EngiNeerds, roboticienii care au pornit să cucerească America. „O echipă de succes nu reprezintă doar succesul robotului în competiții”
014 elevi din Slatina au reușit să formeze o echipă de roboticieni, capabilă să se bată de la egal la egal cu oricare alta în competiții internaționale, în mai puțin de doi ani. Primul a fost de experimente și încercări, iar în următorul an, adolescenții EngiNeerds au cucerit America.
Echipa EngiNeerds are în prezent 14 membri de bază (Luca-George Bălășoiu, Radu-Matei Bobeică, Darius-Denis Chiriță, Maria-Elisabeta Cimpoeru, Elena-Izabela Dobre, Roberto-Cristian Dumitrescu, Bianca-Nicoleta Elisei, Andrei-David Luță, Gabriel-Alexandru Olanu, Ana-Georgiana Pătrașcu, Mihnea-Alexandru Pîrvu, Andrei-Nicolae Popa, Robert-Valeriu-Ionuț Stanca, Eduard-Ionuț Ungureanu), toți elevi ai Colegiului Național „Radu Greceanu“ din Slatina, județul Olt, iar alături de ei un sprijin important sunt voluntarii, elevi ai aceluiași liceu (Maria-Loredana Badea, Mihai-Elisei Vlad-Țăndărică, Ionela-Alice Mariea, Erik Andrei Soreață, Matei Szocs, Maria Vișan). Profesorul lor, Marius Alin Dumbrăvescu, a făcut prima încercare pentru competiția First Tech Challenge – întrecerea care a pornit din America și a cucerit tot mapamondul – în anul competițional 2018-2019. „Pandemia ne-a închis. Am reușit un sezon, după care...“, explică prof. Dumbrăvescu pentru „Weekend Adevărul“. A revenit în competiția FTC în sezonul 2023-2024 cu o echipă complet nouă: adolescenți curioși, isteți, câțiva cu minime cunoștințe în domeniu, alți câțiva cu istoric competițional din gimnaziu, dar și elevi care au aflat atunci și acolo că ei ar putea fi cei care construiesc un robot fără să mai fi făcut vreodată ceva asemănător. Vârsta minimă pentru FTC, concursul rezervat liceenilor, este de 13 ani, vârsta maximă 18 ani, așa că recrutările au început de la clasa a IX-a.
De la zero, dar cu promovare
„Am început de la zero, în sensul că era o noutate pentru noi tot ce am lucrat și a trebuit să învățăm din anumite tutoriale sau chiar din experiența noastră – ce face fiecare lucru, să testăm, să vedem noi ce se întâmplă. Câțiva eram colegi dinainte (n.r. – David Luță și Robert Stanca). Am mai fost la niște concursuri internaționale și în generală (n.r. – lego)“, explică David Luță pentru „Weekend Adevărul“.
Astăzi, echipa EngiNeerds este una dintre cel mai bine organizate, treaba deloc simplă de a promova tot ce se întâmplă în sala de antrenamente și la competiții revenind departamentului de PR, adică fetelor Izabela Dobre și Oana Nedeianu. „Când am auzit că domnul diriginte (n.r. – prof. Alin Dumbrăvescu) vrea să înființeze o echipă de robotică, ni s-a trezit și nouă ceva, pentru că ne-a plăcut foarte mult ideea de construire, de tehnic. Totuși, noi acum ne ocupăm de PR, de conturile sociale, diferite platforme, promovare... Noi trebuie să scriem ce fac ei“, explică fetele. Băieții lucrează aproape zilnic în sala special amenajată în clădirea liceului, fetele trec și ele cât de des pot să-și ia informații pentru „câte un update“, însă asta în perioada antrenamentelor, pentru că la competiții toată lumea e în priză.
Pasiunea, ingredientul de bază
Profesorul Alin Dumbrăvescu spune că nu există un „portret-robot“ al roboticianului. Pasiunea este în schimb indispensabilă. Atunci când se mărește echipa EngiNeerds, se fac anunțuri pe principalele platforme de socializare și accesul este deschis oricărui CNRG-ist (elev al Colegiului Național „Radu Greceanu“) interesat, nu este rezervat doar elevilor de la Mate-Info. „Facem anunțuri pe social media, pe Instagram sau pe Facebook, în care spunem că echipa recrutează membri noi, precum și ramuri pentru care avem nevoie de persoanele respective: marketing, PR, ingineri, programatori, proiectanți 3D, voluntari generali... Poate veni oricine își dorește“, spun membrii echipei.
„Să aibă nu neapărat un trecut, dar dorința de a învăța și pasiunea pe care am avut-o și noi, pentru că, după cum am spus, am luat-o de la zero, nici noi n-am știut foarte multe de la început. Am învățat pe parcurs. Am învățat de pe internet sau vorbind cu alte echipe, sau tutoriale puse la dispoziție de Nație prin Educație“, explică un alt membru al echipei cum s-au atras colegi noi. Și pentru că entuziasmul este în creștere, pentru anul competițional viitor se are în vedere formarea și celei de-a doua echipe, pentru că prima și-a format nucleul, fiecare membru având un rol clar definit, iar statul pe margine nu face parte din stilul de lucru al EngiNeerds.
Start costisitor, parcurs susținut de sponsori
Ce fac adolescenții alături de profesorul lor este o activitate „complet extracurriculară“, nu are legătură cu programa școlară, iar pentru că este pasiunea lor, și-o finanțează cum pot. Profesorul a reușit să atragă sponsori care se activează de fiecare dată când EngiNeerds mai face un pas spre succes și are nevoie de susținere. Un kit de robotică, fără de care nu poți începe, costă aproximativ 7.000 de euro, iar fiecare piesă de backup are costul ei. „Se strică ceva, un exemplu, un servo este în jur de 500-600 de lei, acesta fiind o piesă de schimb relativ banală, o chestie mică, un fel de motoraș“, explică băieții.
Mediul privat a înțeles că ce fac adolescenții este o joacă serioasă, așa că pune umărul. Când a pornit proiectul pentru prima dată, în 2017, explică prof. Alin Dumbrăvescu, o importantă firmă din Slatina le-a oferit 10.000 de dolari, bani cu care s-au achiziționat elementele de joc, kitul pentru robot, imprimanta 3D. Astăzi își proiectează și își printează singuri piesele, iar când au nevoie de ceva ce nu pot realiza la imprimantă fac apel tot la prietenii pe care acum știu că îi au în cadrul firmelor.
Au construit, odată cu robotul, o echipă admirată
Adolescenții care au multe lucruri pentru care să fie mulțumiți, realizate în primul lor an competițional, vorbesc despre un câștig greu de cuantificat, dar pe care îl simt în fiecare secundă: echipa. Au învățat colaborând, atât între ei, cât și cu membrii altor echipe, competiția roboticienilor fiind una caracterizată, asemenea competițiilor sportive, de fairplay. Și-au făcut prieteni în lumea firmelor private care-i sprijină, au câștigat experiență, și-au definitivat rolul în echipă astfel că, deși în diverse momente, fiecare dintre ei poate fi și omul bun la toate, în majoritatea timpului știu ce sarcini concrete le revin (driver, programator, designer 3D, coach, human player, PR etc.).
„La început, inginerii încercau și tot încercau variante diferite de robot și până la urmă funcționa ceva. Așa ne formam un design eficient. Totul s-a făcut prin experiment. Au văzut, au învățat cum funcționează fiecare piesă – fie că vorbim de un motor, de un cotrol hub, de un driver-hub –, după ce au înțeles rolul acestora le-au pus cap la cap și prototipul a început să fie din ce în ce mai fiabil“, explică unul dintre ingineri. „Inițial, fiecare avea cel puțin două roluri, cineva care era inginer lucra și la programare și poate mai lucra și la imprimanta 3D. Nu eram foarte bine organizați. Și nu eram mulți. Însă acum fiecare știe ce are de făcut“, explică și fetele care asigură promovarea echipei.
Cu fiecare etapă parcursă din anul competițional au reușit să-și contruiască identitatea, fiind una dintre cele mai populare echipe. „În acest concurs nu se vizează doar competențele robotului, se uită și după activitatea noastră ca echipă. Ce activități am desfășurat de-a lungul sezonului, cum am promovat robotica în orașul nostru. O echipă de succes nu reprezintă doar succesul robotului în competiții. De exemplu, noi am rămas cunoscuți printre celelalte echipe pentru modul în care ne-am prezentat“, spun adolescenții. Povestesc entuziasmați cum au reușit să înnebunească pe toată lumea cu Gogu și Gigel, rățuștele devenite mascote. Rățuștele și-au început „cariera“ ca elemente printate la imprimanta 3D pentru a fi puse pe terenul de joc ca piese pe care să le urmărească robotul, însă au devenit rapid extrem de populare, ulterior adolescenții realizând abțibilduri și transformându-le într-un element de promovare.
Au legat prietenii cu membrii celorlalte echipe cu care se ajută în concurs și în afara lui, domeniul roboticii deschizându-le o lume pe care nu o bănuiau. Sistemul de joc în sine promovează alianțele, care se fac aleatoriu, stimulând cooperarea între echipe.
„Toate echipele se ajută, de la design 3D până la piese. Am avut probleme, ne-au ajutat, am dat și noi. Te ajută echipele din toată lumea, am primit piese inclusiv de la echipe din afară“, dezvăluie membrii echipei.
Adolescenții care se perfecționează în construirea roboților spun că domeniul evoluează cu o viteză extraordinară, iar ei sunt printre norocoșii care înțeleg în amănunt asta. „Am văzut recent, a apărut o companie de robotică care în doar doi ani a reușit să creeze un robot autonom mai avansat decât tot ce s-a văzut până acum. În zece ani îmi imaginez că am avea o lume aproape automatizată complet și joburile s-ar transforma în operator de mașinării, nu neapărat în omul care face efectiv acțiunea“, explică unul dintre membrii echipei. În asemenea ritm de evoluție, visul roboticienilor de a crea roboți care să ne ajute să populăm alte planete nu mai pare atât de greu de atins.
România, cea mai competitivă țară din regiune
Succesul EngiNeerds aproape că i-a luat prin surprindere pe membrii echipei, deși în spatele lui sunt sute de ore de muncă. În sezonul 2023-2024, după aproape un an de joacă în sala de antrenamente, au prins curaj și s-au înscris în competiția FTC. În fiecare an, competiția are o tematică nouă, iar echipele au trei săptămână la dispoziție până când începe sezonul oficial în care echipele își fac roboții. Competiția se desfășoară în etape, într-un sistem tip ligă, echipele acumulând punctaje. „În clasa a IX-a, efectiv doar ne-am jucat, ne bucuram când mergea, plecau roțile singure. În clasa a X-a deja am avansat și am putut să ne înscriem în concurs“, spun membrii echipei. Au ajuns la etapa națională încă din primul an de competiție. Spun că nu i-a interesat niciun moment locul ocupat, pentru că drumul parcurs într-un astfel de concurs, care are fază internațională, este de departe cel mai mare câștig.
România este cea mai competitivă țară din regiune, spun adolescenții, fiind peste 200 de echipe care participă în concurs. „Anul acesta, finalele de la World s-au dat între echipele românești. Au fost patru echipe, toate au fost în semifinale, iar două au intrat în alianțe“, explică pasionații de roboți. Lupta este, evident, calificarea la competiția mondială, însă fiecare pas făcut spre acest vis reprezintă o victorie în sine. „Putem primi și burse, eventual și locuri la facultate. De exemplu, anul acesta ne-am asigurat locuri la Facultatea de Mecanică, la Politehnică. Pentru locurile I, II și III se asigură și locurile la Politehnică, la Automatică și Calculatoare. Noi încercăm din răsputeri să obținem o performanță cât mai mare să ne asigurăm cât mai multe locuri prin cât mai multe părți“, dezvăluie membrii EngiNeerds care sunt beneficiile muncii lor, dincolo de experiența pe care o acumulează.
Optimi la Chicago
Să ajungă la etapa Worlds este obiectivul suprem, pentru că acolo cele mai importante companii de robotică îi vânează pe cei mai talentați dintre tineri și îi recrutează sau le oferă burse. Parcursul echipei slătinene din primul an competițional a atras atenția, iar EngiNeerds a reușit să obțină două invitații la două competiții importante din SUA, organizate în afara sezonului competițional. Pentru că nici măcar nu puteau să viseze să participe la amândouă, au ales să meargă în Chicago, la CRI – Chicago Robotics Invitational, unde au ajuns până în optimi. „Performanța noastră în acest concurs a reflectat nu doar abilitățile noastre tehnice și creativitatea în proiectarea și programarea robotului, dar și capacitatea noastră de a lucra în echipă într-un mediu competitiv. A ajunge în optimi ne-a întărit determinarea de a continua să ne dezvoltăm abilitățile și să explorăm noi provocări în domeniul roboticii“, au comunicat membrii echipei pe conturile de social-media, la scurt timp de la încheierea competiției.
Echipa EngiNeerds s-a limitat pentru participarea la CRI la doar șapte membri (David Luță, Robert Stanca, Gabriel Olanu, Andrei Popa, Roberto Dumitrescu, Mihnea Pîrvu, prof. Alin Dumbrăvescu), fiind numărul minim de participanți pentru a intra cu robotul pe teren. Tot sponsorii sunt cei care i-au susținut pe adolescenți să-și împlinească visul de a ajunge atât de departe.
Se încarcă comentariile...
