Lecţia de literaţie a învăţătoarei care îi învaţă să scrie şi să citească româneşte pe copiii romi de limbă maghiară
0
Ana Otomega Dumitru obţine rezultate remarcabile cu elevii săi. Chiar dacă cei mai mulţi renunţă frecvent la şcoală, dascălul îi readuce mereu la clasă, iar copiii învaţă să scrie şi să citească, dar şi să socotească şi să folosească toate aceste informaţii în viaţa cotidiană.
Ana Otomega Dumitru (40 de ani), învăţătoare în satul Cuiesd, comuna Panet, judeţul Mureş, a fost selectată în top trei profesori la categoria ”Dezvoltarea literaţiei” în cadrul galei ”Profesorul anului în mediul rural”, organizată de Teach for Romania, o organizaţie care şcoleşte şi trimite dascăli în cele mai defavorizate zone ale României.
A absolvit Liceul Pedagogic din Târgu Mureş şi apoi Universitatea ”Petru Maior”, iar la sugestia mamei sale a urmat o carieră în învăţământ şi nu regretă niciun moment.
”Când eram mică, mă jucam mereu de-a şcoala cu prietenele mele la bloc. Eu eram învăţătoarea, iar ele elevii. Mi-au plăcut dintotdeauna copiii, să lucrez cu ei, iar acum am şi eu doi ai mei”, îşi începe povestea Ana.
S-a titularizat într-una din cele mai defavorizate zone din România, iar în clasă are numai elevi romi. Şi de parcă nu ar fi fost suficient de complicat, copiii vorbesc un amestec de maghiară şi limba romani.
”Am şi clase simultane, iar cei mari îmi traduc ce spun cei mici şi le spun apoi ce trebuie să facă”, explică cu umor învăţătoarea. S-a ataşat enorm de elevii ei şi nici nu se gândeşte să se transfere în altă parte.
Laborator de literaţie cu doi elevi
Pentru cei care se descurcă mai bine, mai exact doi elevi, a înfiinţat un laborator de literaţie, care să îi ajute să continue şcoala şi să îşi urmeze visele. Vin constant la şcoală, iar cu ei lucrează după orele de curs. O colegă de-a sa vine şi ea la laboratorul de literaţie cu alţi doi elevi. Prin interrmediul fundaţiei ”Noi orizonturi”, foloseşte în laboratorul de literaţie noi metode de predare.
”Una dintre ele este metoda Abel. Pornim de la o carte, de la un text sau o poveste şi construiesc cu ei un nou text, pe care îl fragmentăm în propoziţii, cuvinte, după care refacem tot procesul. Facem exerciţii de despărţire în silabe, exerciţii de citire în perechi, citire în şoaptă, citire ritmată. Prin toate aceste metode îşi dezvoltă fluenţa cititului şi a scrisului, a auzului fonematic şi capacitatea de-a identifica informaţiile cerute în frază şi de a le folosi apoi în alte propoziţii”, descrie modul în care copiii sunt învăţaţi să citească şi să scrie cursiv.
FOTO arhiva personală
Pentru că are clase simultane, a creat şi un sistem de predare prin care să folosească cât mai eficient timpul pe care îl petrece cu fiecare. Astfel, cu cei de la clasa pregătitoare practică învăţarea prin joacă, cu cei de clasa I exersează scrisul, iar cu cei de clasa a II-a citeşte, având grijă să treacă pe la fiecare în parte.
Ce o motivează să continue
Profesoara pentru învăţământ primar are dublă specializare (învăţător-educator), iar în cei 9 ani la catedră s-a remarcat printr-o perseverenţă incredibilă în a readuce pe băncile şcolii copiii romi din satul unde predă.
O parte din părinţii acestor copii practică comerţul ambulant în Polonia şi Ungaria, dar sunt şi cazuri în care micuţii sunt obligaţi să cerşească. ”Îmi spunea un copil că mama lui face şi câte 100 de euro pe zi din cerşit în Suedia”, spune Ana. Pentru că nu au o minimă cultură a educaţiei, nu îşi trimit copiii la şcoală la 6 ani, aşa cum ar fi normal, ci, de regulă, la 9 ani.
Munca ei este una sisifică şi necesită o răbdare de multe ori supraomenească, pentru că elevii care revin la şcoală, învaţă să scrie şi să citească, doar pentru ca în clasa a IV-a să abandoneze definitiv cursurile. Ana are înscrişi în clasă 30 de elevi, dar niciodată nu a avut la ore mai mult de 20 de copii.
FOTO arhiva personală
”Pentru că nu am continuitate cu mulţi dintre ei, am înfiinţat laboratorul de literaţie. Cu fiecare copil trebuie să lucrez personalizat, pentru că fiecare este la un anumit nivel şi are nevoie de ajutor”, spune dascălul, care ne mărturiseşte că nu îşi pierde niciodată răbdarea şi le explică de nenumărate ori părinţilor de ce trebuie să îşi lase copiii la şcoală.
”Este dorinţa de a-i ajuta. Dacă noi ca profesori nu îi susţinem şi nu facem nimic ca să revină la şcoală, acest lucru se va perpetua. Trebuie să îi ajutăm fiecare cu ce putem ca să îşi depăşească condiţia, să înţeleagă ca şcoala are rost şi prin ea vor putea face ce îşi doresc în viaţă”, explică Ana ce stă în spatele acestui efort uriaş pe care îl face an de an pentru a alfabetiza la nivel primar copiii romi.
Îmbină şcoala cu joaca şi activităţile practice
Ana lucrează zilnic pentru ai face să înţeleagă atât pe părinţi, cât şi pe copii că educaţia este singura lor şansă de-a scăpa de sărăcie. Îşi aminteşte de o fetiţă care trecuse în clasa a V-a, dar pe care părinţii nu au mai lăsat-o să vină la şcoală. Era singura, de altfel, într-o clasă de băieţi, pentru că tradiţia în comunităţile de romi este ca fetele să se mărite când sunt încă nişte copii, să stea acasă şi să aibă grijă, la rândul lor, de proprii copii.
”Am avut eleve care la 13 ani s-au măritat. O colegă de-a mea a vorbit cu una dintre ele, dar nu a mai vrut să audă de şcoală. De obicei, fetele se mărită de foarte tinere”, explică învăţătoarea. Chiar şi în aceste condiţii, Ana nu renunţă şi foloseşte literaţia pentru a-i învăţa să scrie şi să citească, dar şi să numere şi să folosească toate aceste informaţii atunci când au nevoie.
FOTO arhiva personală
A creat chiar şi o mică poezioară pentru ei, prin care copiii învaţă să numere până la zece, dar fac în acelaşi timp şi exerciţii de mişcare. Stau în spatele scaunelor şi repetă „unu, doi, ne răsucim, trei şi patru ne învârtim, cinci şi şase ne arcuim, şapte, opt acum sărim, zece respirăm, aripile scuturăm, ne clătim frumos cu rouă şi trecem la lecţia nouă.”
Cu ajutorul fundaţiei „Noi orizonturi” organizează în fiecare an o şcoală de vară, în care continuă cu elevii din şcoală lecţiile de literaţie, dar pe care le îmbină şi cu joaca şi diverse activtăţi practice. Totul porneşte întotdeauna de la o poveste, care îmbină matematica cu româna, muzica şi mişcarea.
Când trage linie, cea mai mare satisfacţie pe care o are vizavi de elevii ei este că învaţă să scrie şi să citească până ajung în clasa a IV-a. „Vreau să înţeleagă ceea ce citesc şi ce scriu, să socotească, astfel încât să fie pregătiţi pentru viaţă. Îi învăţ despre onoare, despre respect, despre ce înseamnă să fii punctual. Sunt lucruri care le cizelează caracterul şi îi va forma ca oameni buni pentru această societate”, este dorinţa învăţătoarei pentru elevii săi.
Se încarcă comentariile...
