Prima zi de şcoală: şcoli fără autorizaţii şi rechizite scumpe. Ce rol trebuie să joace părinţii în această etapă din viaţa copiilor

Imagine de arhivă

Luni, în prima zi de şcoală, aproximativ 284.000 de elevi şi preşcolari sunt aşteptaţi să treacă pragul claselor pentru prima oară doar în Bucureşti. Noul an şcolar însumează 168 de zile lucrătoare, un total de 34 de săptămâni. Experţii în educaţie arag atenţia asupra rolului important pe care îl au părinţii în această etapă importantă din viaţa copiilor.

Potrivit structurii noului an şcolar, semestrul întâi va dura până la 1 februarie 2018, iar semestrul al doilea - din 11 februarie 2019 până pe 14 iunie 2019. Pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar se încheie pe data de 31 mai, iar pentru clasa a VIII-a, pe data de 7 iunie.

Vacanţele elevilor din toate ciclurile de învăţământ sunt programate astfel: vacanţa de iarnă (22 decembrie 2018 - 13 ianuarie 2019), vacanţă intersemestrială (2 - 10 februarie 2019), vacanţa de primăvară (20 aprilie - 5 mai 2019) şi vacanţa de vară (15 iunie - 15 septembrie 2019). Suplimentar, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar beneficiază de vacanţă în săptămâna 27 octombrie - 4 noiembrie 2018. 

Şcolile, tot fără autorizaţii

Numai în Bucureşti, un număr de 14 unităţi nu au autorizaţie sanitară, iar alte 49 unităţi de învăţământ de stat nu au personal medical angajat, adică medic sau asistent medical. Autorităţile susţin că această deficienţă se va remedia, dat fiind faptul că în acest moment se fac angajări.

În ceea ce priveşte autorizaţiile ISU, în învăţământul de stat sunt autorizate 53 de clădiri şi 772 neautorizate. Alte 252 nu fac obiectul autorizării ISU. În învăţământul privat 39 de clădiri sunt autorizate, iar 485 neautorizate. Nu fac obiectul autorizării ISU 105.

57% dintre români, până la 300 de lei alocaţi pentru rechizite

Peste 57% din români alocă o sumă cuprinsă între 100 şi 300 de lei pentru a cumpăra rechizite şcolare în această perioadă arată un studiu efectuat de compania de cercetare de piaţă 4Service Group România. Dacă unul din patru români cheltuie în medie între 300-600 de lei, doar 8% dintre cumpărători alocă mai mult de 600 de lei pentru cumpărăturile cu începutul şcolii. Tot 8% alocă şi mai puţin de 100 de lei, potrivit aceluiaşi studiu.

În contextul în care doar puţin peste 27% dintre respondeţi au declarat că au făcut aceste cumpărături cu 1-2 săptămâni înainte, autorii studiului citat susţin că majoritatea părinţilor aşteaptă recomandările învăţătorilor şi profesorilor, pentru a şti ce anume să cumpere. Astfel, 87% dintre cumpărători au declarat că aleg rechizitele în funcţie de ce spun cadrele didactice şi doar 6% dintre ei apelează la alte surse pentru recomandări. 

În ceea ce priveşte preţul, părinţii pun la egalitate reducerile şi preferinţele copiilor. Astfel, un procent de 39% dintre respondenţi au declarat că preţurile reduse şi promoţiile primează, în vreme ce 38% îşi ascultă mereu copiii când vine vorba să aleagă rechizitele pe care aceştia le vor folosi la şcoală. În ceea ce priveşte cumpărăturile, în peste 66% din cazuri, acestea sunt făcute la hypermarket sau supermarket.

Începutul şcolii, un nou rol şi pentru părinţi

Specialiştii în educaţie susţin că este necesară o implicare cel puţin lunară a părintelui prin prezenţa sa în cadrul şcolii fie la întâlniri de grup cu învăţătorul sau dirigintele, fie organizate de psihologul şcolii sau întâlniri între părinţi în şcoală pentru a crea o comunitate unită şi eficientă în gestionarea oricăror aspecte ale clasei.

„Există în România cel puţin 3 tipuri de părinţi, părinţi implicaţi în educaţia copilului care monitorizează fiecare zi de şcoală, menţinere caldă relaţia cu dascălul, cunoaşte progresele copilului, relaţia cu colegii de clasă, punctele slabe nevoile şi se comportă astfel pentru că în general are o relaţie de încredere, deschidere şi sprijin cu propriul copil acasă. şi atunci i se pare firesc să fie prezent şi implicat în viaţa şcolară”, a declarat pentru „Adevărul” psihologul Mihai Copăceanu.

În opinia acestuia, ca exemple negative putem vorbi de o categorie de părinţi care sunt fie complet absenţi din viaţa şcolară a copilului şi total nepăsători sau de cei care se centrează exclusiv pe rezultatele elevului, pe ce note a obţinut (calificative, diplome) cu rare contacte cu şcoala.

„Un părinte interesat de sănătatea, creşterea şi dezvoltarea copilului este deci interesat şi de şcoală şi cel puţin în primii ani şcoala ocupă  cel mai însemnat rol din viaţa copilului nu atât ca timp şi pregătire cât mai ales ca relevanţă pentru sine. Este modul prin care copilul-elev primeşte aprecieri şi valorizare încă de la clasa pregătitoare când toţi aşteaptă de la el rezultate”, a detaliat acesta.

Ce rol ar trebui să joace părintele

Experţii sunt de părere că atitudinea părintelui faţă de şcoală se transmite invariabil şi copilului. Dacă aceasta nu are la bază o comunicare sinceră, fie că vorbim de părinţii exigenţi sau de cei neinteresaţi de acest aspect, se poate ajunge la situaţii în care copilul este cel care plăteşte preţul pentru lipsa de interes din partea părintelui.

„Părintele are un rol semnificativ în modul în care copilul percepe şi înţelege şcoala, fie ca ceva obligatoriu („nu ai altceva de făcut decât să înveţi, vreau note bune”) şi avem părinţi exigenţi, specifici şcolilor de top care vor performanţă şi excelenţă, olimpiade şi media fix 10. Ei transmit de fapt anxietate copilului şi am întâlnit persoane care mi-au spus că timp de 12 ani au luat doar premiul întâi pentru că părintele îşi dorea asta. Şi avem din păcate categoria părinţilor care transmit o lipsă de respect faţă de şcoală ca instituţie şi faţă de profesori şi atunci copiii nu acordă importanţă educaţiei şi învăţării şi sunt dispuşi la metode prin care fentează şcoala (copiază la teste, chiulesc la ore,etc) sau chiar agresează fizic profesorii. Şi nu sunt cazuri izolate”, a explicat psihologul.

Acesta avertizează că părinţii pot adopta o strategie complet greşită de a-şi susţine copiii în această etapă importantă din viaţă, metodă ce poate conduce nu doar la o atitudine greşită a copilului faţă de şcoală dar poate da naşteri la frustrări şi chiar dispreţ faţă de întreg procesul de învăţare.

„În România, copilul este atenţionat din timp că odată cu începerea şcolii joaca s-a terminat, că este un alt nivel de dezvoltare, că aşteptările sunt mult mai mari şi nu se negociază. În primii ani orice dorinţă a acestuia va fi condiţionată (îndeplinită sau nu) în funcţie de rezultate, ceea ce este total greşit („îţi iau iPhone doar dacă iei premiul întâi”, „nu ai luat 10 la fizică, nu mergi în vacanţă la mare”). Deci pedeapsa şi chiar recompensa nerealistă sunt cele mai proaste metode însă facile pentru părinţii care nu au timp să se ocupe de copii, metode prin care, cred ei stimulează/obligă copilul să aibă rezultate. De multe ori în spatele unei diplome de premiul întâi sau olimpiadă se ascunde frustrare, revoltă, confuzie, frică şi dispreţ”, a concluzionat psihologul Mihai Copăceanu.