Dezbatere aprinsă în educație: Lipsa de transparență de la olimpiade ajunge pe masa Ministerului. Ce schimbări cer elevii

Olimpiadele școlare sunt în centrul unei dezbateri care ridică întrebări cu privire la viitorul acestor competiții. Consiliul Național al Elevilor solicită Ministerului Educației măsuri urgente de reformă, după o serie de sesizări privind lipsa de transparență și proceduri neclare de evaluare. În paralel, profesorul Doru Căstăian vine cu o altfel de perspectivă și propune o discuție mai profundă: despre rostul și funcția olimpiadelor. 

Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane, punctul de la care au pornit dezbaterile

Totul a pornit de la sesizările făcute de elevi și profesori după Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane desfășurată la Iași. Mai mulți participanți au reclamat nereguli în procesul de evaluare, lipsa unor explicații clare pentru punctaje și dificultăți în exercitarea dreptului la contestație. Din aproape 400 de participanți la toate disciplinele Olimpiadei (Economie, Sociologie, Filosofie, Psihologie, Educație Socială, Logică), 89 au depus contestații. Una singură a fost admisă: la Sociologie.

Elevii au vorbit și despre experiențe tensionate în timpul probei propriu-zise, inclusiv despre atitudini  nepotrivite ale membrilor comisiei de evaluare. ,,Citește-ți încă o dată lucrarea să vezi ce aberații ai scris”, i-ar fi spus un profesor unui elev care ulterior a obținut 9,20 și mențiune pe țară, arată Edupedu.

Totodată, și regulamentul a fost interpretat diferit, în funcție de profesorii supraveghetori. La disciplina Educație Socială, regulamentul specific al olimpiadei naționale prevede că membrii unei echipe (formată din doi elevi) pot colabora pe tot parcursul timpului acordat, dar nu precizează dacă ambii membri pot scrie pe lucrare. Rezultatul? Săli diferite, reguli diferite.  Unora li s-a transmis că au voie să scrie amândoi elevii din  echipă, altora că doar unul. Elevii cu lucrări mai lungi au obținut și punctaj mai mare. 

După Olimpiadă, mai multe plângeri au fost înaintate către Ministerul Educației. 

Consiliul Național al Elevilor: „Olimpiadele riscă să pedepsească exact elevii pe care pretind că îi celebrează”

Într-un comunicat amplu, Consiliul Național al Elevilor formulează una dintre cele mai dure critici din ultimii ani la adresa modului de organizare a competițiilor școlare de acest fel.

Olimpiadele ar trebui să fie spații ale meritocrației, ale rigorii și ale unei competiții oneste. În schimb, în acest an, spațiul public a fost traversat de prea multe exemple care arată exact contrariul: reguli percepute ca fiind neclare sau schimbate din mers, proceduri de contestație care ridică semne de întrebare, dar și atitudini care nu au ce căuta într-un cadru educațional. Când elevii ajung să se întrebe nu unde au greșit, ci după ce reguli sunt evaluați, este clar că avem de-a face cu o problemă care ține de întregul sistem

, atrag atenția reprezentanții elevilor. Aceștia aduc în discuție și o dublă măsură în privința standardelor:

Toate aceste situații nu trebuie privite ca pretexte pentru a decredibiliza ideea de olimpiadă, ci ca motive serioase pentru a o apăra de improvizație și de abuz. Problema nu este existența standardelor ridicate. Problema este că, prea des, standardele par să fie cerute exclusiv elevilor, în timp ce celor care organizează, evaluează și coordonează li se îngăduie ambiguitatea, lipsa de explicații și, uneori, chiar lipsa de respect. 

Cele cinci solicitări către Ministerul Educației

Totodată, reprezentanții Consiliului Național al Elevilor punctează faptul că Ministerul Educației, sub egida căruia sunt organizate toate competițiile școlare finanțate de stat, ,,nu poate rămâne în rolul de spectator al acestor derapaje". Și cer implementarea mai multor măsuri pe care le  consideră esențiale pentru restabilirea încrederii în sistem:

1. Publicarea din timp a calendarului și regulamentelor specifice. ,,Pentru a asigura predictibilitate și un cadru clar de desfășurare a competițiilor, calendarul etapelor și regulamentele aferente fiecărei discipline trebuie publicate cu suficient timp înainte, astfel încât elevii și profesorii coordonatori să nu fie puși în fața unor informații comunicate tardiv."
2. Transparentizarea componenței comisiilor centrale. ,,Pentru consolidarea încrederii în corectitudinea procesului de evaluare, este necesară publicarea componenței comisiilor centrale, precum și asumarea unor criterii clare de selecție a membrilor acestora, care să respecte standarde de competență, integritate și imparțialitate."
3. Asigurarea posibilității de vizualizare a lucrării împreună cu borderoul de evaluare, înainte de depunerea contestației. ,,Pentru ca dreptul la contestație să fie exercitat în mod real și informat, este necesară modificarea Normelor metodologice și a regulamentelor specifice ale olimpiadelor școlare, astfel încât elevii să poată consulta, înainte de expirarea termenului de depunere a contestațiilor, nu doar lucrarea, ci și borderoul de corectare aferent. Doar în acest mod fiecare elev poate înțelege clar unde și pentru ce a fost depunctat, putând decide în cunoștință de cauză dacă formulează sau nu o contestație."
4. Afișarea completă și coerentă a rezultatelor, înainte de expirarea termenului pentru contestații. ,,Elevii trebuie să aibă acces la toate rezultatele relevante pentru ierarhia finală înainte de a decide dacă depun sau nu contestație. Orice altă practică afectează caracterul echitabil al competiției și pune elevii în imposibilitatea de a lua o decizie în cunoștință de cauză."
5. Interzicerea și sancționarea fermă a limbajului jignitor, umilitor sau intimidant la adresa elevilor. ,,Nicio formă de excelență academică nu poate justifica un comportament abuziv. Ministerul Educației și Cercetării are obligația de a transmite clar că derapajele de acest tip sunt incompatibile cu valorile educației și trebuie sancționate prompt, indiferent de funcția sau prestigiul persoanei care le manifestă."

Acolo unde regulile devin neclare, iar respectul față de elev dispare, excelența riscă să rămână doar un alt cuvânt frumos din discursurile oficiale", subliniază forul reprezentativ al elevilor. 

Doru Căstăian: „Eforturile supraumane nu se varsă ȋn nimic mai larg"

Dacă elevii vin cu revendicări, profesorul de Științe Sociale Doru Căstăian aduce în discuție însuși sensul acestor competiții, într-o postare critică. 

,,Cred că ar merita pornită o meditaţie mai largă despre rostul şi funcţia sistemică a olimpiadelor, ea ar fi poate mai utilă decât cartografia unei singure olimpiade naţionale problematice. Istoric, olimpiadele sunt parte a unei tradiții străvechi a eforturilor verticale, cu trimitere terminologică, dar şi larg culturală, către Antichitate şi etica virtuţilor. Sunt concursuri pentru selectarea celor mai buni dintre cei buni. De aici, ideea de excelenţă, care trimite, desigur, la arete-ul antic, la perfecţiunea mereu vizată, mereu amânată, mereu de cucerit.  Dar, ȋn accepţiune antică şi nu numai, excelenţa nu e niciodată numai dexteritate, abilitate tehnică de excepţie. Performanţa tehnică are rost doar dacă provine dintr-un ideal cultural şi educaţional, adică omenesc, ȋn cel mai bun sens al termenului. De asemenea, ea vine cu costuri foarte mari.

Efortul nerezonabil, obtuzitatea impusă a privirii, ȋngustimea intereselor, monodirecţionarea resurselor au sens doar dacă sunt făcute ȋn numele unor valori veritabile şi al unui ideal mai larg în care să se recunoască ȋntreaga comunitate.  Cu o comparaţie recentă şi la ȋndemână, programul Artemis are sens doar ȋn măsura ȋn care claustrările, efortul, privaţiunile răscumpără un rezultat care nu e autoreferenţial, ci inspiră o ȋntreagă omenire şi scoate la iveală, printr-o realizare excepţională, ceea ce e mai bun ȋn ȋntreaga natură umană", a scris profesorul într-o postare pe Facebook. 

În viziunea sa, în cazul olimpiadelor și concursurilor școlare, efortul nu duce la îndeplinierea unor astfel de idealuri:

,,Eforturile supraumane şi autodepăşirea nu se varsă ȋn nimic mai larg pentru că nu au ȋn ce să se verse. Exemplele inspiraţionale nu irigă nimic sistemic pentru că sistemul este adesea un deşert axiologic. Ceea ce ar putea fi muncă inspiratoare devine proces mecanic, orb, kafkian. Şi, când se ȋntâmplă asta, olimpiadele devin ceva distopic."

Din punctul de vedere al profesorului, există și o ruptură structurală între performanța de vârf și restul sistemului educațional:

Nu de puţine ori, ȋn forma actuală, lucrează direct ȋmpotriva idealului educaţional declarat al şcolii româneşti. De multe ori, excelenţa măsurată doar ȋn premii se face ȋmpotriva şi prin uzarea excelenţei caracterului, relaţiilor fireşti, consistenţei etice. Nu de puţine ori, premiile se iau prin ignorarea masivă a celor mulţi, prin marginalizarea lor tehnică şi valorică, prin ruperea brutală a olimpicului, a cărui performanţă este susţinută la nenumărate niveluri, de logica internă a sistemului. Cu marginalii absoluţi ai sistemului lucrurile stau şi mai rău. 

În cadrul aceleiași postări, Doru Căstăian a venit și cu un disclaimer: 

,,N-aş vrea să fiu ȋnţeles greşit. Am cunoscut destui olimpici (am avut și eu câţiva olimpici naţionali) şi destui profesori de olimpici. Printre ei sunt elevi admirabili, profesori admirabili, care uneori construiesc relaţii extraordinare, bazate pe respect reciproc şi pasiune ȋmpărtăşita. Am cunoscut și inspectori admirabili, care se dau peste cap ca să-i ajute cum pot pe cei implicaţi în competiţie. Sistemic, ȋnsă, olimpiadele mai degrabă alimentează (întrucât indirect o validează) o tristă stare de fapt şi o ȋncremenire opacă, succesele sunt autoreferenţiale, confirmând tuturor părţilor anxioase (copii, părinţi, profesori) că ȋşi fac bine treaba".

Dezbaterea rămâne deschisă

În loc de concluzie, profesorul de Științe Sociale, își dorește ca subiectul să fie pus pe agenda publica și dezbătut. 

,,Olimpiadele şi ce aduc ele, deopotrivă bun și rău, ar trebui să fie la un moment dat subiect de reflecţie publică serioasă.  Un prim pas ar putea fi prezentarea unor scuze publice pentru ce s-a ȋntâmplat la Iaşi, dispunerea recorectării de urgenţă a tezelor, după criterii transparente și valide ştiinţific. După aceea, ar urma logic iniţierea unei dezbateri publice privind rolul şi funcţia acestor concursuri, precum şi a costurilor pedagogice şi morale ale definirii exclusive a excelenţei ȋn acest fel", a scris Doru Căstăian.