Haos în Educație. Lipsa unui ministru blochează un sistem deja fragil: „Reformele nu sunt niciodată populare, dar sunt absolut necesare”
0Daniel David a demisionat din funcția de ministru al Educației pe 22 decembrie. De atunci și până acum, premierul Ilie Bolojan nu a numit nici măcar un interimar. Întârzierea ar putea fi pusă pe seama perioadei, dar există numeroase situații în care miniștri noi au fost numiți chiar de Sărbători. Semnalul transmis nu este unul bun, cred specialiștii în Educație. ,,Absența unei reacții rapide – așa cum s-a întâmplat în cazul altor portofolii – sugerează că Educația rămâne, încă o dată, într-o zonă de <<poate aștepta>>", spune Gabi Bartic.
„Educația este un domeniu extrem de sensibil și, din păcate, acest episod transmite mai degrabă un mesaj de secundarizare a importanței sale. Sigur, demisia a avut loc într-o perioadă de sărbători, dar absența unei reacții rapide – așa cum s-a întâmplat în alte portofolii – sugerează că educația rămâne, încă o dată, într-o zonă de „poate aștepta”.
Iar problema nu este doar simbolică. Sistemul educațional funcționează cu inerții mari, dar și cu multe procese în derulare. Orice pauză de leadership, chiar și de câteva săptămâni, produce blocaje, amânări și confuzie. Într-un an deja tensionat, finalul fără un ministru clar asumat nu ajută deloc la stabilitate sau încredere", explică experta în Educație Gabi Bartic.
Aceasta enumeră și motivele pentru care regretă plecarea din funcție a lui Daniel David.
,,Nu pentru că aș putea spune, onest, că știu sigur că toate reformele propuse ar fi fost implementate sau bine implementate – asta va rămâne mereu o necunoscută. Dar pentru că mi-aș fi dorit să văd măcar o parte dintre ele duse în zona de construcție, nu doar de anunț sau de tăiere. Există riscul ca Daniel David să rămână în memoria publică nedrept, ca <<ministrul care a tăiat>>. Or, din perspectiva mea, rolul unui ministru al Educației nu este doar să corecteze excese sau să oprească derapaje, ci să construiască – instituțional, curricular, sistemic. Chiar dacă unele decizii au fost dure, ele făceau parte dintr-o logică mai largă de reformă, dar spun hotarât că reformele propuse de dumnealui meritau șansa unei implementări reale".
Un mandat scurt, la fel cum au fost majoritatea în ultimii 36 de ani
Un singur an a stat Daniel David la conducerea portofoliului esențial pentru buna funcționare a țării. Perioada mandatului se încadrează în linia obișnuită. De la Revoluție încoace, România a avut 30 de miniștri ai Educației. Asta înseamnă că puțini sunt miniștrii care au apucat doi ani în funcție. Trei ani fără nicio întrerupere nu a stat niciunul.
O scurtă privire peste lista de miniștri ai Educației din ultimele trei decenii ne arată și că cele mai multe mandate s-au terminat în decembrie, la fel ca al lui Daniel David. Numirile noi nu au întârziat însă, așa cum se întâmplă acum.
Cel mai lung și cel mai scurt mandat
Cel mai lung mandat a fost cel al Ecaterinei Andronescu, de 2 ani și 6 luni, între 28 decembrie 2000 și 19 iunie 2003. Andronescu este și cea care a bifat de cele mai multe ori această în funcție. În total, a avut patru mandate.
Alți miniștri care au depășit pragul de doi ani sunt Daniel Funeriu (23 decembrie 2009- 2 februatie 2012) și Ligia Deca (3 octombrie 2022 - 22 decembrie 2024). Lui Remus Pricopie i-au mai lipsit doar patru zile pentru a atinge pragul (21 decembrie 2012 - 17 decembrie 2014).
Cel mai puțin timp a stat la cârma ministerului Educației Ioan Mang. Acesta a fost ministru doar opt zile, între 7 mai și 12 mai 2012. Și-a dat demisia după ce a ieșit la iveală că ar fi plagiat.
2012, anul cu șase miniștri
2012 a fost, de altfel, anul cu cei mai mulți miniștri ai Educației. A început cu Daniel Funeriu, care a plecat în februarie, odată cu Guvernul Boc. În cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu, la șefia Educației a venit Cătălin Baba. Numai că guvernul nu a rezistat decât până în mai. Iar Guvernul Ponta I a început cu stângul în Educație, odată cu ministrul de opt zile. După Mang a urmat Liviu Pop, care a rezistat în funcție o lună și jumătate, între 15 mai și 2 iulie. După plecarea acestuia, PSD a revenit la o variantă care mai fusese încercată în trecut: Ecaterina Andronescu. Numai că nici ea nu a avut un mandat mai lung de câteva luni. Pe 21 decembrie a fost înlocuită cu Remus Pricopie.
,,Mandatele scurte fac aproape imposibilă reforma structurală"
Așadar, portofoliul-cheie are o istorie zbuciumată în România post-decembristă. Gabriela Bartic spune:
„Acest număr spune, fără echivoc, că educația a fost tratată ca un portofoliu instabil, sacrificabil politic. Mandatele scurte fac aproape imposibilă reforma structurală. Poți lansa idei, poți începe proiecte, dar rareori apuci să le vezi maturizate. Continuitatea nu ar trebui să fie despre persoană, ci despre direcție. Din păcate, de fiecare dată când se schimbă ministrul, se schimbă și prioritățile, și limbajul, și foarte des și echipele. În aceste condiții, schimbările reale sunt mai degrabă excepții. Iar când apar, depind mai mult de presiunea externă sau de efortul unor oameni din sistem decât de stabilitatea politică de la vârf".
Portretul ministrului potrivit pentru Educație
Am provocat-o pe specialista în Educație să ne spună care crede că sunt calitățile esențiale pe care ar trebui să le aibă cel care va lua deciziile în sistemul de învățământ din România.
„Viitorul ministru trebuie, în primul rând, să înțeleagă mecanismele interne ale sistemului educațional. Nu e suficient să aibă bune intenții sau discurs public convingător. Educația este un sistem imens, cu rezistențe naturale – uneori firești, alteori profund nefirești – și cu o complexitate reală.
Apoi, este esențial să fie un lider, nu doar un manager. Să aibă o viziune clară asupra reformelor structurale necesare și capacitatea de a construi un aparat ministerial care să internalizeze această viziune. Un ministru singur nu schimbă nimic; un ministru cu o echipă aliniată poate mișca un sistem", a răspuns Gabi Bartic.
Ce îl așteaptă pe următorul ministru
Indiferent cine va fi următorul ministru, acesta va avea o misiune dificilă.
,,2026 este un an extrem de încărcat: concursuri pentru inspectori și directori, reorganizarea inspectoratelor, restructurarea instituțiilor teritoriale, plus o serie de proiecte mari deja în derulare. Toate acestea trebuie împinse înainte, în ciuda rezistenței sistemului. Cea mai mare provocare va fi să nu înghețe aceste procese. Să existe continuitate, coerență și curaj. Reformele în educație nu sunt niciodată populare pe termen scurt, dar sunt absolut necesare pe termen mediu și lung", spune Gabi Bartic.
Până acum două nume au fost vehiculate pentru a prelua șefia ministerului: Marilen Pirtea (deputat PNL și rector al Universității de Vest din Timișoara, de numele căruia se leagă acuzații de plagiat) și Luciana Antoci (consiliera pe probleme de Educație a premierului Ilie Bolojan).
Două demisii și două abordări diferite
Pe 22 decembrie, seara, pe blogul personal, Daniel David își anunța demisia de la conducerea Ministerului Educației.
,,La exact un an de la invitația de a deveni ministru al Educației și Cercetării (22 decembrie 2024), i-am solicitat premierului eliberarea mea din funcția de ministru al Educației și Cercetării, prin depunerea demisiei la cabinetul acestuia. Recent am primit confirmarea. Deși demisia este un act unilateral, am vrut să fie o plecare amiabilă, așa cum a fost și colaborarea noastră", scria Daniel David.
Decizia venea la finalul unui an tensionat, marcat de schimbări în educație, nu toate primite bine de actorii principali din domeniu.
,,Fără să fiu un om politic, am acceptat mandatul de ministru al Educației și Cercetării cu convingerea că, într-un moment dificil pentru țara noastră, datoria față de binele public trebuie să prevaleze asupra oricărei comodități personale sau profesionale. Am încercat, pe durata acestui mandat, să îmi exercit funcția cu rigoare, onestitate și respect față de oameni și de instituțiile statului, făcând ce mi-a stat în putere potrivit rațiunii și binelui comun. Astăzi, consider că această datorie a fost împlinită. Nu mi-am ales aceste timpuri, nici problemele acestor timpuri, doar felul în care să le înfrunt", mai spunea profesorul universitar odată cu renunțarea la funcție.
Se încarcă comentariile...
