Gluma de pedeapsă primită de elevul care și-a băgat diriginta în spital. Medic psihiatru: Problema e parentingul prost înțeles
0Elevul din Târgu Mureș, care și-a bătut diriginta cu pumnii și picioarele pe holurile școlii, încurajat de pe margine chiar de către mama lui, și-a primit sentința. O decizie prea blândă, o spun chiar judecătorii: „Scopul pedepsei este departe de a fi atins”, a motivat magistratul. Declarația acestuia vine și în contextul în care elevul a declarat că nu are niciun regret.
Elevul de 15 ani din Târgu Mureș care în primăvara acestui an și-a băgat diriginta în spital a fost condamnat la o măsură educativă, asemănătoare controlului judiciar: șase luni asistare zilnică și obligativitatea de a urma consiliere psihologică. De ce o decizie atât de blândă? Pentru că legislația penală românească nu prevede pedepse privative de libertate în cazul minorilor care comit infracțiuni ale căror pedepse sunt mai mici de 7 ani, se arată în hotărârea Judecătoriei Târgu Mureș. Decizia nu este definitivă.
Am analizăm cazul împreună cu medicul psihiatru Bogdan Rusu care a declarat pentru „Adevărul” că, în general, copiii problemă provin din familii care nu au știut să le impună de mici reguli și repere clare, bine definite.
„Problema la noi este și una sistemică. Pentru că, deși în teorie știm ce avem de făcut, și anume să-l ducem pe copil la terapie psihologică, în practică, dacă n-o facem, nu există o metodă de coerciție. Totul ține de familia care este sau nu dispusă să facă asta. Și nu pot fi impuse niște limite. Problema acestor copii pleacă din familie și din perioada primilor lor ani de viață. Dacă nu a fost învățat de mic cu niște limite, să știe ce este bine și ce este rău, să poată face diferența între aceste două concepte, când va crește,corectarea unui anumit comportament pe care și l-a dezvoltat fără aceste repere va fi foarte dificilă”.
Un model de parenting înțeles greșit
Vorbim despre educația timpurile care în unele familii nu există. Copilul trebuie să fie învățat cu „DA” și „NU”, să știe de mic ce are voie și ce nu i se permite. Este o capcană în care cad mulți părinți: să îi dai copilului tot ce-și dorește doar pentru că plânge. O mare greșeală, consideră specialistul.
„Acest model de parenting este unul toxic și înțeles greșit, mai ales de părinții români. Ce faci când plânge copilul? Îl educi. Dacă tu cedezi la această formă de șantaj, vei fi șantajat și manipulat mereu. Dacă el plânge, atunci tu îi dai ce-și dorește. Apoi, începe să țipe. Și iar îi dai ce-și dorește. După care începe să amenințe și tot așa. În schimb, dacă nu cedezi, îi oferi practic șansa să devină, ca și adult, un om frumos și echilibrat. Dacă ai pierdut această fereastră, acești ani prețioși din copilăria lui fragedă, este aproape imposibil să mai faci ceva după. Ajunge cum ajunge pentru că tu, ca părinte, nu mai ai cum să-l oprești și nici sistemul nu are suficiente pârghii legislative. În România, minorii nu pot fi privați de libertate decât în situații grave, când se ajunge la omor”, a mai declarat medicul.
Consilierea psihologică, frecție la picior de lemn
Consilierea psihologică, este de părere specialistul, nu funcționează în astfel de cazuri grave. „Se duce la consiliere. Așa, și? Consilierul îi dă doar niște sfaturi. Doamna vorbește, eu îmi văd de ale mele. Copilul știe că legal vorbind nu i se poate întâmpla nimic. Asta pentru că nu există răspundere, s-a diminuat foarte mult partea asta de răspundere penală a minorului”.
Specialistul a precizat că acest tip de parenting este practicat, cu pecădere, de către popoarele din estul Europei, inclusiv noi, românii. „Dacă într-un aeroport, un copil urlă, tipă, demolează tot, este 90% estic ,mai mult de atât, este român. Dacă e neamț, părinții îl corectează mult mai repede. La ei, copiii sunt învățați cu da și nu. Numai la noi, dacă plânge copilul, e tragedie. Iar asta naște monștri”, a mai precizat specialistul.