Cum se creionează noua Lege a Educaţiei

Sorin Cîmpeanu promite o nouă Lege a Educaţiei pentru care vor fi ascultate propunerile primite de la reprezentanţii sistemului de învăţământ, dar şi de la elevi, studenţi şi părinţi. Admiterea la liceu va fi tema-vedetă a dezbaterilor, însă şi programa şcolară, Bacalaureatul şi admiterea la facultate cer soluţii urgente, susţin experţii.

Noua Lege a Educaţiei, pe care ministrul Sorin Cîmpeanu o doreşte adoptată de Parlament până la finalul anului, este la un pas de a fi pusă în dezbatere publică. Ieri, Comisia de Învăţământ din Senat a trimis proiectul de lege tuturor reprezentanţilor sistemului de învăţământ, pentru consultare. Câteva teme sunt omniprezente între priorităţile ierarhizate de profesori, rectori, elevi, studenţi şi părinţi: admiterea la liceu, examenul de Bacalaureat, programa şcolară şi implicarea tinerilor în procesul decizional.

„Proiectul de lege va fi bază de discuţie până la sfârşitul lunii mai, ministerul urmând ca pe baza observaţiilor primite de la sindicatele profesorilor, organizaţiile de studenţi şi elevi, Consiliul Naţional al Rectorilor şi asociaţiile de părinţi, să lanseze oficial proiectul în iunie”, a explicat Sorin Cîmpeanu. Acesta a mai precizat că una dintre cele mai importante teme de dezbatere va fi admiterea la liceu.

„Este un subiect pus în discuţie în ansamblul şcolilor româneşti. S-au avansat mai multe variante, să rămână Evaluarea Naţională sau să se organizeze un examen punctual de admitere la liceu, care să nu ia în considerare mediile din gimnaziu. În orice caz, este exclus să introducem ambele examene”, adeclarat pentru „Adevărul” Sorin Cîmpeanu.

Admiterea la liceu, temă fierbinte

Un capitol cu care sunt de acord toţi reprezentanţii sistemului de învăţământ: reforma examenelor naţionale. Doar că în privinţa modului în care ar trebui organizate, părerile sunt împărţite.

„Prioritatea este reorganizarea admiterii la liceu. Liceele cu rezultate bune ar trebui să-şi asigure admiterea cu probe de concurs şi doar la cele la care nu se ocupă toate locurile să se organizeze o a doua etapă de admitere, pe bază de repartizare computerizată, cum se face în prezent”, este de părere Mihaela Gună, reprezentanta Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi.

O programă şcolară ca afară

Şi Simion Hăncescu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, susţine introducerea admiterii la liceu şi mai mult pledează şi pentru examenul de admitere la facultate. În plus, liderul de sindicat mai doreşte şi regândirea sistemului de evaluare.

„Dorim evaluare în funcţie de performanţa individuală, astfel încât un elev de nota 7 de la Colegiul Naţional «Sf. Sava» din Bucureşti să se afle la acelaşi nivel cu un elev de nota 7 din provincie”, a mai spus Hăncescu. De asemenea, profesorul îşi doreşte o programă şcolară mai aplicată, în care să nu domine partea informaţională într-o măsură atât de mare.

La rândul ei, reprezentantul părinţilor, Mihaela Gună, îşi doreşte o programă şcolară bazată pe cultură generală în clasele obligatorii şi o specializare mai mare în ultimele două clase de liceu. De asemenea, atât reprezentanta asociaţiilor de părinţi, cât şi cel al sindicatelor de profesori consideră că disciplinele pentru examenul de Bacalaureat ar trebui organizate pe profiluri de învăţământ: academic, vocaţional şi profesional.

Elevii îşi apără dreptul la vot

Şi cei care vor beneficia de noua Lege a Educaţiei au propuneri. „Dorim să fim consultaţi mai mult în procesul decizional sau atunci când se redactează noi regulamente. În plus, vrem ca manualele şcolare să fie asigurate de stat de la grădiniţă până la clasa a XII-a”, a completat Andrei Turtică, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor, Bucureşti. Studenţii s-au făcut deja auziţi încă de săptămâna trecută când au intrat în ofensivă printr-o serie de proteste organizate în principalele centre universitare din ţară. Ei doresc reforma curriculei, cursuri corelate mai bine cu cerinţele de pe piaţa muncii, consiliere profesională şi oportunităţi de practică.

Educaţia postdecembristă – 20 de miniştri şi de trei ori mai multe modificări legislative

Educaţia românească a intrat pe un drum sinuos după Revoluţie. Cei 20 de miniştri care au stat în fotoliul ministerial au schimbat legea de 65 de ori în 25 de ani de democraţie.

Imediat după Revoluţie, Legea educaţiei şi învăţământului care funcţiona din 1978 a fost abrogată, şi timp de cinci ani, învăţământul românesc a fost reglementat prin hotărâri de guvern şi ordine de ministru. În această perioadă, învăţământul obligatoriu a fost redus de la 10 la opt clase şi au fost schimbate programele şcolare. Abia în 1995 a apărut prima lege de după Revoluţie, modificată de 61 de ori în 17 ani.

Câteva dintre cele mai importante modificări din această perioadă sunt introducerea examenului de Capacitate, în 1999, de ministrul Andrei Marga, dar şi introducerea manualelor alternative ţi înlocuirea trimestrelor cu semestre. Ecaterina Andronescu, care a preluat ministerul prima oară în 2000, a introdus repartizarea computerizată pentru admiterea la liceu, a extins învăţământul obligatoriu la 10 clase şi a reorganizat examenul naţional de Capacitate. Cristian Adomniţei a introdus Tezele cu subiect unic, iar în 2008 Ecaterina Andronescu a modificat Bacalaureatul în forma care funcţionează şi acum.

În 2011, Daniel Funeriu a dat o nouă lege, prin care a introdus evaluările periodice, includerea clasei a IX-a în gimnaziu şi obligativitatea ca învăţătorii să aibă studii superioare, iar profesorii masterat didactic.
În 2014, legea fusese modificată deja de trei ori, iar în vară Guvernul a aprobat alte 97 de modificări importante.

Finlanda, reforme la alt nivel

Finlanda a ajuns ţara europeană cu cel mai performant sistem de învăţământ, situându-se an de an în fruntea topurilor internaţionale de specialitate, dar chiar şi aşa, continuă cu conştiinciozitate reformele planificate încă de acum 30 de ani.

Mai exact, sistemul de predare pe discipline, de tipul o oră de istorie, apoi o oră de geografie se retrage treptat din programa şcolară a claselor superioare de liceu (pentru elevii mai mari de 16 ani) şi este înlocuit de ceea ce finlandezii numesc studiul tematic sau, aşa cum este cunoscut în România, învăţământul interdisciplinar.

Iar schimbările nu se opresc la modul în care este structurată programa şcolară, ci se doreşte şi o regândire a modului în care se face predarea la clasă. Rândurile de bănci în care copiii ascultă pasiv la profesorul care îşi susţine ora vor fi înlocuite cu grupurile de lucru, în care elevii vor fi provocaţi să rezolve probleme împreună, pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de comunicare şi de lucru în echipă.

O lege fără absurdităţi 

comentariu Alexandra Tătaru, profesoară

Să se producă schimbarea cu adevărat, dar să se producă astfel încât să renunţăm la schimbările mici şi dese, la toate acele modificări ce au încurajat regresul şi superficialitatea la toate nivelurile. Fiecare ministru a dorit să aducă ceva nou, iar Legea Educaţiei s-a umplut de absurdităţi fără ca acele reglementări să fie stabile şi sustenabile.

Din punctul meu de vedere, introducerea examenului de admitere la liceu ar fi o măsură bună, cu o singură condiţie: să se ţină cont de toate părţile implicate în acest proces, profesori-elevi-părinţi-manageri educaţionali. Personal, aş alege metoda organizării probelor de concurs în proporţie de 100%, nu doar 50%, pentru că doar aşa s-ar descuraja competiţia neloială existentă în ciclul gimnazial privind obţinerea de către elev a unei medii generale cât mai mari, deseori în manieră subiectivă. Este necesară performanţa, dar cea obiectivă şi nu forţată de împrejurări.

Ar fi de dorit reintroducerea admiterii, mai ales dacă această opţiune ar fi strict a elevului şi nu a sistemului computerizat. Distribuirea actuală a elevilor la liceu nu face decât să adâncească şi mai mult discrepanţa dintre liceele teoretice şi cele tehnologice, descurajând implicit competiţia dintre instituţiile de învăţământ de a-şi atrage elevi buni, peformanţele vocaţionale şi neomogeni-tatea la nivelul unui colectiv de elevi.