unul deschis în proporție de 40% în zona de decizie a elevilor din oferta școlii și încă unul curajos, până la 60%, să-și creeze oferta curriculară. Și atunci în mod cert se vor depresuriza lucruri și ministerul se salvează. Petru că în momentul de față ministrul e blocat în această paradigmă de centralizare, că iese cu un singur plan cadru. Ceea ce este foarte prost și foarte contraproductiv la ora actuală. Lucrul pe care-l are de făcut ca să se salveze este următorul: pentru 95% din școli, din tot sistemul public de licee, să pună trei planuri cadru – unul conservator, unul semi și unul curajos – astfel încât școlile să facă exercițiul să-și alegă și doar pentru diferența de 3-4-5% să accelereze exponențial pilotările. Să încurajeze pilotări curriculare în licee care vor să facă treaba asta, care sunt dintr-un cu totul alt film decât cele 95%. Asta are de făcut ministerul și atunci creează supape și creează modalități de creativitate, de gândire out of the box”, crede expertul.
O declarație venită de la o profesoară din Cluj, care saluta posibilitatea de a le pune elevilor la dispoziție o ofertă generoasă, anticipând că asta îi va stimula pe profesori să propună cursuri cât mai interesante, vine să confirme că sunt școli dispuse să-și asume alegeri curajoase, spune expertul.
Un manual bun „nu poți să-l scrii pe genunchi”. Cât ar putea dura
Timpul este suficient și pentru elaborarea noilor manuale, chiar dacă acest proces nu trebuie făcut în grabă, spune prof. Staș.
„ (Un manual - n. red.) nu poți să-l faci pe genunchi și nu poți să-l faci de azi pe mâine. E provocator în primul și în primul rând din punct de vedere pedagogic, e provocator și din punct de vedere al conținutului, are multe valențe în el ca să juguleze tendința de a-l face într-o lună. Manualele nu se scriu într-o lună. Manualele se scriu o dată, și mai revii încă o dată pe ele... De pildă, în universitățile americane, în colegii, și nu numai acolo, există ediții ale cursurilor și ale manualelor. Sunt manuale care sunt rafinate și rescrise de-a lungul a 15-20 de ani. Ediția a VII-a, ediția a IX-a, ediția a XI-a, ca să devină din ce în ce mai bune, mai actualizate, mai rafinate și așa mai departe. Deci n-aș pune mai puțin de 9 luni. (...) Sigur că sunt oameni care scriu manuale, și au scris manuale și au experiență, au niște versiuni anterioare, dar eu nu le-aș fușeri pe astea, pentru că unul dintre punctele critice la momentul actual este calitatea slabă a foarte multor manuale. Pentru că sunt scrise aiurea, nu sunt scrise pentru lectura copiilor, ci sunt scrise ca să arate autorii cât de tari sunt ei și câtă carte știu, ceea ce e prost. Bunul de tipar nu iese bine în 30-60-180 de zile, el iese de la 9 luni în sus. E o întreagă alchimie, un întreg proces tulburător, un joc cu mărgele de sticlă pentru a ieși un manual așa cum se cuvine”, susține expertul.
Un alt proces important, formarea profesorilor pentru a preda după noile planuri-cadru, se poate derula în paralel. Aceștia pot lucra pe variante de lucru ale manualelor aflate în stadii avansate, sau pe teme deja finalizate.
„În momentul în care se așază planurile cadru și încep să arate ce și cum, ușor-ușor încep să se creioneze și programele școlare și conținuturile. Și acolo e un proces care poate merge simultan cu finalizarea planurilor cadru, pentru că acolo e vorba de două piese mari importante: conținutul (ce fac) și ce buget de timp am alocat. Iar bugetul de timp e cel care începe să fie definit de planurile cadru în primul rând. E un moment important în care panica nu-și are locul. Eu nu diagnostichez în momentul de față criză de timp, (...) acum e mai degrabă un proces definit de o cantitate productivă de adrenalină. Sigur că e o presiune, fără doar și poate, și de timp, de conținut, de resurse și așa mai departe, dar asta din punctul meu de vedere e de bun augur, creează premisele pentru ca procesele să fie făcute la viteză normală, nefușerite, nici lălăite și nici în criză. Deocamdată nu suntem în criză, pe estimarea mea”, a conchis prof. Marian Staș.
Se încarcă comentariile...
