Cursurile, trainingurile şi seminariile ar putea deveni calificări recunoscute în UE
0Comisia Europeană propune ca, până în 2015, toate statele membre UE să pună la punct un sistem de recunoaştere a aptitudinilor şi competenţelor dobândite informal, în cadrul cursurilor, seminariilor, atelierelor sau al conferinţelor specializate.
În cadrul strategiei sale pentru crearea de locuri de muncă şi creştere economică, Comisia Europeană a lansat o iniţiativă pentru a impulsiona recunoaşterea aptitudinilor şi a competenţelor dobândite în afara cadrului şcolar şi universitar.
Formele de educaţie non-formală şi informală care ar putea fi recunoscute în ţară şi la nivel european: trainingul din companie, cursurile online, cursuri organizate de asociaţii, dar şi abilităţile dobândite din coordonarea proiectelor ori cele IT.
La acestea se adaugă şi cunoştinţele de limbi străine obţinute stând în străinătate sau competenţele căpătate în voluntariat, activităţi culturale, sport sau chiar acasă, cum ar fi îngrijirea unui copil.
Propunerea Comisiei vizează de fapt creşterea şanselor de angajare în special pentru tinerii şomeri şi pentru persoanele cu puţine calificări formale, cum ar fi lucrătorii în vârstă şi cei slab calificaţi.
Ea urmăreşte, de asemenea, îmbunătăţirea accesului la învăţământul superior, în special pentru studenţii adulţi.
Prin recomandarea sa, Comisia îndeamnă statele membre să stabilească sisteme naţionale pentru validarea învăţării non-formale şi informale până în 2015, astfel încât cetăţenii să obţină o calificare integrală sau parţială pe baza aptitudinilor şi a competenţelor dobândite în afara educaţiei formale.
Ce state europene le recunosc deja
În prezent, doar Finlanda, Franţa, Luxemburg şi Ţările de Jos dispun de sisteme pentru validarea învăţării non-formale şi informale.
De exemplu, în Franţa toate calificările, inclusiv cele obţinute informal, sunt recunoscute, cu excepţia profesiilor reglementate precum cele de medic, dentist, veterinar şi arhitect.
Persoanele prezintă detalii cu privire la experienţele lor de învăţare şi aptitudinile/competenţele dobândite. Un juriu format din experţi numiţi de către ministerul de resort poate acorda o calificare totală sau parţială. Un sistem similar există în Luxemburg.
În Ţările de Jos, oamenii pot să prezinte o descriere a experienţei lor unui furnizor recunoscut de „certificate de experienţă” dacă vor o diplomă recunoscută de o comisie de examinare sau un loc de muncă.
În Finlanda, legislaţia în materie de educaţie permite validarea experienţei în mai multe domenii şi la mai multe niveluri de educaţie.
„Într-o perioadă cu un nivel ridicat al şomajului şi o creştere economică scăzută, este esenţial ca Europa să dezvolte combinaţia adecvată de aptitudini şi competenţe pentru a stimula competitivitatea, prosperitatea şi incluziunea socială”, a declarat Androulla Vassiliou, comisarul pentru educaţie, cultură, multilingvism şi tineret.
Rolul şi limitele educaţiei informale
Oficialul susţine că este important ca cetăţenii europeni să câştige cât mai multe competenţe şi abilităţi, inclusiv prin sistemele informale de formare - asociatii si grupuri ale societăţii civile, Internet, pentru a putea fi competitivi pe piaţa muncii.
Propunerea Comisiei, elaborată în contextul iniţiativelor Strategiei Europa 2020, va fi discutată de Consiliu şi urmează a fi adoptată de miniştrii educaţiei şi tineretului la finele lunii noiembrie.
„Învăţarea non-formală” are loc într-un mediu formal de educaţie, implică cursuri, ateliere, conferinţe sau seminarii, însă nu garantează obţinerea unei calificări sau diplome. Poate avea loc acasă, la locul de muncă, într-o asociaţie şi prin interacţiunea zilnică între oameni şi include învăţarea limbilor străine, a normelor culturale şi a manierelor.